Ce aduce copiii la școală? Calculatoarele de ultimă generație și tablele interactive, toaletele decente, profesorii bine pregătiți, părinții implicați sau comunitatea? E o combinație dintre toate, niciodată în aceeași proporție, că și comunitățile sunt foarte diferite. După o experiență de 40 de ani în educație în care a vrut să renunțe de câteva ori, Mirela Ștețco, head of advocacy la organizația Teach for Romania, a vorbit la podcastul REZOLVAT despre ce funcționează. A povestit cum i s-a schimbat perspectiva de-a lungul carierei, despre ce crede că a greșit, dar și despre momentele „aha!”, cum ar fi cel în care a înțeles că „a fi profesor nu e despre spectacolul tău!”.
Editorial. În fiecare an electoral, se reia aceeași lamentare: „tinerii nu vin la vot”. E o constatare aruncată superficial, fără să ne întrebăm cu adevărat de ce. De ce o generație crescută în democrație, conectată la lume și cu acces la informație, nu își exercită unul dintre cele mai fundamentale drepturi? Răspunsul nu e lipsa de interes, ci lipsa de context.
Omizi colorate și nori îmbrățișați, pătrate care joacă fotbal și un robot căruia îi este furat un ochi - sunt câteva dintre poveștile cu care au venit elevii de la școala din satul Malu Spart, jud. Giurgiu, la atelierul ținut de Anna Florea. Ilustratoare și regizoare de animație, artista i-a învățat pe copii cum să-și facă propria narațiune, de la regie și personaje până la montaj. „Animația nu e doar pentru copii, este o tehnică prin care poți să faci orice fel de narațiune”, spune Anna.