19 ani, elevă. Simte mai mult de-o grămadă și caută să înțeleagă cum se întâmplă lumea. De acolo decurge restul.
Ce e comun și ce diferă în lecțiile despre Marea Unire pe care le învață elevii români și cei din Republica Moldova?
„O să fiu și eu ca Micul prinț?”. Așa a reacționat Isabela Stănescu atunci când i s-a propus să-și spună povestea vieții ei iar câțiva studenți să o pună într-o carte ilustrată, în română și romani. „Micul prinț” a fost cartea de care s-a îndrăgostit când era mică și se juca pe străzile din cartierul Gara Veche din Piatra Neamț, o comunitate de romi căldărari. Astăzi este soprană și profă de canto în București și pune cuvântul „romă” mereu alături atunci când se prezintă „fiindcă e nevoie”.
Învățământul online în Estonia exista dinainte de pandemie. O zi pe săptămână, copiii învățau și părinții lucrau de acasă. Când a venit pandemia, aveau deja platformele de pe care să lucreze și chiar au oferit resursele lor educaționale, la liber, oricărei țări dorește. Toate școlile estoniene, de la cel mai depărtat sătuc până la cele din buricul Tallinnului, au aceleași dotări și profesori la fel de buni. Iar lecția cea mai importantă pe care o oferă este că trebuie să te educi toată viața. Victor Guzun, un moldovean aflat de 14 ani în Estonia și tatăl unui băiețel de șase ani, a făcut pentru Școala 9 o analiză a sistemului de învățământ din cea mai digitalizată țară din lume.