
Absolventă de psihologie la Babeș-Bolyai, specializată în Psihoterapia Familiei, pe dinamica relatiilor prin formarea complementară și consilier acreditat pentru dezvoltare personală. O puteți găsi și aici: https://psiholab.net/

REZOLVAT. Întâi și întâi, vreau să adresez metaforicul elefant din cameră: România este penultima țară din Uniunea Europeană când vine vorba de investiții în educație (și cea mai slab educată țară din UE). Profesorul merită salariu mai bun, elevii merită școli mai dotate. Poate într-o zi, începând cu o presiune pe liderii politici și încheind cu un plan bine gândit și acțiuni concrete, nu vom mai fi la coadă. Dar până atunci… articolul acesta își propune să vorbească despre ce este în controlul nostru.
Copilul meu, care are 15 ani, se amuza la tot felul de filmulete cu Ceaușescu, făcute cu AI. Tinerii participanți la Festivalul Beach, Please l-au aclamat pe Selly adresându-i-se cu „Ceaușescu” sau Dictatorul. Și într-un sondaj recent, 56% dintre tinerii cu vârsta între 18 și 29 ani consideră că Ceaușescu a fost un lider bun. Unde s-a rupt filmul?
Vă amintiți de prima scrisoare adresată lui Moș Crăciun? Sau poate lui Moș Gerilă? Destinatarul este diferit în funcție de epoca în care ați copilărit, dar oricum, și unul și celălalt aveau aceleași calități: dărnicia și bunătatea. Vă mai amintiți versurile „Moș Crăciun/Gerilă, toți îmi spun/ Că ești darnic și ești bun.”? Lui, Moșului celui darnic și bun, îi scriam una dintre primele scrisori, cu evident caracter persuasiv, scopul fiind de a-l convinge că merităm să primim de la el lucrurile dorite: dulciuri, portocale, o mașinuță chinezească sau o păpușă de la „Arădeanca”, poate un pulover cu Mickey Mouse, un telefon, un joc Nintendo și/sau ce o mai fi fost la modă în vremea copilăriei noastre.