Prevenirea abuzului sexual la copii este în strânsă legătură cu educația privind sexualitatea, relația pe care aceștia o au cu propriul corp și dezvoltarea sentimentului adecvat al intimității.
Dacă ești părinte, educarea copilului tău în ceea ce privește sexualitatea și intimitatea ar trebui să fie o preocupare continuă.
Citește cât mai mult, din surse variate, și reflectează asupra informațiilor primite. Vorbește despre aceste teme atât cu specialiști cât și cu persoane din anturajul tău, care îți pot împărtăși din experiență proprie cum au abordat aceste teme cu copiii lor la diferite etape din dezvoltarea acestora. Și, îndeosebi, nu face toate astea doar sub presiunea unor întâmplări care te iau prin surprindere, de exemplu atunci când îl găsești pe fiul tău de opt ani uitându-se pe internet la imagini sau filme cu tentă sexuală sau atunci când afli din media despre cazuri de abuz sexual asupra minorilor.
E posibil, când vorbim sau citim despre sexualitate, să trăim sentimente intense pentru că adesea informațiile despre sexualitate sunt în strânsă legătură cu domenii sensibile pentru fiecare dintre noi, cum sunt intimitatea, puterea, vulnerabilitatea. Cu cât te vei informa mai mult despre domeniu sau vei dialoga cu alți adulți despre teme care te intrigă, cu atât te vei simți mai pregătit să faci față nu doar nevoii copilului tău de a cunoaște informații corecte, ci mai ales să îl însoțești într-o manieră care să-l facă să se simtă în siguranță atunci când, la rândul său, va trece prin acest proces complex de cunoaștere a propriei intimități și a trăirilor care însoțesc explorarea acesteia.
Ce valori dorești să împărtășești copilului tău despre sexualitate?
Răspunsul la această întrebare ar trebui să tindă mai curând spre respect, coerență, dragoste și intimitate, dezvoltarea unui sentiment de încredere și prezență securizantă decât spre teamă, amenințare, riscuri etc. Este important ca limbajul nonverbal al adultului să fie potrivit, adică să te simți confortabil cu ceea ce spui. Sexualitatea face parte din viața fiecărui om și maniera în care este abordată în perioada copilăriei va avea implicații și în viața adultă.
Acceptă curiozitatea copilului tău ca firească și naturală.
Așa cum mersul, vorbitul, zâmbetul sunt considerate achiziții importante pentru dezvoltarea copilului, și întrebările copilului despre diferențele dintre băieței și fetițe, dintre copii și adulți sau despre venirea copiilor pe lume sunt firești.
Meg Hickling, în cartea ei Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex, recomandă să folosim de la început denumirile corecte ale organelor sexuale, să nu ignorăm întrebările copiilor legate de sex, să acceptăm că explorarea propriului corp de către cei mici e naturală, să cunoaștem transformările fizice și hormonale de la pubertate și să fim noi cei de la care copilul află adevărul despre sex, la momentul potrivit.
Linda și Richard Eyre sunt autorii mai multor cărți care vin în sprijinul părinților – și sunt, la rândul lor, părinții a nouă copii –, iar cartea lor Cum să le vorbim copiilor despre sexualitate – Un ghid de urmat pas cu pas la orice vârstă este publicată și în limba română la Editura Trei. Pentru a veni în sprijinul părinților, ei propun în cartea lor cinci teme mari: discuții preliminare „în funcție de nevoi” cu copiii de vârste cuprinse între trei și opt ani, „marea discuție” de la opt ani, continuarea discuției cu copiii de la 11 la 16 ani, discuții despre perspective și standarde personale cu copiii de vârste cuprinse între 15 și 19 ani.
Linda și Richard Eyre consideră alegerea momentului potrivit o problemă de evaluare echilibrată – să nu le spui copiilor prea mult, prea devreme, înainte ca ei să fie interesați sau pregătiți să înțeleagă, dar nici să aștepți până ce află prea mult din surse negative, incomplete, proaste.
Cunoașterea numelui fiecărei părți a corpului, inclusiv a organelor genitale, ajută și la dezvoltarea copilului, întrucât aceste informații contribuie la crearea schemei corporale, ce va face parte din identitatea copilului, și mai târziu a adultului.
Atunci când alegi să-i vorbești copilului despre corp și despre organele genitale, te poți folosi de un atlas sau de alte materiale destinate instruirii și educării în acest domeniu (de exemplu, cartea lui Susan Quilliam Sex și sexualitate).
