Este profesoara de limba franceză la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din București. A publicat mai multe articole despre programele și planurile de învățământ, despre reforma în educație și demnitatea cadrului didactic, începând din 1993, în revistele Tribuna învățământului și Examene, dar și pe platformele România curată și Republica. A publicat eseuri culturale în limba franceza pe site-ul mondial al Francofoniei – www.mondesfrancophones.com. A făcut traduceri pentru revista Secolul 21.
Elevii ucraineni refugiați învață în școlile din România fie ca audienți, situație în care doar asistă la orele predate în limba română, dar fără să fie evaluați și fără să primească note, fie ca elevi înmatriculați. În această a doua situație, ei primesc note și sunt evaluați la fel ca elevii români. În niciuna dintre ele nu vor avea studiile recunoscute în țara lor natală pentru că Ucraina nu are încă un cadru legal pentru asta.
În 2007 a pus internet prin fibră optică la școală și a început să țină cursuri de digitalizare cu profesorii. Apoi, a bătut Europa în lung și-n lat cu echipe de elevi și profesori, în schimburi de experiență. Ca să ducă mai mulți copii în afară, profesorii dormeau pe jos în școala gazdă. A digitalizat pas cu pas toate clasele. A introdus standarde de evaluare și anul trecut a avut cei mai puțini elevi din istoria unității de învățământ cu note sub 5 la Evaluarea Națională. Totul se întâmplă la Școala „Gheorghe Popovici” din comuna Apateu, Arad, care îl are manager pe Claudiu Vlad. Un director care crede că școala de la sat poate să devină la fel de competitivă ca cea de la oraș.
Copiii învață prin exemplu. Cu prima ocazie, demonstrează rezolvarea conflictelor prin gestionarea unei tensiuni cu un alt adult într-un mod constructiv. Cel mai probabil, tehnicile tale de a negociere și disponibilitatea ta de a te întâlni cu celălalt la jumătatea drumului, vor fi preluate în etapa disputelor copil-copil.
