
„cu părul plin de miere și fluturi de seară" // studentă la UNARTE, Grafică

Era o vreme în care scrisorile se redactau pe hârtie velină, se trimiteau prin poștă, în plic timbrat, introdus în cutiile poștale galbene care se găseau de obicei în fața oficiilor poștale. Ajungeau după câteva zile, uneori după câte o săptămână la destinatar. Ce bucurie era atunci când primeai câte o scrisoare de departe, din Hunedoara sau din Iași, pe care era trecut numele tău! Sau din Varșovia, poate, sau din Paris! Cu câtă emoție o deschideai și o citeai!
Ministrul Educației Sorin Cîmpeanu a declarat, luni, într-o conferință de presă că aproximativ 50% dintre clădirile școlilor n-au nevoie de autorizație pentru securitate la incendiu. Se referea la școlile construite înainte de 1998, când s-a impus obligativitatea acestei autorizații. Însă cifrele pe care le-a transmis Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU), la solicitarea Școala 9, în noiembrie, arată că de fapt 69% dintre clădirile unităților de învățământ preuniversitar sunt în această situație. Acuratețea cifrelor vehiculate sunt cu atât mai importante cu cât în școlile vechi se găsesc cele mai multe nereguli legate de securitatea la incendiu, atrag atenția reprezentanții IGSU.
Tata nu a făcut facultatea când a terminat liceul, ci 41 de ani mai târziu. A intrat la buget fiindcă a avut o medie mare la bacul dat în 1981. Acum este student în anul al doilea la Geografie - Universitatea Valahia din Târgoviște, șef de an și cu cea mai mare medie din grupa sa. Se duce în fiecare zi la cursuri cu un entuziasm pe care uneori nu-l găsesc eu, proaspăt absolvent de facultate, la colegii mei care au o treime din vârsta tatălui meu. Am fost pentru o bucată de timp studenți în același timp, eu în SUA, el în România, purtând cu el la cursuri penarul meu din generală. O poveste despre educație, la orice vârstă.