Atunci când copilul simte că părintele își manifestă încrederea și grija față de el abordând un subiect atât de sensibil, și capacitatea copilului de a înțelege și recunoaște situațiile ambigue sau periculoase va crește. Părintele trebuie să discute cu copilul despre mângâierile și îmbrățișările pe care le primește în mijlocul familiei, care sunt atingeri bune, dar și despre riscurile ca unele persoane să abuzeze de el, prin discuții nepotrivite despre sex, invitația de a privi împreună imagini sau filme cu tentă sexuală, prin atingeri nepotrivite sau cerându-i copilului să îi atingă în diferite zone astfel încât să le producă plăcere.
Copilului i se spune explicit că acestea sunt atingeri rele și că el trebuie să își exprime cu voce tare și ferm dezacordul, după care să vină să spună părintelui ce s-a întâmplat.
Dă-i exemple concrete (de exemplu, când se află într-o sală de cinematograf și un străin îi așază mâna pe o parte a corpului) și exersați de câteva ori cu copilul exprimarea cu voce tare a dezacordului. Spune-i că de cele mai multe ori aceste persoane nu se așteaptă din partea unui copil să-și exprime ferm dezacordul și că adesea se îndepărtează atunci când li se răspunde astfel la tentativele lor de abuz. Insistă în a-i comunica copilului că de fiecare dată când comportamentul unei persoane (chiar dacă este una cunoscută, chiar familiară) față de el îl face să se simtă intimidat sau jenat să îți spună imediat ce s-a petrecut, chiar dacă acea persoană l-a amenințat că ceilalți nu-l vor crede sau că îl vor pedepsi dacă vor afla cele petrecute.
Copiii nu sunt lipsiți de sexualitate; ei au o maturitate sexuală care corespunde vârstei și stagiului lor de viață.
Maturizarea copiilor se petrece în mod diferit. E posibil ca un copil de nouă ani să pună întrebări și să fie receptiv la informațiile pe care le primește, pe când unul de 11-12 ani să nu fie interesat de acest tip de discuție. De aceea, e recomandabil ca părinții să inițieze și să susțină educația sexuală a copilului și mai târziu a adolescentului și să nu se bazeze doar pe ceea ce copilul află de la alți copii, de pe internet sau de la școală. Oferă-i însă răspunsuri la întrebările lui, în loc să-i spui ce crezi tu că e important să știe sau presupui că ar vrea să audă.
În adolescență, a cunoaște și integra într-o manieră firească informațiile despre sexualitate conduce la o expresivitate și relaționare cu sexul opus într-o manieră în care să știi ce, cum și cât vrei să comunici prin limbajul verbal și nonverbal al seducției astfel încât să nu te expui la riscuri.
Studii realizate în diferite țări au arătat că adolescenții care au fost informați de timpuriu despre sexualitate și intimitate și-au început mai târziu viața sexuală, comparativ cu cei care nu au primit acest tip de educație.
Peggy Orenstein, într-o prezentare TED privind credințele tinerelor femei despre propria plăcere sexuală, vorbește despre un studiu în care 300 de fete alese aleatoriu de la două universități asemănătoare din SUA și respectiv Olanda au vorbit despre primele lor experiențe sexuale. Fetele din Olanda au avut mai puține consecințe negative ca boli, sarcini, regrete și mai multe rezultate pozitive, ca abilitatea de a comunica cu partenerul lor, pe care spuneau că îl cunosc foarte bine, pregătindu-se pentru experiență în mod responsabil. Ele au afirmat că medicii, profesorii și părinții lor au vorbit cu ele sincer, de la o vârstă mică, despre sex, plăcere, consimțământ și importanța încrederii reciproce.
Ca adult, ai puterea să te informezi despre riscurile la care ar putea fi supuși copiii tăi. Acordă-ți timp să integrezi aceste informații în acord cu valorile și experiențele tale, pentru a le da un sens și a ști cum și ce anume să transmiți copiilor tăi și totodată ce măsuri sunt necesare pentru a-i proteja.
În momentul când te gândești pentru prima dată că a venit timpul să-i vorbești copilului despre acest subiect, e posibil să te simți fie prea încrezător că totul va merge bine sau, din contră, să îți fie teamă că lucrurile îți vor scăpa de sub control. Pune în centrul atenției tale calitatea relației pe care ai construit-o până în acest moment cu copilul tău.
Dacă relația este una care se bazează pe dragoste, încredere și sprijinul autentic oferit copilului până în prezent vei găsi resurse să îți reevaluezi strategia și atitudinea dacă lucrurile nu merg bine la o discuție inițială.
Important este să îți lași spațiu și disponibilitate spre a-ți însoți copilul în această extraordinară călătorie spre independență și autonomie, din care va reieși relația cu propria intimitate și deschiderea spre relații sănătoase și autentice cu ceilalți.
