
Decupează, deconstruiește, construiește, reconstruiește, lipește, scanează și vrea să devină meșteră Taebo(bo).

Nu se poate să nu fi auzit de Marina Abramović. Celebră pentru discursul estetic contondent, artista performativă și-a propus în 1974 să descopere cât de departe poate împinge limitele propriului corp într-un performance de șase ore intitulat „Rhythm 0”. Ce a făcut? Și-a provocat publicul să facă orice își dorește cu corpul ei, timp în care a stat nemișcată într-o galerie de artă.
Din 36 de ani de viață, a fost copil vreo 28. Întâi ca ea însăși, Vero, copilul din Roman, Neamț, și apoi de la 22 de ani, jucând rolul „fetița Zurli”. În urmă cu două luni a decis să plece din cunoscuta trupă de teatru și s-o redescopere pe Vero omul mare. Ca o ironie, acum pune în scenă, pentru proiectul „Teatrul la sat” pe care îl dezvoltă, piesa „Peter Pan”.
Să contest sau să nu contest, aceasta e întrebarea.
Aceasta este întrebarea pe care, ca profesori, o primim în fiecare an. Motivele sunt diverse: unii elevi se autoevaluează și nota primită nu este în concordanță cu așteptările lor (fie de-a lungul timpului s-au autoevaluat în mod obiectiv, inclusiv la simulări, fie constată o răsturnare a ierarhiei, fie au fost convinși de experiențele prietenilor din alte generații să încerce „o contestație”).