
E graphic designer ziua și ar vrea să fie ilustratoare în restul timpului. Își ia energie din serile senine cu stele.

Elevul Mădălin Ghiuler mergea șase kilometri pe jos, prin pădure și pășuni, din satul Mahriu, Vrancea, până la școala din comună. Ajungea rar nu doar din cauza distanței, ci și pentru că nu era deloc motivat. Abia la liceu, un colegiu tehnic din Focșani, a prins drag de învățătură. „Fie ultimul din bancă, fie primul din bancă, fie cel blond, fie cel brunet, toți trebuie priviți la fel și integrați”, spune astăzi tânărul de 26 de ani, profesor de matematică la Liceul cu program sportiv din Focșani. Știe că el a fost excepția, fiindcă regula sunt elevii care umplu statisticile Ministerului Educației la capitolul abandon școlar. Iată povestea sa, cum a relatat-o acesta pentru cititorii Școala 9.
Pentru că dedicăm luna iunie ultimului clopoțel, am făcut echipă cu patru adolescenți în ultimul an de liceu, care își vor fotografia și intervieva prietenii de generație. Aceasta este ultima poveste din serie.
Cărțile ilustrate nu sunt doar pentru copii. Și cele pentru copii au înțelesuri pentru oameni mari, dar sunt și cărți ilustrate doar pentru oameni mari. Artista americană Maira Kalman are câteva în care pune culoare pe nimicurile de zi cu zi, cum ar fi lucrurile pe care le poartă femeile în brațe, funcționalitate și metaforă deopotrivă. A povestit pentru Școala9 despre creativitatea izvorâtă din golirea creierului, despre plimbări și privitul oamenilor de pe stradă ca job cu normă întreagă. Despre toate micile frumuseți ale zilelor care dau sensul vieții.