
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

Există șapte comisii și grupuri de lucru care printre altele trebuie să rezolve problemele de inechitate din școala românească. De la toate avem documente de politici care nu ajung niciodată să fie implementate și poze cu zâmbete, perfecte în campanii electorale. Și mai avem și copii care nu au cu ce să ajungă la școală, care nu au ce să mănânce, copii veșnic uitați la marginea societății. O analiză realizată de Antonia Pup despre obsesia politicienilor de a rula cuvinte grele prin discursuri și rapoarte până le dezbracă de conținut.
Lumea este într-o continuă schimbare, dar unele lucruri nu sunt înghițite de veacuri. Activista Antonia Pup arată cum din cele mai vechi timpuri oamenii s-au întrebat ce ar fi bine să învețe elevii la școală. De pildă, planul-cadru medieval era alcătuit din șapte discipline, grupate în trivium (gramatică, retorică, logică) și quadrivium (geometrie, aritmetică, muzică și astronomie). Astăzi avem aceleași dileme și poate nu ar strica să ne uităm la modelele trecutului pentru inspirație.
La cei 17 ani ai ei, sunt puține lucruri care o pot face pe Maia, adolescenta familiei noastre, să iasă din casă. De câteva luni unul dintre acestea este trupa de teatru Artwist, una dintre trupele de adolescenți ale Asociației Artspot, coordonate de actori ai Teatrului Municipal din Baia Mare. A găsit acolo un loc în care „toată lumea se exprimă liber și creativ, oricând au nevoia să o facă, toată lumea ascultă pe toată lumea, e o energie unică. Suntem foarte deschiși și avem încredere unii în alții pentru că punem valoare pe conceptul de trupă și ce înseamnă să fim uniți și să mergem mai departe împreună”.