A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.
„Când intri în clasă, trebuie să îți lași toate problemele în afara ei.” De câte ori vi s-a spus asta? De câte ori ați transmis acest mesaj? Să nu ne spuneți că nu ați auzit niciodată acest îndemn. Este unul dintre cele mai vehiculate mesaje despre statutul și misiunea profesorului, care se concentrează pe beneficiarii educației, elevii, ceea ce este, până la un punct, normal, firesc. Dar există, credem noi, și un firesc al întoarcerii privirii înspre profesori, care par a fi transformați, de acest mesaj, în niște mecanisme ușor de programat și atât. Or, lucrurile nu sunt așa de simple. Nu sunt deloc simple.
OP-ED. Sistemul clasic de parenting „băț și morcov” e tentant pentru că pare clar: faci bine, primești - greșești, plătești. Acest tip de educație se bazează pe controlul comportamentului prin pedepse și recompense, ignorând procesul de formare interioară al copilului. Mai sunt bătuți copiii care varsă un pahar cu apă?, m-am întrebat recent. Și dacă da, ce se întâmplă în mintea unui părinte care face asta.
IN A RELATIONSHIP | Doina Popescu este consilier școlar la două instituții de învățământ din București care includ peste 2.300 de copii și adolescenți, dar și părinții și profesorii lor. Un volum de muncă ce ar trebui repartizat, conform legislației actuale, între cinci posturi de profesori consilieri școlari la nivel național, conform unei declarații recente a ministrului educației, Sorin Cîmpeanu. Doina Popescu a explicat ce responsabilități are un consilier școlar și cum își poate împărți timpul pentru a-i ajuta pe toți copiii care au nevoie de ghidaj.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
