Carmen Țar Fonta este de doi ani învățătoare în comuna Frumușani, județul Călărași. Străbate până la școală 70 de kilometri prin trei județe Ilfov, Giurgiu și Călărași, ca să încerce să le fie alături celor 16 elevi ai ei, dintr-o comunitate vulnerabilă. A avut și zile cu un singur elev în clasă sau, în pandemie, cu doar patru elevi colectați, cu lecții făcute în jurul mesei unui localnic. Zile colorate diferit, uneori în nuanțe de gri, alteori pastelate, ca cea în care vor merge cu toții într-o excursie să-l întâlnească pe Moș Crăciun.
După jumătate de an în care am stat cu copiii acasă, căutând resurse fizice și emoționale să rezistăm, a început școala. Ușurare sau frică? Sau ambele? Indiferent de ce simțim, e clar că dacă părintele e anxios și copilul va fi la fel, dacă părintele e nervos, se va vedea asta și la copil.
Începând cu acest an școlar, școlile pot să îi mute pe elevii care perturbă orele de curs într-o altă sală, unde își petrec timpul completând fișe de lucru sau citind. Măsura, implementată în peste 1400 de școli din 25 de județe, a transformat, în multe cazuri, biblioteca în spațiu pentru această pedeapsă.