19 ani, elevă. Simte mai mult de-o grămadă și caută să înțeleagă cum se întâmplă lumea. De acolo decurge restul.
Regizor american cu mână sigură și exprimare fluidă atât în registrul mainstream, cât și atunci când practică un cinema mai puțin accesibil, Gus Van Sant s-a preocupat mereu de adevărurile mai mari sau mai mici ale diferitelor categorii de marginali. În chip firesc, școlile nu lipsesc din decor.
Olimpiada Internațională de Matematică (IMO) din 1959, de la Brașov, a fost prima experiență internațională pentru viitorul președinte al secției de matematică a Academiei Române, președintele onorific al actualei ediții a IMO de la Cluj.
Patru profesoare dintr-un sat mic din județul Olt vorbesc despre România și ce încă le face să se simtă mândre că locuiesc aici. Sunt dezamăgite de multe, de politicile publice care vin în sistem peste noapte, de lipsa resurselor și a viziunii. Dar pentru toate a rămas un punct care încă le luminează: oamenii. Oamenii care le-au format și oamenii mici pe care îi formează ele acum: „Vreau să-i văd pe copii oameni mari. Să-i văd realizați.”