Despina Bădescu

Cancelarie

Editorial. Sunt profesoară de franceză și activitatea mea seamănă mai degrabă cu cea a unui acrobat

Sunt Ramona, profesoară de limba franceză într-o comunitate din judeţul Ilfov şi, în fiecare săptămână, duc cu mine aproximativ 300 de copii, 300 de poveşti, 300 de înfrângeri, 300 de victorii. Alături de ei: Dragoş* de la clasa I care se plimbă prin clasă, Gabi de la a II-a care îşi împunge repetat colegul cu pixul în obraz, Raluca de la a III-a care vorbeşte încontinuu, Ianis de la a IV-a care cântă manele în timpul orelor şi înjură. Copii care nu ştiu să-şi gestioneze emoţiile, copii cu care nimeni nu stă de vorbă sincer şi autentic, copii care nu înţeleg la ce foloseşte şcoala. Dar de asta sunt aici.  

Clasă

Ce a pățit o profesoara din Rusia care a spus: „Poți avea opinii diferite despre un film sau o carte. Dar cum să avem opinii diferite despre moartea oamenilor?”

Tatyana Novikova e profesoară de lingvistică în Belgorod, chiar la graniță cu Ucraina. După ce a fost pedepsită de justiție pentru ceea ce a spus contra războiului, spune că „am rămas fără niciun prieten”. Dar ce a spus?

Cancelarie

Editorial. La ce bun profesorii?

Se știe că în Republica, Platon îi alungă pe poeţi din cetatea pe care el însuși a imaginat-o. De ce? Argumentele sale sunt de natură filosofică și morală: pe de o parte poeții nu sunt decât niște imitatori, creația lor nefiind decât o copie a unei copii, iar pe de altă parte fiindcă arta distruge armonia sufletească a cetățenilor. 

La Platon și la cetatea fără poeți ne-am gândit zilele trecute, când, după publicarea Ordinului 3.993 din 16 iunie 2021, semnat de ministrul educației, din nou, a câta oară?, profesorii au fost arătați cu degetul de comentatorii de pe rețelele sociale și nu numai.