Bagaj din liceu: Bianca

Bianca Artan are 18 ani și tocmai a absolvit Colegiul Național „Grigore Moisil” din Onești. Când nu e la școală, lucrează ca ospătar și îi place să vadă filme care o țin în suspans. Ceea ce ziua datorează nopții e preferatul ei.

VIAȚA ÎN ȘCOALĂ

„În copilărie, îmi operam urșii de pluș și mereu am fost atrasă de cum funcționează corpul uman, am vrut să-i aflu toate secretele.”

„Când eram în Generală, aveam alte așteptări de la mine și vedeam într-un mod extrem de diferit viața. Atunci, credeam că trebuie doar să învăț și să fiu cea mai bună. Am ales Științe ale Naturii pentru că voiam să dau la Medicină și știam că acest profil e cel mai bun pentru facultatea pe care vreau să o urmez. Pe parcursul liceului, mi-am dat seama ce presupune admiterea și acum am ceva emoții.”

„Vreau să merg undeva mai departe, să nu rămân aici, în zona Moldovei, pentru că vestul îți oferă alte oportunități, cel puțin așa se spune acum. Nu m-aș vedea nici la București, așa că aleg Clujul.”

Mama Biancăi : „Nu știu ce o să fac dacă nu intră la facultate. Mi-a spus că, dacă intră, nu mai vine acasă, își găsește ceva de muncă pe acolo. Așa e când nu te mulțumești cu cât primești. Eu încă nu o încurajez pe drumul ăsta. În viată poți să faci ceva și mai ușor și să faci bani. E greu, dar dacă ea asta vrea să facă...”

VIAȚA DUPĂ ȘCOALĂ

„În liceu, l-am cunoscut pe George și faptul că suntem în aceeași clasă și amândoi vrem la Medicină ne-a legat destul de mult. Împărtășim aceleași idei, planuri sau temeri, ne susținem reciproc și ne place să ne gândim la un viitor împreună. Toate sunt o motivație în plus pentru a învăța și a ajunge la Cluj."

„Când mă gândesc la liceu, mă gândesc la trezitul de dimineață, pe care l-am urât, la un loc de care, inițial, mi-a fost frică, la provocări.”

„Nu găsesc ceva punctual care să spun că mi-a plăcut la liceu, dar a fost o perioadă în care m-am dezvoltat și am luat contact cu fel de fel de experiențe. Un lucru pe care l-am realizat este că am fost la olimpiada de biologie, dar nici acolo n-am făcut mare brânză.”

„Liceul mi-a schimbat modul de abordare a învățării. Am plecat cu ideea că voi fi cea mai bună, așa cum eram la școala din satul meu, însă am dat de persoane mult mai bune ca mine pe mai multe planuri și asta mi-a dat de gândit. În Generală eram obișnuită să râd de cei care nu știau, dar, la liceu, au ajuns să râdă ceilalți de mine. Eram obișnuită să judec și am primit aceeași monedă. Am văzut că nu pot face față și am ales să spun că asta vreau, că nu mă interesează notele mari.”

„Tot în perioada asta, am împlinit și 18 ani. Cred că orice tânăr e entuziasmat să voteze pentru că simte că poate să schimbe ceva și să contribuie la viitorul țării, deși, personal, nu cred că e chiar așa…”

„Nu știu dacă mi-a plăcut o materie sau a trebuit să îmi placă. Cu siguranță am un profesor preferat pentru că m-a inspirat modul lui de a se impune. Fie prin frica pe care ne-o transmitea, fie prin rigoarea cu care își ținea ora, a reușit să ne facă pe toți atenți, să fim captivați.”

„Dacă aș fi din nou în clasa a IX-a, aș rămâne pe poziții și nu m-aș lăsa bătută de un eșec. (...) Nu mi-aș mai pune piedici singură, aș analiza mai bine situațiile și aș răspunde la mai multe provocări. Dacă la început frica mi-a acaparat toată încrederea, acum aș încerca să o elimin și să fac lucrurile mai bine."

„În viitor, sper să fiu bună în ceea ce mi-am propus să fac și să găsesc un echilibru între meseria de medic, pentru că toată lumea spune că dacă ești doctor nu mai ai viață socială, și viața personală, adică să fac lucruri pentru sufletul meu.”