Edith Novak

Clasă

Absolvent de grădiniță

Am crescut ca fiind copilul mijlociu al familiei. De mijloc am fost și în școala generală, ceea ce pentru multă vreme am considerat a fi un mare defect. O fi de la faptul că mi s-a spus de prea multe ori brânză bună în burduf de câine? Un mod destul de nepotrivit să îi transmiți unui copil că are potențial, dacă mă întrebați pe mine. Povestea asta e despre mine, copil care n-ajungea pe raftul de sus al medaliilor și coronițelor, neștiind atunci că nici nu are nevoie de ele și despre copiii de azi puși pe podiumuri din fașă și cântăriți în câți de 10 iau la materii care nu-i interesează. 

Laborator

Înainte și după Nadia, la Onești

Am fost la Onești la evenimentele care celebrau  50 de ani de la zecele perfect din gimnastică. M-am întors în sala de gimnastică care poartă numele Nadia Comaneci și la o lună după, să înțeleg ce înseamnă acest sport azi, atunci când nu mai sunt reflectoarele pe el.   

Cancelarie

Editorial. Proful rău e bun, proful bun e rău sau teoria relativității

Sălile de așteptare sunt locuri în care auzi multe. Cine ce face, cine ce spune, cât mai e prețul nu știu cărui produs, la ce medici se tratează lumea și cum sunt profii din diferite școli. „Copiilor le place de proful X. Nu-i stresează, le dă note mari, aproape toți au zece. E conștient că materia lui, nefiind de BAC, nu îi interesează pe elevi. Sunt dezamăgiți însă de proful Y: nu prea face mare lucru, iar majoritatea dau bacalaureatul din materia pe care o predă.”

E aici ceva ce nu se leagă, nu?