
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

Patru profesoare dintr-un sat mic din județul Olt vorbesc despre România și ce încă le face să se simtă mândre că locuiesc aici. Sunt dezamăgite de multe, de politicile publice care vin în sistem peste noapte, de lipsa resurselor și a viziunii. Dar pentru toate a rămas un punct care încă le luminează: oamenii. Oamenii care le-au format și oamenii mici pe care îi formează ele acum: „Vreau să-i văd pe copii oameni mari. Să-i văd realizați.”
Ioana Chicet Macoveiciuc, autoarea blogului „Prințesa urbană” și a mai multor cărți pentru copii, a surprins internetul în februarie când a decis să se mute definitiv împreună cu familia în Olanda. După aproape patru luni de „străinătate”, Ioana a povestit pentru Școala 9 cum s-au adaptat la educația olandeză copiii săi, Sofia și Ivan. Cei doi merg la „o școală de limbă”, unde mai vin doar trei români, o școală specială pentru expați, pentru acomodare și învățarea limbii, înainte de a fi integrați în învățământul de masă.
Profesorul Juergen Handke este cunoscut în lumea academică drept „primul profesor care a avut ca asistent un robot umanoid”. Refuză să-și numească această excentricitate tehnologică ca fiind „futuristă”. „It’s not the future, this is the present!” („Nu e viitorul, acesta e prezentul!”), spune proful. Are un cui și împotriva denumirii de „educație online” care nu are nicio legătură cu ce fac școlile azi. Ar schimba fără remușcare și numele de „profesor” cu „partener de învățare” și roagă lumea întreagă să răsufle liniștită: educația viitorului nu va fi doar online. Va fi mereu dublată de întâlnirile față în față.