În urmă cu cinci ani, o echipă de profesori și studenți de la Departamentul de Sociologie, Universitatea din București, a studiat manualele de clasele I-IV, din 1987 până la cele digitale din 2015. Au descoperit, uitându-se pe mii de ilustrații, că femeile sunt mame care mai ales pregătesc masa și mai pot fi învățătoare sau doctorițe. În schimb băieții pot fi laboranți, meteorologi, astronauți, cercetători, arheologi și în prea puține ipostaze sunt ilustrați ca tați. În manualele studiate, nu au găsit nicio altă reprezentare a familiei decât cea tradițională: mamă, tată și copil.
Legea unei anume educații
O cercetare de acest fel făcută astăzi ar fi ilegală. Senatul a adoptat în această vară o modificare la legea educației care interzice activităţile „în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identităţii de gen, înţeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic şi că cele două nu sunt întotdeauna aceleaşi” în unităţile, instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale, inclusiv în unităţile care oferă educaţie extraşcolară. Cu alte cuvinte, interzice orice discuție despre gen în școli și universități.
Președintele Klaus Iohannis a contestat legea la Curtea Constituțională a României (CCR) și demersul său este susținut de 800 de profesori unversitari. S-au alăturat contestatarilor români profesori reputați de la City University of New York's Graduate Center, UCLA sau Indiana University.
În motivarea sesizării de neconstituționalitate trimisă de Klaus Iohannis la CCR se arată că această lege „contravine libertăţii individuale de conştiinţă întrucât, prin această formă, dispoziţia normativă este de natură să îngrădească libertatea de gândire şi a opiniilor”, se arată în contestația de la CCR”. Legea va fi luată în discuție de CCR pe 28 octombrie.
Ionela Băluță, profesor specializat în problematica identității de gen de la Facultatea de Științe Politice de la Universitatea din București și Centrul pentru Politicile Egalităţii de Şanse a explicat pentru Școala9 de ce consideră că legea este retrogradă. Adoptarea ei nu ar face decât să ne întoarcă la situația dinainte de 1989, când discuțiile de acest gen erau interzise, a spus profesoara. România s-ar alătura printr-o astfel de lege unor țări precum Ungaria sau Polonia, unde subiectul identității de gen a devenit tabu.
Școala9: Care este situația predării identității de gen în școlile România? De când începem să-i educăm pe elevi că există diversitate?
Ionela Băluță: Din păcate, nu prea începem. Cel puțin la nivel preuniversitar, cred că avem raportul pe educație al lui CEDAW din 2017 care atrage atenția că unul dintre punctele cele mai problematice în toată această poveste a politicilor publice în egalitatea de gen este educația.
Din 2002, celebra lege 202/2002 avea două articolașe, fără prea multe norme de aplicare și fără sancțiuni, care recomandau revizuirea curriculei pentru eliminarea stereotipurilor de gen din manuale și din procesul de predare și formarea tuturor profesorilor așa încât să fie conștienți, să înțeleagă care e povestea cu egalitatea de gen și să-și adapteze practicile pedagogice. Acest lucru nu se întâmplă.
Legea educației naționale nu are nicio prevedere legată de egalitatea de gen. La fel și strategiile naționale pe educație. Niciuna dintre strategii nu prevede vreo activitate explicită pentru educație pentru egalitatea de gen.
Și atunci tot ce s-a făcut s-a făcut mai degrabă la nivelul școlilor, fie prin inițierea unor cursuri opționale sau facultative, fie prin aceste activități extracurriculare. A ținut extrem de mult de profesori. A fost o dinamică favorabilă legată de finanțările europene pentru că majoritatea proiectelor finanțate de fonduri europene au impus de fiecare dată sensibilizare, formare de egalitate de gen. Eu cred că există o imensă necunoaștere a subiectului și a importanței acestui subiect pentru noi toți.
„Egalitatea de gen înseamnă și să nu le mai spunem băiețeilor de la grădiniță: «tu n-ai voie să plângi, tu ești bărbat»”
În aceste condiții, cum ar trebui predată educația de gen astfel încât să le vorbim elevilor mai mult decât despre drepturile femeilor, așa cum e înțeleasă de multe ori egalitatea de gen?
Înseamnă mult mai mult decât drepturile femeilor, înseamnă tot acest acest proces în care sunt puse acolo diverse identități, și de femei, și de bărbați, inclusiv aceste orientări care nu sunt heterosexuale, și grija pentru părinți de a-și înțelege copiii.
