19 ani, elevă. Simte mai mult de-o grămadă și caută să înțeleagă cum se întâmplă lumea. De acolo decurge restul.
Am văzut în ultima vreme mai multe cazuri de profesori care se plâng că, în lipsa contactului direct cu și între elevi sau studenți, le este imposibil să mențină acea atmosferă de schimb fertil de idei esențială pentru un bun proces educațional. Acești oameni sunt profesori de toate nivelurile, de la clasele primare până la universități.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Aprilie este luna în care majoritatea școlilor și-au planificat Săptămâna verde, cinci zile de activități de educație pentru mediu. Anul trecut, potrivit datelor Ministerului Educației, o clasă a participat în medie cam la trei activități. Nelipsit de critici - profesorii că nu au pregătirea, resursele și că îi îngroapă în hârtii, părinții că le golește buzunarele - programul vine să pregătească generații mai conștiente cu privire la mediu și sustenabilitate. Cum poate să facă asta? Ne-a răspuns Alex Arhire, training arhitect la organizația Viitor Plus, care de altfel a realizat și un ghid complet de activități gratuite pe care le pot face profesorii, indiferent de materia pe care o predau.