19 ani, elevă. Simte mai mult de-o grămadă și caută să înțeleagă cum se întâmplă lumea. De acolo decurge restul.
Învățământul online în Estonia exista dinainte de pandemie. O zi pe săptămână, copiii învățau și părinții lucrau de acasă. Când a venit pandemia, aveau deja platformele de pe care să lucreze și chiar au oferit resursele lor educaționale, la liber, oricărei țări dorește. Toate școlile estoniene, de la cel mai depărtat sătuc până la cele din buricul Tallinnului, au aceleași dotări și profesori la fel de buni. Iar lecția cea mai importantă pe care o oferă este că trebuie să te educi toată viața. Victor Guzun, un moldovean aflat de 14 ani în Estonia și tatăl unui băiețel de șase ani, a făcut pentru Școala 9 o analiză a sistemului de învățământ din cea mai digitalizată țară din lume.
Cine finanțează de fapt o școală? Ce rol are un director și cum pot fi accesibilizate școlile pentru elevii cu nevoi speciale? E legal ca un profesor să facă meditații? Dar să fie cerut fondul școlii? La aceste întrebări și multe altele răspund tinerii de la Edutalks, o inițiativă a Monitorului Educației, proiect al Societății Academice din România. Edutalks este o serie de 20 de videouri de maximum 5 minute care își propun să spulbere cele mai răspândite mituri răspândite în rândul elevilor, părinților și cadrelor didactice și să informeze.
Am vorbit cu cinci directori de școli generale și licee despre cum arată la firul ierbii măsurile de austeritate aplicate în educație. În școlile mici de la țară, de exemplu, profesorii titulari vor lua ore din materii pe care nu le-au mai predat, doar ca să aibă un salariu întreg sau își vor completa norma în cinci școli. „Elevul va avea cel mai mult de suferit”, spun aproape la unison.