
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

Fiindcă nu i s-au echivalat studiile, un tânăr irakian a luat-o de jos în școala românească și, acum, când are 17 ani, a ajuns în clasa a cincea. Povestea ambiției lui de a răzbi, spusă pentru Școala 9, este parcursul, în oglindă, al copiilor români care merg, alături de părinți, spre Vest, în sisteme de educație care le dau o șansă mai bună de viață. Ne uităm la Hassan și ne vedem pe noi. Astăzi, primul episod.
O școală compusă din câteva săli în care nu încăpeau mai mult de 20 de elevi, în frumoasa Transilvanie. Prima școală românească este azi muzeu. Au trecut peste șapte veacuri de când primii elevi au început să învețe după cărți în română „cetitul, scrisul şi cântările bisericeşti”. Antonia Pup, studentă la Istorie și coordonatoare advocacy la Societatea Academică din România, a studiat documente din acea epocă și a reclădit o epocă nedrept catalogată ca „întunecată”. Despre prima instituție de învățământ românească, în a doua parte a seriei „Școala veche”.
După evaluarea națională din fiecare an, se văd discrepanțele în notare de la o școală la alta: sunt copii care au avut diferențe de peste patru puncte între mediile anuale și cele de la examen. Specialiștii arată cu degetul spre faptul că nu există standarde care să se aplice unitar în toate clasele din țară. Așa că le-au creat mai mulți profesori în cadrul proiectului Merito. Deocamdată doar pentru clasa a cincea și pentru disciplinele limba română, matematică și educație muzicală.