Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Bogdan Ghiorghiu este profesor de matematică și fizică în Næstved, oraș la o oră distanță de capitala Copenhaga. După un masterat în astrofizică în țara nordică, în timpul căruia s-a întreținut dând meditații, a primit oferta să predea științe într-o școală privată. Astăzi, după doi ani, e fericit că a acceptat-o. Cum altfel, doar trăiește într-una dintre cele mai fericite țări din lume! Bogdan a povestit pentru Școala 9 ce înseamnă starea de bine a elevilor și profesorilor în țara „legii lui Jante”, un cod de conduită care dezaprobă ambițiile personale. Sau altfel spus, cum arată educația într-o țară cu o mentalitate anti-„capra vecinului”.
Peste 1.400 de studenți ai Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași au fost cât pe ce să rămână fără bursele pentru care au învățat un semestru. Universitatea a decis în mijlocul anului academic să acorde burse acelorași studenți de pe semestrul întâi. După proteste publice, instituția a decis să le dea și lor bursă încă patru luni. De unde vine însă toată zăpăceala și ce se va întâmpla cu bursele studenților la anul?