Este doctor în științe politice, mamă a doi copii adoptați, activează în sectorul neguvernamental din România de aproape 20 de ani, ocupând diverse poziții, și și-a început cariera profesională ca educatoare și mai apoi profesoară de limba engleză.
Când ești pasionat de interacțiunile cu oamenii, munca într-o cafenea nu înseamnă doar desene de spumă, ci și convorbiri care le fac clienților diminețile mai bune.
La Paris, de 14 ani părinți și profesori reclădesc din limba română pentru copiii lor țara pe care au lăsat-o în urmă.
„Am ratat câteva săptămâni”, îmi spun mulți profesori și directori de școli. „Nu am știut ce să facem, fiecare a făcut ce a vrut, iar unii nu au vrut să facă nimic”, completează un director. Probabil că așa este: ne-a prins criza total nepregătiți, ca de obicei, aș spune eu. Însă în acest moment nu ne ajută cu nimic să intrăm în paradigma lamentărilor sau învinovățirii unei instituții sau alteia.
