Op-Ed. Atunci când copiii au început să se plimbe singuri prin casă, am început și eu să mă așez la înălțimea lor pentru a descoperi lucruri atractive pentru ei, dar care i-ar fi putut pune în pericol. Acest exercițiu mi-a adus multă claritate asupra faptului că, din etape diferite, vedem lucrurile diferit. Deși școlarii noștri au depășit de mult perioada în care ar putea trage un teanc de cărți peste ei sau s-ar putea răni în vreun obiect lăsat la întâmplare, vă invit la un exercițiu asemănător - să dezbatem cum le putem insufla copiilor noștri conceptul de dezvoltare personală pe termen lung, pornind de la felul în care programa școlară actuală abordează subiectul.
Mai multe studii citate de The Conversation indică faptul că eliminarea scrisului de mână din școală – așa cum se petrece în Finlanda, unde nu se mai predau lecții de scriere și caligrafie – nu este o idee bună. Mințile noastre nu sunt pline de idei neînsuflețite. Trebuie să ținem cont de corpurile și de simțurile noastre pentru a explica fenomene care altfel sunt inexplicabile, mai arată cercetările.
Robert Franken este un bărbat „heterosexual, cisgender ( n.r. persoană a cărei identitate de gen coincide cu genul atribuit la naştere), are o vârstă de mijloc, alb, educat, cu familie”. Adică un privilegiat. Și tocmai din postura de privilegiat critică sistemul nedrept care l-a avantajat să ajungă cine este astăzi: antreprenor în IT, consultat digital, speaker. Adică un bărbat de succes. El și activistul danez Henrik Marstal au înființat platforma Male Feminist Europe, cu dorința de a uni bărbații feminiști din Europa, pentru egalitatea de gen.