
Are 37 de ani și, pentru moment, se bucură de vacanța dintre clasa a doua și a treia.

Americanca Brandi Bates, fondatoarea Bibliotecii Copiilor „Din loc în loc”, la Lupeni, Hunedoara, s-a încăpățânat ca în pandemie să organizeze o tabără virtuală. Brandi este și cea care, în urmă cu 20 de ani, a adus în orășelul de pe Valea Jiului plăcerea lecturii împreună, cu voce tare, părinți și copii laolaltă. Brandi povestește pentru Școala 9 cum 39 de participanți, de la doi la 58 de ani, au reușit să spargă barierele online-ului la atelierele de hârtie, de caligrafie, de linogravură sau la cele de făcut pâine cu maia. Iată povestea sa!
Să contest sau să nu contest, aceasta e întrebarea.
Aceasta este întrebarea pe care, ca profesori, o primim în fiecare an. Motivele sunt diverse: unii elevi se autoevaluează și nota primită nu este în concordanță cu așteptările lor (fie de-a lungul timpului s-au autoevaluat în mod obiectiv, inclusiv la simulări, fie constată o răsturnare a ierarhiei, fie au fost convinși de experiențele prietenilor din alte generații să încerce „o contestație”).
Când ai ales învățământul nu te-ai gândit la ce te așteaptă, așa e?
În general, din afară, a fi profesor/profesoară, pare o bagatelă. Mergi la școală, predai câteva ore, apoi ești liber. Pleci acasă când alții revin din pauza de masă la locul de muncă, vara, cât e ea de lungă, e în întregime a ta, ai vacanță de Crăciun și de Paște și ești plătit de la buget. Bașca mai primești și tichete de vacanță.
Este tentant.