
Decupează, deconstruiește, construiește, reconstruiește, lipește, scanează și vrea să devină meșteră Taebo(bo).

Profesorul profesorul univ. dr. emerit Ioan Ianoș, de la Facultatea de Geografie a Universității din București, a deschis ieri o polemică pe marginea problemelor care, de regulă, nu trec de cadrul școlii. Cei circa 400.000 de studenți din învățământul superior românesc, crede autorul, merită o școală mai bună.
La fiecare doi ani, rețeaua UNESCO Learning cities (Orașe care învață) se îmbogățește cu alte orașe alese pe sprânceană din toată lumea. În septembrie a fost acceptat și primul din România - Reșița. Asta înseamnă că va beneficia de bunele practici și experiența în politici publice a aproape 300 de municipalități din toată lumea. Școala 9 a vorbit cu Ildiko Pataki, consilier pentru Politici Educaționale la Primăria Reșița despre planurile orașului de a renaște din cenușa industriei oțelului prin educație.
De la cel mai depărtat cătun și poate până în cel mai select apartament din Cartierul Francez al Bucureștiului plutește o credință populară neprobată vreodată științific cum că nu e bine să înveți prea mult. Unii au perpetuat-o din amărăciune, fiindcă sărăcia i-a împiedicat să meargă la școală, așa că e simplu să spui că-ți dăunează. Alții fiindcă au văzut în jurul lor că mai mult decât diplomele i-a ajutat abilitățile cărora le spunem simplu șmechereală. Sunt cele pe care, așa cum scriu și la profilul de Facebook, le-au obținut la „școala vieții”. Preocupat și el de gura satului, un elev de la un liceu de la țară l-a întrebat pe un cercetător de Cambridge dacă e adevărat că „prea multă carte strică”. Măcar pentru el, incertitudinea s-a spulberat. Pentru celelalte milioane de români însă?