19 ani, elevă. Simte mai mult de-o grămadă și caută să înțeleagă cum se întâmplă lumea. De acolo decurge restul.
De la cel mai depărtat cătun și poate până în cel mai select apartament din Cartierul Francez al Bucureștiului plutește o credință populară neprobată vreodată științific cum că nu e bine să înveți prea mult. Unii au perpetuat-o din amărăciune, fiindcă sărăcia i-a împiedicat să meargă la școală, așa că e simplu să spui că-ți dăunează. Alții fiindcă au văzut în jurul lor că mai mult decât diplomele i-a ajutat abilitățile cărora le spunem simplu șmechereală. Sunt cele pe care, așa cum scriu și la profilul de Facebook, le-au obținut la „școala vieții”. Preocupat și el de gura satului, un elev de la un liceu de la țară l-a întrebat pe un cercetător de Cambridge dacă e adevărat că „prea multă carte strică”. Măcar pentru el, incertitudinea s-a spulberat. Pentru celelalte milioane de români însă?
Șapte români stabiliți în Germania ne-au povestit cum arată din diverse perspective sistemul educațional de acolo.
Dacă participi la evenimente artistice și faci sport sunt șanse crescute să previi declinul cognitiv, o caracteristică a unor boli precum Alzheimer. La fel de mult contează ce educație ai primit până la 26 de ani și în ce domeniu lucrezi. Așa sună rezultatele unui studiu al Academiei Americane de Neurologie, unde sunt explicați pașii cercetătorilor care au urmărit cum au evoluat peste 1.000 de persoane pe parcursul a 60 de ani.