19 ani, elevă. Simte mai mult de-o grămadă și caută să înțeleagă cum se întâmplă lumea. De acolo decurge restul.
Ai plănuit măcar o dată cum ar fi să îți protejezi copilul de toate durerile și supărările pe care ți le poți imagina? I-ai ținut vreodată mâna cuibărită strâns în a ta, reasigurând-o cu pupici că totul va fi – trebuie să fie! – bine? Te cred. Eu mă surprind câteodată planificând ca un om de știință neînțeles, cu privirea încețoșată, într-o lume ce îi pare din ce în ce mai impredictibilă...
Magdalena Zoppi locuiește împreună cu cele trei fiice în Zurich, Elveția. Românca a povestit pentru Școala9 ce înseamnă sistemul educațional din țara care își plătește cel mai bine din Europa profesorii și în care sunt cei mai puțini copii cărora le e teamă de eșec. Fetele ei fac la școală ore de pian, vioară, balet, cursuri de mers pe bicicletă în trafic și au învățat să folosească mijloacele de transport în comun. „Noi uităm că în era tehnologiei tot ce ne mai rămâne nouă, ca ființe, este empatia, solidaritatea, prietenia și respectul pentru lumea înconjurătoare”, crede românca.
O profesoară de limba română dintr-un sat vrâncean duce o luptă continuă cu abandonul școlar. Știe că există două praguri când poate pierde elevii în fața muncilor câmpului sau șantierelor din zonă: clasa a patra și clasa a opta. Așa că merge regulat acasă la copiii care nu vor să continue școala și la cei repetenți și vorbește cu părinții lor. „Profesorul face cât poate, dar este nevoie ca elevul să vadă că și părintele spune aceleași lucruri”, s-a convins Cristina Ene Bărbosu. Pe lângă această muncă suplimentară, profesoara își face orele cât mai creative, prin șotron sau escape rooms.