„cu părul plin de miere și fluturi de seară" // studentă la UNARTE, Grafică
D.P. Așa obișnuia să semneze articolele pe care le publica în ceea ce era, în anii ‘80, revista școlii. Revistă e impropriu spus, dar nici avizier nu poate fi numit acel panou din PAL prins de peretele de la parterul liceului, care își schimba înfățișarea săptămânal și pentru care scria el și elevii deopotrivă. Hai să-i spunem revistă-hibrid, fiindcă avea conținutul unei reviste, dar aspectul unui avizier.
Sunt învățătoare la clasa a II-a, într-o școală din Gârcini, Brașov. Localitate cu una dintre cele mai compacte comunități cu origini rome din Europa. Clasa a doua am început-o cu alfabetul. Doar în 11 dintre familiile elevilor mei există telefon mobil. Chiar și pentru cei care au, este inutil uneori, fiindcă nu există semnal peste tot. Jumătate dintre părinți sunt analfabeți și nu au cum să își ajute copiii la învățarea lecțiilor, online sau offline, iar mulți alții nu se descurcă să-i sprijine nici la exerciții din abecedar.
Profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș vorbesc despre negocierea permanentă a notelor pe care o încearcă părinții mai ales către finalul anului școlar, când se încheie mediile. „Dați-i un șapte amărât să-i iasă media cinci, doar nu dați de la dumneavoastră…”, aud adesea. „Ce putem face? Să rezistăm. Să fim demni. Să evaluăm obiectiv. Să nu ne lăsăm impresionați nici de lacrimi, nici de prieteni, nici de superiori, nici de amenințări”, scriu cei doi în editorialul pentru Școala 9.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.