În vară am fost cu toții martorii unei mișcări de solidarizare extraordinară, când a avut loc greva profesorilor. Am apreciat vocile care ne-au susținut. Am asistat însă și la hărțuirile celor care, după caz, se aflau fie în tabăra greviștilor, fie a celor care au continuat să predea. Zilele acestea s-a discutat despre cazul Goethe, unde o mămică a acuzat un profesor de bullying după ce nu și-a mai trimis copilul la el la meditații. De ce nu ne solidarizăm și în astfel de cazuri? De ce nu ne solidarizăm să reclamăm abuzurile?
În timp ce Finlanda oferă tuturor elevilor o masă caldă de peste 70 de ani, România încearcă să implementeze, de șase ani, un program-pilot de acordare a unui „suport alimentar” pentru preșcolarii și elevii din 150 de școli și licee din țară. Un facilitator comunitar și un activist, doi oameni de la firul ierbii care lucrează cu copii din comunități școlare, explică pentru Școala 9 de ce hrana în școli ar fi esențială.
În SUA, au avut loc în jur de 20 de atacuri armate pe an din ultimii cinci. Kimberly Krawczyk este o profesoară care a scăpat ca prin minune în urma unui atac asupra școlii sale din Florida, în 2018. Cu emoție și empatie, transmite un mesaj comunității îndurerate din Uvalde, Texas, unde în această săptămâna un tânăr înarmat a ucis 19 elevi și doi profesori. Redăm integral scrisoarea sa publicată de Business Insider.