OP-ED. Chiar nu e vremea de război și în educație. E destul în jurul nostru. Ar putea fi însă vremea pentru construcție. Pentru ceva ce de peste 10 ani ne e frică să facem.
Sute de mii de ucraineni sunt astăzi refugiați în propria țară. În Odesa, au ajuns mulți din orașele distruse de bombardamente, locuitorii s-au mobilizat ca să-i ajute cu alimente, haine și adăpost. Școala 9 a fost la un centru umanitar din Odesa, amenajat într-un fost liceu, unde zilnic vin câte 500 de oameni. Oksana ne-a fost ghid pe holurile pline de cutii, unde în urmă cu nouă luni se perindau elevi în pauză.
Sunt Ramona, profesoară de limba franceză într-o comunitate din judeţul Ilfov şi, în fiecare săptămână, duc cu mine aproximativ 300 de copii, 300 de poveşti, 300 de înfrângeri, 300 de victorii. Alături de ei: Dragoş* de la clasa I care se plimbă prin clasă, Gabi de la a II-a care îşi împunge repetat colegul cu pixul în obraz, Raluca de la a III-a care vorbeşte încontinuu, Ianis de la a IV-a care cântă manele în timpul orelor şi înjură. Copii care nu ştiu să-şi gestioneze emoţiile, copii cu care nimeni nu stă de vorbă sincer şi autentic, copii care nu înţeleg la ce foloseşte şcoala. Dar de asta sunt aici.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
