Ari Pokka este directorul unuia dintre cele mai mari licee din Finlanda, țară care are printre cele mai performante sisteme educaționale din lume și unde profesorii sunt respectați și bine plătiți. Un cadru didactic câștigă, în medie, aproape 4.000 de euro pe lună, la fel ca un inginer. Dascălii sunt atât de implicați în viața școlii, încât ajung să lucreze cot la cot cu muncitorii pentru renovarea școlilor, fiindcă ei știu cel mai bine cum ar trebui să arate sălile de clasă unde vor preda. În plus, selecția lor este una de riguroasă, astfel că la facultățile de studii pedagogice rata de admitere ajunge să fie de doar 5%.
Ari Pokka are o experiență de peste 25 de ani în managementul școlilor din țara scandinavă și în formarea directorilor unităților de învățământ din alte state. Finlandezul a condus în perioada 2015-2016 Confederația Internațională a Directorilor (n.r. - reprezintă peste 200 de mii de manageri de unități de învățământ din toată lumea) și a fost președintele asociației directorilor de școli din Finlanda.
Tot în 2015 a publicat cartea „Top Class - Finnish School Leadership and Management“ în care explică cum Finlanda a reușit să ajungă una dintre primele țări cu cele mai performante sisteme de educație. „Puterea școlii necompetitive constă în abilitatea de a împărtăși cele mai bune practici cu alte școli și profesioniști din domeniul educației“, scrie Ari Pokka în cartea sa care va fi tradusă și în limba română.
Filosofia școlii finlandeze spune că „niciun elev nu este neglijat, educația fiind partea unui plan mai mare de a construi o societate bazată pe bunăstare“, explică directorul.
„Un manager școlar este ca liderul a unei trupe de jazz. Eu am un grup de muzicieni iscusiți pe scenă, fiecare dintre ei poate să cânte bine solo. Totuși, farmecul muzicii nu constă în niște solo-uri bine interpretate, ci în felul în care liderul trupei reușește să transmită tema fundamentală a muzicii“, explică directorul finlandez.
Prezent în România pentru a participa la mai multe evenimente dedicate educației, inclusiv să viziteze școala finlandeză de la Sibiu, Școala9 l-a întrebat ce părere are despre sistemul de învățământ din România, ce înseamnă să mai fii un director bun de școală și cum va transforma pandemia modul în care ne raportăm la școală.
Ce sper eu este ca pentru partea de informații vom folosi mai mult mediul digital, iar în școală vom valorifica timpul într-o mai mare măsură pentru interacțiunea dintre copii și pentru a-i încuraja să inoveze.
„Sistemul românesc este mai focusat pe obiectivul ca elevii să ia note mari, în loc să ajungă buni cetățeni”
Care credeți că sunt cele mai mari slăbiciuni ale sistemului educațional din România?
Ari Pokka: Este nevoie de o predictibilitate mai mare. Dar lipsa predictibilității nu este o problemă doar în România, ci în toată lumea. Pentru ca un sistem de învățământ să dea rezultate bune este nevoie de ceea ce numesc eu o „politică a păcii“.
Politicienii, indiferent de partid, trebuie să stabilească niște obiective pentru educație pe o perioadă mai lungă de timp, să zicem 10 ani, și să se țină de acestea cu finanțare corespunzătoare. Toate țările trec printr-o situație dificilă din punct de vedere financiar, inclusiv Finlanda, din cauza pandemiei. Este important să nu lăsăm această criză să afecteze educația copiilor.
O altă problemă este legată de cum este construit sistemul de învățământ. Este mai focusat pe obiectivul ca elevii să ia note mari, în loc să ajungă buni cetățeni. Dar, din nou, asta nu este o problemă pe care o are doar România.
Cum vă dați seama când intrați într-o școală dacă se centrează cu adevărat pe interesele și nevoile elevilor?
Nu-ți trebuie mai mult de câțiva pași într-o unitate de învățământ ca să înțelegi care este atmosfera. Într-o școală căreia realmente îi pasă de copii, un vizitator nu va fi întâmpinat de director cu pâine și sare (râde), ci vor veni elevii să arate chiar ei ce școală bună au. Cel mai important feedback (evaluare - n.r.) despre cât de bună este o școală vine de la copii. Fețele și gesturile lor îți spun tot.
Ar trebui să încercăm să copiem un model de succes, cum este cel finlandez, sau să preluăm bune practici din afară pe care să le adaptăm la contextul local?
Poți împrumuta idei din alte țări, sau măcar să te inspiri, în calitate de școală sau de administrație centrală. Și nu doar din Finlanda, pentru că și în Australia sau Canada sunt standarde înalte în privința educației copiilor și managementul școlilor.
Însă dacă România sau orice altă țară vrea să-și dezvolte sistemul educațional, trebuie să-și analizeze mai bine propriul specific. Dar pentru asta e nevoie ca profesorii și directorii să fie formați la un standard înalt.
Cum ajungem la acest standard înalt?
Pe lângă salarii mari, este foarte important să găsești mecanisme prin care să crești nivelul de respect al profesorilor în societate. De altfel, salariile mici sunt efectul popularității scăzute a profesorilor. În Finlanda, profesorii sunt printre cei mai respectați membri ai unei comunități atât în școală, cât și în exteriorul acesteia. Pentru a ajunge în acest punct e nevoie de un proces de selecție a dascălilor mai riguros.
Fiica mea este studentă la un program de studii pedagogice. Din generația ei, dintre 2.000 de aplicanți, doar 90 au fost aleși.
