Andrei Marin și-a dorit să se întoarcă în țara în care s-a născut. N-a contat că a trăit 20 de ani în Israel, unde au emigrat părinții lui când el avea doar doi ani. De la distanță, părinții lui i-au cultivat legătura cu țara. Andrei are și acum drapelul național pe peretele din dormitor și de mic, a fost încurajat să citească literatură românească și să vizioneze filme vechi românești. „Evident că tata m-a pus să îl citesc pe Sadoveanu: «Frații jderi», încă țin minte acea carte lungă, dar care mi-a fost până la urmă utilă. L-am citit pe Neagu Djuvara, l-am citit pe Ion Creangă. Aveam o bibliotecă mare doar cu cărți vechi românești, din anii ’60-’70. Părinții mei le-au adus cu ei din România”, spune tânărul. A crescut și cu filmele în care au jucat Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu – ne-am menținut identitatea.”
Așa că decizia de a face facultatea aici a venit firesc. „Alegerea mea de a mă întoarce în România a fost în mare parte bazată pe dragoste de țară și pe voința de a fi cumva implicat în îmbunătățirea ei. Cât ține de facultate, în România nivelul de învățământ este mai înalt și admiterea la facultate este mai liberă și simplă, pe principiul «mulți intră, puțini termină»”, spune tânărul.
Cu ajutorul experienței lui Andrei, Școala9 și-a propus o comparație a sistemului de învățământ din România cu sistemul de învățământ din Israel, un stat în care conflictele politice, etnice și religioase au devenit aproape o constantă, dar care a reușit să se impună în numeroase topuri din sfera educației. În 2012, spre exemplu, Israel a fost socotită a doua cea mai educată țară din lume, conform Organizației pentru Cooperare Economică și Educație, cu un procent de 78% din banii investiți în educație provenind din fondurile publice și un procent de 45% din populație având studii universitare.
Cine alege profilul elevilor după încheierea clasei a VIII-a
Asemenea colegilor români, toți elevii din Israel studiază după aceleași planuri-cadru până în clasa a VIII-a, când fiecare este orientat către un anumit profil de studiu. „Asta nu înseamnă că ei nu mai studiază aceleași materii, ci doar că le studiază la intensități diferite. Acolo e un sistem pe unități”, ne-a explicat Andrei.
„Dacă eu, să zicem, sunt bun la matematică, voi fi ales de către directoare să învăț la cinci unități de matematică, adică la intensitate maximă. Dacă nu îmi place matematica și îmi place altceva, voi face doar două sau trei unități de matematică și cinci de engleză, geografie sau alte subiecte mai ușoare pentru mine.”
În contrast cu ce se întâmplă în România, alegerea profilului nu îi aparține elevului și nici nu se bazează pe un examen, ci este luată de conducerea școlii în care acesta a studiat până la acel moment, pe baza notelor obținute de-a lungul ultimilor patru ani. „Faptul că această alegere nu o fac elevii, ci directorul, este de multe ori în detrimentul elevilor. Poate au avut un an mai greu, poate nu s-au descurcat cu unii profesori, dar concluzia se trage în clasa a opta pentru tot restul vieții lor”, mai spune Andrei.
Examenul maturității și cum influențează acesta admiterea la facultate
Dacă în România nota la Bacalaureat este dată de trei probe scrise, în Israel, elevii pot susține până la zece probe care să le decidă punctajul pentru examenul maturității. „O diplomă de Bacalaureat trebuie să aibă adunate minim 32 de unități, cât îți cer majoritatea universităților: eu pot să fac matematică de 3 unități, engleză de 5 unități etc., iar la final să se adune acel număr minim de unități pentru a avea o diplomă de Bacalaureat validă”. Numărul maxim de unități ar fi în jur de 52, însă asta ar însemna foarte multe subiecte la nivel înalt și doar în mod excepțional elevii ajung la acest rezultat.
Decizia privind materiile și numărul de unități le aparține elevilor: „Dacă sunt bun la matematică, pot să îmi pun acolo 5 unități, iar, la toate celelalte materii, să optez pentru un examen mai ușor: un examen de trei unități, un examen de două unități, un examen de o unitate dacă m-am înțeles deloc cu materia”. Cu toate acestea, elevul știe că trebuie să facă alegerea în mod responsabil și în acord cu opțiunile lui de viitor:
Mie îmi apare pe diploma de Bacalaureat examenul însoțit de numărul de unități. Dacă eu dau examene ușoare la matematică, fizică, chimie, nu pot să intru după aceea într-o facultate tehnică în Israel, fiindcă ei se uită pe diplomă, văd câte unități am făcut la fiecare examen și pot considera că nu am nivelul necesar.
