Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Sâmbăta asta e despre copilărie. Bucureștiul de la un capăt la altul va fi cuprins de evenimente care să celebreze vârsta fericită. Am făcut și noi o selecție. Dacă nu vreți să colindați orașul, puteți să stați acasă cu o limonadă rece și o carte care să vă ducă în copilărie. Poate și o dulceață? Sigur merge cu „Inocenții” Ioanei Pârvulescu, dar vă mai lăsăm și propunerile scriitoarelor Ioana Nicolaie și Adina Popescu.
Te-ai gândit vreodată că atmosfera pe care o creează profesorii la clasă este cel puțin la fel de importantă ca și conținutul predat? Sau că la 105 ani poți să „înflorești” prin gândirea pe care o ai? Will Hussey e profesor de Educație Fizică, scriitor și trainer la The art of brilliance în Marea Britanie și crede că matematica poate să nu fie plictisitoare. Și nici școala. Și chiar și cu mai mult de 20 de elevi într-o clasă, Will este de părere că se poate face performanță și asta depinde cel mai mult de profesor.