Jumătate dintre profesorii români din preuniversitar cred că elevii lor copiază în referate și alte lucrări pentru școală, fără să citeze sursele, arată un studiu realizat de Consiliul Național al Elevilor în această toamnă. Fenomenul pare scăpat de sub control. Chiar ministrul Cercetării și Digitalizării, Florin Roman, este acuzat că a plagiat în lucrarea de dizertație, potrivit Libertatea. Alte țări europene au găsit deja soluții eficiente de combatere a fraudei academice. Trei studenți români la facultăți din Marea Britanie, Franța și Germania au explicat cum percep ei fenomenul plagiatului și ce rigori li s-au impus în universități.
Opt profesori români și romi predau în școala din satul Măguri, Timiș, unde toate orele, cu excepția celor de română și engleză, se desfășoară în limba romani. Pentru oamenii din comunitate – peste 80% sunt romi – să termine un liceu și mai ales o facultate e o victorie. Călin Odă se numără printre cei care au reușit. Absolvent de Politehnică în Timișoara, acum le predă matematică elevilor din instituția în care a învățat și el. S-a întors în sat pentru familia lui, dar și ca să-i țină pe copii aproape de școală. Vrea să ocupe postul de mediator școlar, liber de mult timp, și să-i convingă pe adulții din sat să prioritizeze educația copiilor și să-i lase să învețe.
„Când intri în clasă, trebuie să îți lași toate problemele în afara ei.” De câte ori vi s-a spus asta? De câte ori ați transmis acest mesaj? Să nu ne spuneți că nu ați auzit niciodată acest îndemn. Este unul dintre cele mai vehiculate mesaje despre statutul și misiunea profesorului, care se concentrează pe beneficiarii educației, elevii, ceea ce este, până la un punct, normal, firesc. Dar există, credem noi, și un firesc al întoarcerii privirii înspre profesori, care par a fi transformați, de acest mesaj, în niște mecanisme ușor de programat și atât. Or, lucrurile nu sunt așa de simple. Nu sunt deloc simple.