
Absolventă de psihologie la Babeș-Bolyai, specializată în Psihoterapia Familiei, pe dinamica relatiilor prin formarea complementară și consilier acreditat pentru dezvoltare personală. O puteți găsi și aici: https://psiholab.net/

Dacă întrebi pe cineva care dintre secvențele din „Micul prinț” de Antoine de Saint Exupery i-a rămas în minte, ai mari șanse să ți se răspundă că este aceea în care vulpea este îmblânzită de micul călător venit de pe asteroidul B 612. Amintiți-vă scena: vulpea îl refuză pe micul prinț atunci când acesta îi cere să se joace cu el, motivând că nu este îmblânzită, că nu este „în legătură” cu el.
Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte sau să urmăriți un film și brusc să exclamați: „Doamne, în tot acest construct ficțional este o metaforă a școlii!”? Nouă da. Și unul dintre filmele care ne-au provocat la o astfel de lectură este Casa norvegiană (Der norske hus, 2017, Norvegia, regia Jan Vardøen - Netflix), poate cu atât mai mult cu cât mai sunt câteva zile până la începerea unui nou an școlar și avem tendința de a ne obișnui privirea cu lentilele progresive ale universului educațional.
În orașul cercetătorilor, un grup de tineri de la Institutul de Științe Spațiale calculează parametri cosmici, analizează date, construiesc cataloage de găuri negre și contribuie la una dintre cele mai mari misiuni ale Agenției Spațiale Europene.