
Decupează, deconstruiește, construiește, reconstruiește, lipește, scanează și vrea să devină meșteră Taebo(bo).

O învățătoare de la un liceu cu predare în germană luptă pentru un sistem de învățământ transparent și creează pentru colegii ei spații de discuții și întrebări.
„Nu te-a învățat la școală să saluți?” Întrebarea se aude de undeva din spatele meu și sesizez, în tonul vocii, iritare. „Ce vă învață la școală? Numai prostii...” continuă doamna. Nu întorc capul, dar mustesc. Este frustrant să auzi reproșuri redundante la adresa școlii și să simți această etichetă care îi este atribuită: spațiu în care nu se întâmplă mai nimic, în care învățarea nu se produce, în care tot ce se livrează sunt prostii.
Cum ajung cei care ar trebui să-i protejeze pe elevi să îi lovească sau să-i hărțuiască sexual? Și de ce e importantă, dincolo de sancțiuni, consilierea profesorilor agresivi, indiferent de forma violenței folosite la ore? Diana Vasile, psiholog și președintele Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT), oferă răspunsuri într-un scurt interviu pentru Școala 9.