Andrei ne-a mărturisit că, în Israel, elevii nu resimțeau presiunea de a lua note mari la Bacalaureat, așa cum se întâmplă în România. „O explicație pentru asta este că la facultate nu se intră doar pe baza Bacalaureatului. Mai există un sistem de evaluare al facultăților din Israel, numit «psihometric». Acolo era lupta cea mai mare, pentru asta existau cele mai multe meditații.” „Psihometricul” e un fel de test de IQ, combinat cu cerințe de matematică, engleză și ebraică. Dacă vrei să intri la o facultate bună, trebuie să ai o notă mare la această testare.
Cum este abordată religia în școli
În ultimii, în România au existat foarte multe discuții referitoare la prezența orei de religie în planurile-cadru. Momentan, elevii au dreptul să refuze această oră printr-o cerere semnată de părinți, însă nemulțumirile referitoare la conținuturile studiate continuă să existe. Ca stat recunoscut pentru diversitatea sa etnică și religioasă, Israelul a optat pentru o educație neutră din punct de vedere politic și confesional. „Educația era foarte cenzurată. Inevitabil se ridicau tot felul de întrebări politice sau despre istoria mai sensibilă. Dacă se ridicau întrebări despre creștinism, ni se spunea să mergem să îi întrebăm pe părinții noștri.”
Pentru elevii israelieni, ora de Biblie face parte din cele cinci discipline obligatorii, alături de Ebraică, Matematică, Engleză și Cetățenie, însă nu are conotații religioase. „Nu se discuta dogmă, ceremonie sau teologie acolo, ci efectiv Biblia ca document istoric. Era un fel de lecție de literatură, cu un adaos etnic specific evreilor”, povestește românul.
Eu am avut o profesoară religioasă, din mediul iudaic, și cu ea am avut foarte multe conversații interesante despre religie în sine, despre credință. Dar majoritatea profesorilor, fiind atei, nu încurajează partea practică, personală a Bibliei.
Materia Cetățenie este cum e cultura civică în România, se învață sistemul politic actual, drepturile omului și drepturile naționale, câteva legi și puțină politică.
Relația profesor-elev
Una dintre cele mai pregnante diferențe dintre sistemul de învățământ din România și cel din Israel vizează relația profesor-elev. „Israelul fiind o cultură mediteraneană, oamenii sunt foarte, foarte personali unii cu alții. Nu există acolo acel grad de depărtare, de respect, cum avem noi cu «dumneavoastră», «dumneata». Acolo și profesorului îi zici «tu». Sau frică de profesor, nu există așa ceva. De aici provine și o atitudine uneori chiar obraznică”.
Una dintre primele diferențe pe care Andrei le-a observat față de colegii săi români din facultate a avut legătură tocmai cu raportarea la profesori. În facultatea ieșeană, a avut un profesor de fizică temut de studenți, mai ales de cei din anul I. Se plimba cu ostentație printre bănci cu o riglă mare de lemn în mână și punea întrebări. „Eu nu sunt obișnuit cu sistemul acesta, nu sunt obișnuit să mă tem de profesor. Și toți lăsau capul în jos, evitau contactul vizual. Toți în afară de mine, pentru că eu mi-am dat seama că nu există consecințe, că nu are de ce să îmi fie frică. S-a observat de la început diferența aceasta de atitudine”.
Implicarea armatei în sistemul educațional
În România, există câteva licee militare, care le asigură elevilor căminul, masa, uniforma și rechizitele, și în pregătește pentru o carieră în armată. În Israel, însă, armata este o etapă obligatorie în parcursul oricărui tânăr. „După ce copiii termină Bacalaureatul, intră în armată și, dependent de aptitudini, calități, istorie, de cât au învățat sunt repartizați în anumite unități și le sunt atribuie roluri. Toți vor petrece doi sau trei ani în cadrul armatei – doi pentru fete, trei pentru băieți.” Mai mult, faptul că au făcut armata și unde devine un criteriu în plus de evaluare la angajare.
Mulți elevi români sunt încurajați chiar de profesori să plece în străinătate pentru studiile universitare. În Israel, copiii sunt obișnuiți încă de la grădiniță să cânte imnuri patriotice și să își asume cu mândrie identitatea națională. „Ce a învățat Israelul și ce ar trebui să învățăm și noi este că unitatea națională este foarte importantă. Ei fiind așa de diferiți între ei, au învățat asta de la început. Din anii ’60 au făcut planul de educație pentru a crește israelieni care să se identifice întâi și întâi ca israelieni și pe locul al doilea ca orice altă etnie de care aparțin.”
