
„cu părul plin de miere și fluturi de seară" // studentă la UNARTE, Grafică

În fiecare vineri din februarie, ilustratoarea Irina Perju ne spune o poveste vizuală despre rolul părinților în relație cu școala și jocurile de putere care se nasc de aici. Aceasta este prima poveste.
Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte sau să urmăriți un film și brusc să exclamați: „Doamne, în tot acest construct ficțional este o metaforă a școlii!”? Nouă da. Și unul dintre filmele care ne-au provocat la o astfel de lectură este Casa norvegiană (Der norske hus, 2017, Norvegia, regia Jan Vardøen - Netflix), poate cu atât mai mult cu cât mai sunt câteva zile până la începerea unui nou an școlar și avem tendința de a ne obișnui privirea cu lentilele progresive ale universului educațional.
Citește un fragment din cartea „Alandalia bis”, scrisă de Zeno Daniel Șuștac, un manifest împotriva politizării educației. Volumul continuă explorarea satirică a sistemului educațional de la noi și de oriunde început în prima carte „Alandalia”. Puteți face cunoștință cu personaje precum magistrul educației Conțopel Scrijelescu, portarul școlii Conspirățel Negaru, cu inspectorul școlar Trage-Sfori, directorul Pricopsel Butonaru sau cu sindicaliștii Struna și Biciu’.