Într-un atelier de pictură al Colegiului de Artă „Carmen Sylva” din Ploiești, elevii de-a XII-a se despart de profesori, pe când cei de-a VI-a se pregătesc pentru următorii ani aici, unde vor să termine și liceul. Două generații povestesc de ce au ales artele plastice și cum îi ajută școala vocațională să-și găsească propriul drum. Școala 9 a intrat în atmosfera de final de an din acest liceu de top în județul lui, cu o promovabilitate la Bacalaureat peste 96%, în condițiile în care alte licee de profil din România rar se remarcă la acest capitol.
Prin vocile a 15 elevi, care au acceptat provocarea noastră de a ține câte un jurnal într-o săptămână de școală, am aflat cum le este influențat bioritmul de orarul școlar.
Irina Maria Mitrofan este de un an învățătoare în Mărgineni, Neamț, într-o școală care adună copii din patru sate. Tânăra de 35 de ani și-a lăsat cariera de consilier la prefectura Neamț ca să intre în programul Teach for Romania. Voia să facă parte „din schimbarea lumii”. Și ea a învățat când era mică într-o clasă simultană de la țară și știe câtă lumină poate aduce un profesor într-o comunitate. Astăzi îi implică pe cei 17 „exploratori” ai ei în stabilirea regulilor, în decorarea pereților, le inspiră dragul de lectură și îi învață să nu le fie frică să spună „nu știu”. De la „nu știu” se construiește. Irina Maria Mitrofan povestește într-un articol pentru Școala 9 ce metode folosește la clasă și cum a fost drumul ei de până acum.