
Decupează, deconstruiește, construiește, reconstruiește, lipește, scanează și vrea să devină meșteră Taebo(bo).

Sunt câteva zeci de mii de cetățeni străini care trăiesc în România, veniți la studii, muncă sau care au cerut azil politic fiindcă în țările lor nu mai puteau locui. Când discursul public creează o prăpastie între noi și ei, câteva asociații încearcă să aducă români și alte naționalități la aceeași masă, să se cunoască și să se înțeleagă, poate chiar să creeze prietenii. Școala 9 a participat la evenimentul „Living Bookshelf” („Bibliotecă vie”), organizat de Fundația Terre des Hommes, în care cetățeni din Ucraina, Siria, Mexic, Pakistan sau Rwanda au răspuns la curiozitățile românilor.
Unii activiști, alții în fața unor răscruci esențiale în viață, elevii despre care am scris anul acesta ne spun povestea copilăriei și a adolescenței de azi.
Sunt Bianca, elevă în clasa a 11-a. Nu fumez și n-am încercat niciodată marijuana. Dar țigările, alcoolul și drogurile sunt peste tot în jurul meu, la cei de vârsta mea. „De plictiseală și pentru anturaj”, mi-au motivat mulți. Am aflat de la prieteni că să faci rost de iarbă e infinit mai ușor decât să furi un 5 la fizică. Am vorbit cu psihoterapeutul Viorel Roman de la clinica Aliat Teen, care lucrează cu adolescenții care se confruntă cu adicțiile, pentru a afla ce te duce către primul „cui” și cum poți să te ferești.