A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.
În vară am fost cu toții martorii unei mișcări de solidarizare extraordinară, când a avut loc greva profesorilor. Am apreciat vocile care ne-au susținut. Am asistat însă și la hărțuirile celor care, după caz, se aflau fie în tabăra greviștilor, fie a celor care au continuat să predea. Zilele acestea s-a discutat despre cazul Goethe, unde o mămică a acuzat un profesor de bullying după ce nu și-a mai trimis copilul la el la meditații. De ce nu ne solidarizăm și în astfel de cazuri? De ce nu ne solidarizăm să reclamăm abuzurile?
Înainte de pandemie, puțin peste un sfert dintre români mergeau la teatru. În ultimii doi ani, restricțiile au dus la o scădere: doar 22% au mai văzut un spectacol. Ca multe alte obiceiuri, și mersul la teatru se deprinde la vârste fragede. Ca educatoare, încerc să îi apropii pe copii de lumea scenei din care au atâtea de învățat. Astăzi, când toată lumea sărbătorește Ziua Internațională a teatrului pentru copii și tineret, vă aduc câteva argumente pentru a-i duce pe cei mici la spectacole.
„Avem copii curioși, dar mai puțin motivați”. O spune profesorul universitar Dragoș Grigorescu, dar și multe alte cadre didactice din toată lumea. Asta și pentru că există mulți „vânători ai curiozității”, cum îi numește acesta - „expunerea la ecran, hipersocializarea”. Profesorul scrie o cercetare despre curiozitate și a explicat pentru Școala9 ce înseamnă să dirijezi curiozitatea copiilor în sala de clasă și cum poți regla necunoscutul pentru ei, astfel încât să faci din învățare un proces de descoperire.
© 2025 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
