Daria are 16 ani. În timpul liber îi place să iasă cu prietenii în mall. E fana actorului Robert Pattison, a seriei de filme Amurg (Twilight) și știe pe de rost toate cântecele lui Justin Bieber. Și îi place să citească. Doar că, atunci când își alege cărțile, evită cât se poate recomandările din manuale. Nici nu e de mirare, din moment ce jumătate din lecturile propuse aparțin autorilor canonici ca Eminescu, Rebreanu, Camil Petrescu sau Nichita Stănescu. Ca și alte adolescente, Daria citește Academia Vampirilor de Richelle Mead, Carcera de Catherine Fisher, cărțile lui Tolkien și George R.R. Martin. Preferințele lor se îndreaptă înspre autori străini și literatură fantasy, iar recomandările și le iau în general de pe internet. De altfel, își cumpără și cărțile de pe site-uri specializate și, de multe ori, preferă să citească direct în engleză.
„Am trăit toată viața la oraș”, îmi zice Ruxandra, o altă fată de 16 ani, „ce știu eu despre glasul pământului?”, se întreabă ea indignată, făcând referire la romanul Ion de Liviu Rebreanu. „Eu vreau să citesc despre lucruri pe care le pot recunoaște, despre problemele mele, despre trăirile mele!” Și e suficient să fim atenți la literatura contemporană ca să găsim exemple de cărți în care aceste fete s-ar putea recunoaște: Exuvii de Simona Popescu, Spre văi de jad și sălbăție de Veronica D. Niculescu, La mine-n cap de Lavinia Bălulescu, În spatele blocului de Mara Wagner.
Daria și Ruxandra sunt două din cele aproximativ 60 de fete de la școli din București cu care am vorbit despre literatură contemporană, în cadrul unui proiect de promovare a culturii scrise în rândul adolescentelor, „Scrie povestea ta!”, implementat de Centrul Parteneriat pentru Egalitate. Timp de cinci luni, din iulie până în noiembrie 2017, am discutat cu aceste adolescente despre scriitoare care au marcat istoria literaturii române, despre autoare contemporane din alte literaturi și, mai ales, despre scriitoare române contemporane, precum Simona Sora sau Svetlana Cârstean, pe care fetele le-ar putea chiar întâlni la târguri de carte, la festivaluri de literatură (FILIT și FILTM sunt organizate de câțiva ani cu mare succes la Iași și Timișoara) sau la evenimente de lansare.
Manualele școlare și mai ales auxiliarele prezintă texte scrise de autori contemporani: Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu. Așadar, există deschidere către literatura contemporană, totul e ca profesorii să fie interesați și deschiși la idee. Din păcate, de multe ori profesorii pornesc ei înșiși cu lacune: la Facultatea de Litere, autorii contemporani sunt predați (și invitați) în mod excepțional, profesorii din mediul preuniversitar au, mai ales la început, salarii insuficiente pentru a-și cumpăra cărți (2.400 de lei pentru un profesor debutant) iar bibliotecile nu fac prea des achiziții de literatură contemporană.
Am vorbit cu aceste fete și despre obiceiurile de lectură în familie și am aflat că unii părinți merg până într-acolo încât le interzic să citească orice alte cărți care nu sunt incluse în programa școlară, pe motiv că le așteaptă Evaluarea Națională sau Bacalaureatul. Cele două examene sunt ca niște balauri care otrăvesc orice dorință de explorare, orice curiozitate și pasiune reală. E ca și cum profesori, părinți și copii se înregimentează an de an în gruparea numită Examen, pentru care sunt dispuși să renunțe la orice, inclusiv la cunoaștere reală și la interes autentic pentru o disciplină.
Or, literatura română cuprinde cărți formidabile – și mă gândesc la Zenobia de Gellu Naum, la Întâmplări în irealitatea imediată de Max Blecher – cărți care i-ar putea cuceri pe veci pe elevi, astfel încât cititul să se transforme din obligație în plăcere și, chiar mai mult, în stil de viață.
Din păcate, literatura română este încă prezentată dintr-o perspectivă diacronică, iar programa este ticsită cu autori canonici și concepte disparate.
O mare parte dintre fetele care au participat la proiectul „Scrie povestea ta!” nu au putut menționa autori pe care să îi fi studiat în anii de școală și nici nu au putut integra conceptele care le-au fost predate: la întrebări de genul „Ce studiați la limba și literatura română?” sau „De ce e important studiul limbii și literaturii române?”, am primit răspunsuri de tipul „caracterizarea personajelor” sau „pentru genul liric, epic”.
Spre sfârșitul proiectului am avut o întâlnire și cu o parte dintre profesorii de literatură ai acestor adolescente. Aceștia au fost parțial deschiși la ideea de a include autori contemporani măcar din programa opțională, de a încheia parteneriate cu editurile autohtone și de a invita în școli scriitori contemporani pentru lecturi publice, dar tot ei au protejat cu vehemență studiul diacronic al literaturii române pe motiv că „e nevoie de modele” și că studiul autorilor canonici ar promova „identitatea națională”. O idee anacronică, mai ales în contextul actualei ere a informației, în care recenzia despre cea mai recentă carte e doar la un click distanță, în care o lansare de carte sau o dezbatere pot fi urmărite în timp real, prin livestream, în care adolescenții înșiși se duc direct la original, sărind peste traduceri, în care literatura este, prin excelență, deschidere către celălalt. De altfel, chiar și programele școlare, cum e cea pentru clasa a X-a, consideră că, prin studiul literaturii, sunt promovate valori precum „cultivarea interesului pentru lectură, a plăcerii de a citi și a gustului estetic în domeniul literaturii”, „stimularea gândirii autonome, reflexive și critice” sau „dezvoltarea interesului pentru comunicarea interculturală”.
Dezbaterea despre studiul clasicilor versus studiul contemporanilor este veche și nu se limitează la țara noastră. Argumente pro și contra se aduc din toate părțile, dar, cum la vârsta adolescenței lectura este mai degrabă de identificare, de oglindire și recunoaștere în textele celorlalți, unui adolescent o să i se pară mai accesibil un text în care limbajul, temele, stilul îi sunt familiare. Și poate că acesta ar trebui să fie unul dintre pariurile școlii românești: ca Daria, Ruxandra și toți ceilalți elevi să iasă din școală plăcându-le să citească.
Emanuela Ignățoiu-Sora este co-fondator al platformei Romanian Literature Now. În 2016 a co-organizat primul festival de proză scurtă din România, Festivalul Internațional de Literatură și Lectură. În 2014 a publicat un volum de poezii, Ingluvii (Ed. Charmides).
