Critic de film. Membru UCIN și FIPRESCI. Director artistic al Divan Film Festival (2017-2018) și HipTrip Travel Film Festival (2016-2018).
Bullyingul poate lua multe forme, de la cele fizice, precum îmbrâncirea și lovirea, la cele țin de relații, ca răspândirea de zvonuri, excluderea cuiva din grupul de prieteni, ori remarci nepoliticoase. Mai poate însemna și hărțuire sexuală. Uneori, agresorii iau în vizor pe cineva pe motive de rasă, religie, aspect sau orientare sexuală. O cercetătoare explică de unde învață copiii să fie bullies și de ce trebuie să scăpăm de scuza „așa sunt copiii”. În România, 1 din 4 copii este victimă a bullyingului la școală, în mod repetat.
Se spune că totul este interconectat în viață - un singur moment, o singură persoană poate schimba totul. Într-o secundă viața poate fi un lucru și în următoarea ceva cu totul diferit. Aceasta este și povestea profesoarei de fizică Lilianei Grigoriu. Pentru ea a fost momentul acela când a cunoscut profesoara potrivită. Speră astăzi, după 40 de ani la catedră și trei de pensie că sunt câțiva dintre foștii ei elevii care gândesc la fel astăzi despre ea.
Există șapte comisii și grupuri de lucru care printre altele trebuie să rezolve problemele de inechitate din școala românească. De la toate avem documente de politici care nu ajung niciodată să fie implementate și poze cu zâmbete, perfecte în campanii electorale. Și mai avem și copii care nu au cu ce să ajungă la școală, care nu au ce să mănânce, copii veșnic uitați la marginea societății. O analiză realizată de Antonia Pup despre obsesia politicienilor de a rula cuvinte grele prin discursuri și rapoarte până le dezbracă de conținut.