
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Regula este cât se poate de simplă. Și nu se discută. Se execută de-a dreptul. Așa cum ne spălăm pe dinți și ne pregătim micul dejun, așa cum ne spălăm mâinile când le întoarcem murdare de-afară – la fel avem de citit în fiecare zi. Cine are sub 10 ani – o jumătate de oră. Cine are peste 10 ani – o oră. Nu e imposibil. Nu poate fi mai complicat decât o tură pe Fortnite, Minecraft sau Geometry Dash...
Ce măsurăm de fapt când vorbim despre rata de promovare la Bac?