19 ani, elevă. Simte mai mult de-o grămadă și caută să înțeleagă cum se întâmplă lumea. De acolo decurge restul.
O cercetare despre adolescenții din România, Croația și Italia arată cum s-au schimbat visele lor în perioada pandemiei, în special în starea de urgență. Coșmarurile au fost frecvente mai ales în cazul celor care au trăit, dincolo de izolarea de prieteni și colegi, situații dificile în familie: apropiații s-au infectat cu virusul sau chiar au murit. Autorii studiului internațional cred că visele ar trebui luate în seamă când se elaborează programe de prevenție pentru adolescenții care se luptă cu stresul cauzat de pandemie, pentru că s-a dovedit că ele includ experiențele emoționale din timpul zilei.
Ioana-Roxana Popa este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași și unul dintre foarte puținii elevi români olimpici la limba latină. Eleva respinge denumirea de „limbă moartă” dată unei limbi care stă și azi la originea comunicării din atâtea țări. Studiind latina, Roxana a înțeles în profunzime cum funcționau societățile de demult și a constatat cu uimire că nu s-au schimbat atât de multe față de secolul 5 î.e.n.
Un studio din care profesorul își vede elevii pe ecrane imense, ca într-o sală de clasă, a fost lansat, de la începutul pandemiei în Nigeria, o țară unde jumătate dintre elevi nu merg la școală. Slum2School este un ONG care de ani de zile caută soluții virtuale pentru copiii din ghetouri, ca să participe la cursuri. Pandemia le-a forțat creativitatea și au realizat o sală de clasă virtuală hi-tech cum nu au nici cele mai dezvoltate țări. Ruth Ebe, directorul de programe al organizației Slum2School, a povestit pentru Școala 9 care sunt provocările creării unei clase virtuale cu 10 mii de elevi, cam cât toată populația din Sinaia sau Târgu-Frumos.