
Sunt profesoară la Universitatea din București, la Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Ca cercetătoare, sunt pasionată de modul în care copiii participă și contribuie la viața socială (sociologia copilăriei), cum se interconectează interacțiunile și relațiile sociale cu învățarea, cu participarea civică și cu mediul. Promovez învățarea problematizată prin proiecte, prin care elevii și profesorii pot înțelege critic realitatea, pot învăța colaborând și pot face schimbări. Am realizat studii comparative (în SUA, Olanda, Danemarca), cercetări evaluative (în special studii de impact), ale căror rezultatele le valorific în cursurile de la facultate și în programe de formare pentru profesori. În prezent contribui la dezvoltarea „spațiului european al educației pentru cetățenie”, ca expert al Consiliului Europei. În timpul liber învăț limba daneză, mă plimb cu bicicleta și mă bucur de natură.

Sunt colegi și nu aveau habar unii despre alții că pot cânta la un instrument. Apoi, a venit BeatAgora la ei în liceu și au devenit trupa senzație a orașului Călărași.
„Nu e de profil real”, „nu gândește logic”. Etichetele vin repede pentru elev, dar și pentru profesor: „de ce n-a făcut cu elevii mai multe tipuri de probleme?”. Nici părintele nu scapă: „de ce nu ați făcut probleme acasă cu el?”. Mai rar ne întrebăm dacă elevul a fost învățat cum să citească un enunț științific.
Locuitorii din Alexandria, Teleorman, inclusiv adolescenții, așteaptă bâlciul și zilele orașului ca să iasă din rutină. Pentru unii, însă, Festivalul de Teatru Ideo Ideis e mult mai important. Anca, în al patrulea an de voluntariat, e hotărâtă să ajute la organizarea evenimentului care schimbă ritmul orașului în fiecare vară, chiar dacă doar pentru o săptămână. „Înainte și după festival nu avem teatru, eu nu am văzut nimic niciodată”, ne-a spus ea, în timpul unui scurt tur al orașului ei natal.