Egalitatea de gen înseamnă și să nu le mai spunem băiețeilor de la grădiniță „tu n-ai voie să plângi, tu ești bărbat”, pentru că studii psihologice și medicale au demonstrat foarte clar impactul în dezvoltarea emoțională a adulților.
Concret, ce se va întâmpla dacă această lege privind interzicerea predării egalității de gen va fi admisă de CCR ca fiind constituțională?
Legea ne spune clar că nu vom mai putea spune că identitatea de gen este construită, ceea ce în sine e o problemă. Problema nu este neapărat că ne naștem femei și bărbați, dar ce înseamnă să fii femeie sau bărbat? Înseamnă lucruri foarte diferite față de secolul XIX, înseamnă lucruri diferite într-o societate democratică, laică, care respectă principiul respectării tuturor opțiunilor religioase față de un stat islamic. Nu putem să spunem că aceste identități sunt date, că ele nu cresc ca ciupercile. Aceste identități sunt rezultatul unor procese sociale, culturale, politice.
Elevul întreabă „ce este un homosexual”, profesorul tace
Dacă la dirigenție un copil întreabă ce e un homosexual, profesorul ce ar putea să-i răspundă?
Eu cred că nu vor mai spune nimic pentru că se vor teme dacă această lege trece. Gravitatea enormă este că deschide această poartă spre un regim din care noi am ieșit cu greu. Înainte de 89, studii de gen nu au existat în România. Eu nu cred că un profesor, dacă nu-și asumă și nu are o conștientizare și un atașament major față de acest domeniu, își va risca poziția, cariera, ca să le explice copiilor ceva ce e interzis prin lege.
Cum s-a pus problema în alte țări privind identitatea de gen în școli? Există țări unde sunt interzise studiile de gen?
În Ungaria s-au interzis masteratele de studii de gen de la universitate. În restul educației s-a înlocuit tot ce ținea de egalitate de gen cu ceva de promovarea familiei. În Polonia, au fost atacate inclusiv studiile antropologice pentru că ar contraveni ființei naționale. Noi trebuie să fim conștienți și să ne uităm și la ce s-a întâmplat în alte țări, nu să spunem „aaa, nu e important”.
În opinia dumneavoastră, la ce materie ar trebui să înceapă discuțiile de gen în școală?
Cred că ar trebui să înceapă la grădiniță, pentru sensibilizare la diversitate și de respectare și toleranță față de celălalt, indiferent de defierența care e între mine și celălalt – mai gras sau mai slab – poate să fie o diferență ce ține de dizabilități. Și aici ajungem și la diversitatea legată de băieți și fete. Cred că prin activitățile didactice trebuie să înceapă foarte devreme, să fie parte a unui proces educațional de sensibilizare la diversitate și de acceptare a pluralității.
Sunt afectate și companiile care au programe de formare despre egalitatea de gen
Cu toate că nu există referiri concrete în legea educației, totuși în România există inclusiv o Agenție privind egalitatea de șanse. Așadar, discuții există...
În general, în România toată agenda aceasta europeană din domeniul egalității de gen a fost majoritar adoptată în logica top down (n.r. de la general, la specific) și noi am transpus ceea ce ne obliga cumva Uniunea Europeană să transpunem, nu am avut deloc politici proactive. Sunt foarte multe explicații pentru acest lucru, în primul rând ține de un conservatorism dominant fără să fie o judecată de valoare, la nivelul întregii clase politice. Și atunci, în legea educației nu era obligatoriu, prin prevederile de la UE. Și nu s-a făcut nimic.
În afară de școli și universități, ce alte consecințe ar mai avea legea?
Acele companii care au programe de gen nu vor mai avea voie să facă ceea ce ele organizează acum, discuții sau module de formare privind egalitatea de gen. Ele nu își vor mai putea aplica politicile de gen. Nu sunt multe. Am dat exemplul Ikea care are inclusiv un fond prin care susține proiecte din zona asta făcute de ONG-uri, acel fond nu va mai putea fi oferit societății românești.
Pentru dumneavoastră, ca profesionist în politici de identitatea genului, ce ar înseamna această lege?
Eu aș fi afectată pentru că am un curs de gen și politică. Deocamdată apare în metodologia ARACIS, eu nu cred că mi se va putea interzice să predau ceva ce este într-o normă juridică din România.
