
Are 37 de ani și, pentru moment, se bucură de vacanța dintre clasa a doua și a treia.

Democrație, istoria legionarismului, educație sexuală. Dacă 2024 ar fi un orar școlar, noi am pune clar materiile astea în el. Ce am citit anul ăsta, ne-a plăcut și vrem să dăm mai departe? De la povești despre homeschooling și importanța cititului, la investigații despre hărțuirea din mediul academic și educația civică, fiecare text a venit cu lecții valoroase. Am făcut o listă cu articole împreună cu colaboratorii noștri.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Cristina Bărbosu-Ene (42 de ani), profesor de Limba și literatura română la Școala Gimnazială Sihlea din județul Vrancea, a început să schimbe metodele de predare ca să crească motivația elevilor. A făcut câteva schimbări simple, dar ale căror efecte s-au văzut imediat. Elevii ei au început să fie mai atenți la ore și mai autonomi în învățare.