
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

Jurnaliștii Reuters au urmărit ultima festivitate de absolvire de la Liceul Yumoto Junior High, la care au absolvit doar doi tineri. Școala, veche de 76 de ani, și-a închis închide porțile la finalul lunii martie, când anul școlar s-a încheiat. Niponii au o gravă problemă cu sporul natural negativ, adică nașterile sunt mai puține decât decesele, și asta duce la o scădere semnificativă a populației școlare.
După aproape șapte luni în care școala s-a mutat în casa fiecărui elev și profesor, aceștia s-au întors în sălile de clasă. Școala 9 a asistat la o zi de cursuri într-un liceu din Franța, pentru a vedea cum se face școală aici, în toamna pandemiei. Am vrut să vedem dacă a redefinit carantina modul în care elevii și profesorii francezi se raportează la școală. ”Școala online a însemnat pentru elevii mai timizi o oportunitate să fie mai liniștiți”, spune un profesor. Dar cu toții cred că ”școala se face la școală”, chiar dacă asta presupune, ca și în România, purtatul măștii pe tot parcursul orelor, pentru elevii peste 11 ani.
Traducătoarea și scriitoarea britanică Michele Hutchison a scris, împreună cu autoarea americană Rina Mae Acosta, volumul care a uimit și educat sute de mii de părinți din toată lumea. „Cei mai fericiți copii din lume” spune povestea lor, a două mame venite din cultura anglo-saxonă, care s-au trezit într-o societate care își crește copii cu metode care pot părea șocante. Metode care însă dau roade: ani la rând, Olanda, țara unde au ajuns cele două după căsătorie, s-a clasat pe primul loc în lume la starea de bine a copiilor și adolescenților. Am discutat cu Michele Hutchison despre libertățile și provocările educației olandeze, dar și despre ce ar putea face România mai bine să crească copii fericiți.