
Are 37 de ani și, pentru moment, se bucură de vacanța dintre clasa a doua și a treia.

România are din 2015 o strategie pentru digitalizare. Una care a expirat anul trecut, fără niciun rezultat. Nu avem bibliotecă virtuală, nici catalog școlar electronic, nici tehnologii avansate de educație, cum frumos era scris în document. Se mai intenționa și digitalizarea și arhivarea conținutului, nimic nici în acest sens. În timp ce suntem în coada topului european la competențe digitale, ne punem singuri coronița de premianți la scris strategii pentru pus la sertar.
Pandemia continuă să afecteze elevii și profesorii din întreaga lume. Școlile din Marea Britanie vor aduce prin rotație elevii de gimnaziu și de liceu la școală, după ce guvernul a modificat ghidul cu măsuri pentru școlile aflate în zonele afectate de COVID-19. În Pakistan, toate școlile au fost închise. Pentru că s-au întețit atacurile antisemite, statul Arizona a introdus lecții speciale despre Holocaust. Iar din depărtata Tanzania ajunge un licăr de speranță: o organizație neguvernamentală a contestat în instanță legea prin care elevele însărcinate nu au dreptul să meargă la școală.
Scriere creativă, lectură, robotică, istorie vie, media, teatru, cultură cinematografică, procesare video, fotografie, interpretare muzicală, dezbateri. Fac toate parte din oferta de activități extra pe care multe școli le organizează, în completarea unui orar adesea rigid. Doar că mulți elevi nu mai au timp. Despre programul draconic al elevilor vorbesc profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș în editorialul Școala 9 și despre profesorii providențiali care au ieșit din programă și le-au pus în față dezbateri esențiale „despre filme, despre cărți, despre războaie și inegalități sociale sau despre libertate. A spiritului, dar și a persoanelor.”