
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

Părinții ne-au povestit motivele pentru care își ajută – sau nu – copiii la temele pentru acasă.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul. Cu siguranță cunoașteți această zicală, care identifică prin mesajul ei raportul dintre mască și chip, dintre aparență și esență, dintre fals și autenticitate. Masca, aparența, falsul au o strălucire mai intensă, mai curată, mai luminoasă decât chipul, esența, autenticitatea, care pot fi, uneori, la polul opus situate.