În 2006, Luca Dinulescu, Răzvan Bică și Dragoș Schenkel, trei amici de (pe atunci) 20 și ceva de ani, și-au imaginat (la bere) cum ar arăta o istorie a literaturii române scrisă de ei. Apoi au luat și o bursă din partea Uniunii Scriitorilor din România pentru dezvoltarea proiectului, au scris scenariul, au găsit ilustrator, au tatonat piața editorială și apoi au pus albumul – Istoria alternativă a literaturii române în benzi desenate – la păstrare.
Povestea îi are în centru chiar pe cei trei autori. Confruntați cu dispariția inexplicabilă a clasicilor literaturii autohtone din bibilioteci și chiar din Istoria literaturii române a lui George Călinescu, Luca, Dragoș și Răzvan își asumă sfânta misiune de-a o recupera, călare pe skateboard, motocicletă și pe un banal cal. În călătoria care urmează, ei se vor întâlni cu ghicitori din literatură, eminențe cenușii (și la propriu – albumul este ilustrat în alb-negru), grupări literare radicale, o frumoasă tânără de culoare pe nume Miorița, Lucian Blaga și cei nouă meșteri mari, calfe și zidari, care o zidesc pe Hortensia Papadat-Bengescu în zidurile unei mănăstiri, Sadoveanu și Frații Jderi, Zburătorul și iubita acestuia și alte personaje și întâmplări cu parfum literar. În „road-tripul, bildungsromanul, epopeea” lor prin literatura română, „fără pic de convenție spațio-temporală”, cum descrie Dragoș Schenkel demersul, cei trei descoperă că scriitorii înșiși sunt cei care și-au retras operele, scârbiți de mediocritatea literaturii noi, și încearcă să-i convingă să se întoarcă.
Albumul a fost ilustrat de Mihai Ionuț Grăjdeanu, aflat atunci la prima lui bandă desenată și care, între timp, a publicat mai multe albume și cărți ilustrate. Desenul în cheie ironică cuprinde zeci de figuri inspirate din realitate. Din cauza crizei economice, editurilor neserioase și a faptului că era „prea de nișă”, volumul a fost publicat abia în 2017, după zece ani de viață la sertar, de editura Univers.
Am vorbit cu cei trei autori despre album, personajele minore din literatură și comentariile învățate pe dinafară și vă prezentăm în exclusivitate un fragment din Istoria alternativă a literaturii române în benzi desenate.
Școala9: Cum v-a venit ideea să faceți acest album?
Luca Dinulescu: Ideea a venit simplu. În perioada respectivă erau în vogă încă două istorii ale literaturii române, pe lângă cea a lui George Călinescu: cea lui Nicolae Manolescu, respectiv cea a lui Alex Ștefănescu. Nouă asta ni s-a părut amuzant, ne-am gândit că atunci oricine poate avea sau face una, ceea ce s-a și întâmplat.
Ș9: De ce v-ați transformat pe voi în personaje?
L.D.: În istoria literaturii române, oricum ai da-o, s-au strecurat și personaje insignifiante, scriitori sau poeți de care n-a auzit și nu va auzi nimeni niciodată, și atunci ne-am gândit că de ce n-am putea fi și noi printre ei. Și iată că s-a putut.
Răzvan Bică: Pentru că ne știam reciproc foarte bine și în felul acesta puteam scrie fiecare despre celelalte două personaje principale.
Dragoș Schenkel: Cred că din pur narcisism! Ne consideram și ne considerăm în continuare atât de cool, inteligenți, frumoși, spirituali și valoroși încât putem să-i dăm replica lui Caragiale, Eminescu sau Cioran!
Ș9: „Probele” prin care trec cei trei eroi ai voștri par a fi inspirate din literatura română care se predă în liceu (inclusiv obsesia pentru Istoria literaturii a lui Călinescu). V-a traumatizat modul în care se predă în școală literatura?
L.D.: Felul în care mie, personal, mi s-a predat literatura a fost de-a dreptul imbecil. O uram cu toată ființa tocmai fiindcă nimeni nu putea să-mi trezească interesul pentru ea. Și-atunci, da, poate că acest demers a fost, pe undeva, în străfundurile lui, și o revanșă pentru faptul că niciun profesor nu știuse să facă din ea o poveste amuzantă.