Ca să avem profesori buni, trebuie să avem încredere în ei. Să-i lăsăm să-și construiască singuri orele. În Finlanda, tinerii sunt atrași de meseria de profesor și pentru că noi tratăm pedagogii ca pe niște angajați independenți.
În liceul dumneavoastră profesorii s-au implicat inclusiv în construcția clădirii.
Profesorii de multe ori lucrează cu arhitecții și constructorii, pentru că ei sunt cei mai în măsură să spună de ce fel de spațiu au nevoie ca să-și facă activitățile de învățare cu elevii. De la cum ar fi mai bine să intre lumina de afară în clasă la locul unde ar trebui să fie puse prizele sau cum să fie așezat mobilierul în sala de cursuri.
Cum este un director bun de școală?
În primul rând, trebuie să fie printre elevi și profesori, nu închis într-un birou. Ca să înțeleagă mai bine elevii și profesorii, directorul trebuie să fie cât mai aproape de locul unde se petrece acțiunea, adică clasa, coridoarele sau curtea școlii.
Ca director de școală am jucat uneori și rolul de clovn. Dacă îi faci pe elevi să râdă, nu înseamnă că îți pierzi autoritatea în fața lor.
Cred că ești mai respectat de copii când te văd dispus să-ți dai masca jos. E important să te vadă ca pe un om cu care pot vorbi deschis, nu ca pe cineva care dă doar ordine.
De asemenea, directorul trebuie să cunoască toate politicile legate de mediul școlar. Trebuie să caute oportunități de finanțare și dezvoltare, precum și noi modele de bună practică din țara lui, cât și din afară. Toatea aceste cunoștințe îl vor ajuta să-și construiască o direcție pentru evoluția școlii.
Dacă a fi director nu te pasionează și nu ești de părere că este una dintre cele mai importante meserii din lume, înseamnă că nu ești în locul potrivit.
Finlanda a fost una dintre primele țări care au redeschis școlile, fără ca asta să ducă la creșterea numărului de persoane infectate. Cum ați reușit să țineți situația sub control?
Au fost redeschise cu două săptămâni înainte să se încheie anul școlar. Decizia a fost luată având în vedere mai ales situația copiilor din medii vulnerabile. Trebuia să ne asigurăm că aceștia sunt bine, că beneficiază de educație, că sunt hrăniți etc. Totodată, am vrut să vedem cum se simt copiii cu cerințe educaționale speciale.
Succesul se datorează școlilor. Fiecare a gestionat situația cât a putut de bine. Au închiriat spații în plus, au separat copiii în grupuri mai mici. A fost greu, emoțional, pentru că elevii au vrut să se îmbrățișeze, ceea ce evident că n-a fost posibil. A fost bine că le-am deschis în vară, pentru că în toamnă copiii s-au adaptat mai repede.
Nici acum nu avem reguli foarte precise, ci recomandări generale ca organizarea procesului de învățare în grupuri mai mici sau cele legate de igienă. Singura măsură mai strictă impusă de la nivel central este că nu putem organiza evenimente cu mai mult 50 de persoane într-o sală.
Care este cea mai mare provocare pentru educație în acest context pandemic?
Învățarea la distanță. Și în Finlanda am observat că după ce s-au închis școlile, profesorii au continuat să predea în mediul online ca și cum ar fi la clasă și le-au dat elevilor prea multe activități de făcut acasă. Copiii au fost supraîncărcați și obosiți.
Sigur că între timp majoritatea profesorilor au făcut schimbări în modul de predare, dar ar fi bine să fie un proces de învățare în continuă desfășurare pentru aceștia cât timp vom face educație online.
În ce măsură credeți că pandemia a schimbat modul în care ne raportăm la educație?
Este un proces care de abia a început. Ceea ce sper eu este ca pentru partea de informații vom folosi mai mult mediul digital, iar în școală vom valorifica timpul într-o mai mare măsură pentru interacțiunea dintre copii și pentru a-i încuraja să inoveze. Viziunea pentru angajații viitorului se va baza tot mai mult pe competențe digitale și pe cele de interacțiune.
Această pandemie ne împinge să transformăm educația într-o formă mai individualizată, în care fiecare dintre noi să învețe să-și găsească cele mai bune surse de informare și să le folosească.
Ați spus într-un discurs de la o conferință TED că pentru finlandezi școala este ca o casă. Ce înțelegeți prin asta?
Școala reprezintă acest loc unde copilul este ocrotit, îngrijit și primește atenție. Ne interesează ca elevii noștri să ajungă buni cetățeni. În Finlanda, în urmă cu o sută de ani, au avut loc discuții despre ce fel de școală ne dorim: una care să fie autoritară cu elevii sau una în care copiii să se simtă în siguranță și iubiți?
Din fericire, Finlanda a ales a doua variantă. S-a mizat încă de atunci pe ideea de a respecta copii și să nu-i subestimăm niciodată.
Dacă am fi mers pe varianta autoritară, școlile din Finlanda nu ar fi fost un loc la fel de bun pentru copii.
Ați vizitat școli din toate țările. Unde a fost cea mai mare provocare pentru dumneavoastră?
Primul exemplu care îmi vine în minte este Qatar, unde există un liceu finlandez. Mi-a luat ceva timp să înțeleg legătura dintre specificul cultural și rigiditatea curriculumului din școli. A fost o provocare să contribui la implementarea modelul finlandez adaptat la curriculumul aprobat de Qatar la nivelul autorităților centrale. Dar până la urmă acesta este unul dintre rolurile principale ale educației: să schimbe lumea în care trăim. Altfel, rămânem cu toții în bule.
