
Decupează, deconstruiește, construiește, reconstruiește, lipește, scanează și vrea să devină meșteră Taebo(bo).

Din Kabul până la Copenhaga, din Seattle până în Seul, profesori, elevi și părinți trec prin provocări, inovează, protestează sau... chiar reinventează ideea de învățare. În fiecare ediție, Raluca Cristea, reporteră Școala9, îți aduce știri din educația internațională: afli ce e nou, ce ne inspiră și, uneori, ce ne frustează.
Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.
Există localități în România unde primăriile acordă burse sociale lunare de care poți cumpăra doar o sticlă de ulei sau doar o pungă de zahăr. O cercetare realizată de Societatea Academică Română și Avocatul Poporului arată că în 94% dintre localitățile din țară nu se acordă burse deloc. Discrepanțele sunt uriașe între localitățile care oferă acești bani: 6 lei în Bucinișu, Olt, versus 500 de lei în Sectorul 5 al Capitalei.