R.B.: Oooo, da! Trecem peste zecile de comentarii pe care a trebuit să le învăț pe de rost (că aia era moda), trecem peste meditațiile oarecum obligatorii și ajungem la trauma mea majoră: Călinescu și citatele din Călinescu. Ajunsesem să prezint fragmente din Vacanța Mare drept citate din Călinescu, iar profa nu își dădea seama și era foarte mândră de ce frumos recit eu din Călinescu și cum am înțeles eu în final despre ce e vorba în Literatura Română.
D.S.: M-a traumatizat profund modul de a preda literatura în gimnaziu, când trebuia să învățăm pe de rost comentariile literare deja digerate și vomate din diverse culegeri, pe care mai și trebuia să le cumpărăm și din banii noștri. Și acum îmi amintesc de numele de aur Cecilia Stoileru, Badea, Rotaru. Noroc că în liceu am avut o profesoară foarte deschisă la minte care ne-a permis să gândim și cu căpățâna din dotare.
Ș9: E o cantitate enormă de referințe literare, inside jokes și asemănări „întâmplătoare” cu personaje reale în album. Pentru cine l-ați scris?
D.S.: Am scris pentru tineri: pentru cei din gimnaziu, cărora le va fi mai ușor să își tragă informații reale din istorie și să le folosească în... comentariile lor literare, arătându-și degetul mijlociu culegerilor impuse, pentru tinerii liceeni care vin la școală pe scooter și au în rucsacul Herschel Istoria... noastră și un disc de Pink Floyd, pentru tinerii de 40 de ani care își folosesc cele 5 minute de liniște de la toaletă ca să răsfoiască cartea noastră, și pentru tinerii de 80 de ani care citesc, gândesc şi „nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc”. Nah, încă o referință.
Ș9: Istoria alternativă a literaturii... e un manifest?
D.S.: Da, e un manifest la toată voma care s-a publicat la un moment dat în România sub umbrela literaturii tinere, de parcă totul putea fi publicat.
L.D.: Trebuie făcută o distincție importantă. Cartea a fost scrisă acum 10 ani, iar atunci atât contextul cât și peisajul literar erau altele. Poziția critică, în ceea ce mă privește, nu poate fi aceeași având în vedere că între timp s-au scris romane importante. Din acest punct de vedere, așadar, eu unul îmi asum faptul că dacă ar fi s-o rescriu acum, respectivul manifest ar arăta, cel mai probabil, diferit.
R.B.: Este un manifest împotriva radicalismului. Nu este OK nici să îți iei jucăriile și să pleci (cum au făcut scriitorii consacrați), dar nici să dai foc la toată literatura deja existentă și să proclami sus și tare că istoria literaturii reîncepe de azi cu tine (cam cum a procedat ISIS în Palmira cu monumentele de acolo).
Ș9: Dacă ar dispărea literatura, chiar v-ați duce să o căutați?
R.B.: Atunci când am scris volumul aș fi zis clar: da, normal. Mai spre 30 de ani aș fi zis: lasă că scriem noi alta. Acum, cu un copil mic acasă de care nu mă pot despărți, un job „serios”* de la care îmi e imposibil să plec mai mult de două zile și o tonă de alte chestii pe cap, sincer nu cred că mai am timp și de salvarea literaturii.
L.D.: Eu nu.
D.S.: Puțini știu, dar noi o căutăm și acum!
* Răzvan Bică (35 de ani) este absolvent de jurnalism, cu opt ani petrecuți prin diverse redacții, iar în prezent lucrează într-o agenție de turism. A debutat în volumul colectiv Al doilea desant.
Luca Dinulescu (39 de ani) este scriitor profesionist cu trei cărți la activ și fost bursier J.W.Fulbright pe scenaristică de film și televiziune.
Dragoș Schenkel (37 de ani) este fotograf în Paris și, nefiind forțat de nimeni, a mers pe jos împreună cu soția sa două luni, parcurgând 1.500 km până la Santiago de Compostela, în Spania.
1/9
