19 ani, elevă. Simte mai mult de-o grămadă și caută să înțeleagă cum se întâmplă lumea. De acolo decurge restul.
Școlile ucrainene din zonele ocupate de ruși fie s-au închis, fie au trecut la programa rusă, fie s-au mutat exclusiv în online. Profesorii se tem de persecuții din partea ocupanților, chiar și când țin lecții virtuale. Iar mulți copii sunt nevoiți să abandoneze cursurile din cauza lipsei electricității, a conexiunii la internet și a nevoilor amplificate de război, scrie publicația Politico.
200 de elevi din România și din Republica Moldova au învățat să se pună în papucii celorlalți, într-un proiect al ONG-ului Terre des hommes. Jocurile au fost principala metodă folosită pentru prevenirea oricărei forme de violență. „Au rămas în spate sau au ajuns în față bazat pe lucruri pe care nu au cum să le controleze: dacă există sau nu bani în casă, faptul că ești băiat sau fată, dacă ai mulți frați sau nu”, a explicat coordonatoarea proiectului.
Note de cancelarie. Apropiindu-mă de 40 de ani și simțind din plin instabilitatea economică și politică, inflația, recesiunea, dar și declarațiile recente ale CEO-ului OpenAI Sam Altman cum că e mult mai costisitor ca energie și consum de hrană să educi un om timp de 20 de ani decât este să antrenezi un AI, nu pot decât să mă întreb: ne va forța revoluția AI să reconsiderăm vechiul proverb „Meseria e brățară de aur”?