
Scriu încă din copilărie, chiar și când nu știam să scriu. Încercam să prind poveștile pe hârtie prin mâzgălituri care imitau literele. Pe fratele meu mai mic îl scoteam din sărite jucându-ne de-a educatoarea și învățătoarea. Mai târziu am urmat liceul pedagogic, iar în cele din urmă am ajuns la jurnalism. Mă fascinează și astăzi felul în care cresc oamenii și poveștile care se nasc din aceste transformări.

REZOLVAT. În anii 2000, învățătoarea Maria Gheorghiu pornea la pas împreună cu activista americană Leslie Hawke prin satele din Bacău să-i aducă pe copii la școală și mamelor să le găsească de muncă. Două decenii mai târziu, proiectele OvidiuRo pornite în câteva localități au devenit programe naționale, chiar și legi. Invitată la podcastul REZOLVAT pe tema literației, Maria Gheorghiu vine tocmai la fix cu o propunere, într-un an electoral în care românii sunt chemați de încă trei ori la vot și implicit la petreceri câmpenești: ziua satului să fie dublată de ziua lecturii în fiecare localitate.
În plin război, acum o sută de ani, se înființau 40 de școli la țară. Se discuta intens, ca și cum, despre programa școlară și pregătirea elevilor pentru viață. Cei înscriși la școală învățau inclusiv „studiul tablourilor”, făceau mult sport și erau pregătiți într-ale gospodăriei. Iar extrașcolar, aveau cursuri pe care azi le-am numi de „public speaking” și scriere creativă. Antonia Pup aduce în atenție, ca studiu de caz, școala din Vulcani de la care am putea învăța când vorbim de înființarea școlilor-pilot de astăzi. Astăzi, al treilea episod al seriei „Școala veche”.
Când tu ești acela care muți un întreg proces pe Internet, fie că vorbim de educație, fie de orice altceva, realizezi cât este de greu să poți livra conținut la aceeași calitate ca înainte. Asta pentru că folosești, în esență, instrumente experimentale. Iar dezvoltarea vine de obicei după ce deja ai pus pe roate un mod de lucru stabil.