19 ani, elevă. Simte mai mult de-o grămadă și caută să înțeleagă cum se întâmplă lumea. De acolo decurge restul.
Uf, am scăpat, am dat și Bacalaureatul ăsta!
Repetăm celebra replică a doamnei Caliopi Georgescu în fiecare an. Răsuflăm ușurați – elevi, părinți, profesori – pe tonuri diferite. Unii oftează. Că așa e la Bac, ca în tenis. Avantajul nu e al tuturor.
În jur de 1.300 de studenți, veniți din alte orașe ale țării, rămân vara în campusul Grozăvești, unde sunt cele mai multe locuri de cazare pentru cei care învață în facultățile Universității din București. Rămân în Capitală în principal pentru că au mai multe șanse să găsească un job, spun ei - își doresc să fie independenți și să capete încă de-acum experiență în muncă. Unii dintre ei mărturisesc că s-ar plictisi pentru că în orașele mai mici în care locuiesc „poți bea cafea în trei locuri, nu e nimic dinamic”.
Melania Vamanu este profesoara care aduce dinozauri la clasă și își plimbă elevii virtual prin marile muzee ale lumii. Predă istoria la țară, în Sirețel, Iași și încearcă să fie partenera elevilor săi în actul de învățare, invitându-i într-o călătorie în trecut. De exemplu, ca să înțeleagă mai bine viața în timpul războiului, i-a rugat pe elevi să scrie scrisori pentru cei de acasă din ipostaza unor soldați aflați pe front. Ca material didactic le arată elevilor unelte și arme din piatră cioplită, realizează în echipe machete ale piramidelor, iar la lecțiile despre cruciade, elevii se costumează în cavaleri și-și confecționează armuri.