Primul manual de fizică de clasa a VI-a bazat pe metoda investigației a fost realizat anul acesta de o echipă de patru profesori, coordonați de fizicianul Cristian Presură. Față de alte metode, investigația îi lasă pe elevi să descopere singuri lucrurile pe care trebuie să le învețe, prin întrebări și experimente, teoria fiind expusă abia la finalul lecției. Metoda investigației sau a experimentului este folosită de mulți ani în școli din întreaga lume și poate fi utilizată și în alte contexte de educare și învățare.
În România, proiectul a început acum 12 ani, implementat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale. „Fizica altfel” a fost aplicat la început în câteva județe, au fost pregătiți mai mulți profesori de fizică să predea diferit și aceștia au transmis apoi informația. Programul s-a extins treptat în toată țara. Recent, ONG-ul a convins și Ministerul Educației să adapteze programa școlară și să facă noi manuale.
Redacția Școala 9 a discutat cu Daniela Berchez de la Colegiul Național „Emanuil Gojdu” din Oradea, unul dintre profesorii care au lucrat la manualul de fizică, și cu Andrei Băleanu, profesor de matematică la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din București, organizatorul unei tabere unde elevii implementează singuri diferite proiecte. Cum pot fi învățați științe elevii de azi și cum pot fi tinerii aduși la catedră?
Mai puțin de trei luni să scrie un manual
„La început, manualul îi pune elevului o întrebare să-i capteze interesul: «Ce crezi?». După aceea, vine cu partea de experiment și îi spune acolo «De ce ai nevoie?», «Ce ai de făcut?» Deci e foarte prietenos și cum ne exprimăm în manual. După aceea, te întreabă «Ce constați?». În final, se ajunge la concluzie. În manual trebuie să se explice. Dacă tu n-ai ajuns la nicio concluzie, trebuie să-ți explice manualul. Vine și partea de reținere. Acolo este toată teoria care trebuie reținută de elev. Și, bineînțeles, apare și partea asta de verificare «Verifică dacă ai înțeles»”, explică Daniela Berchez mecanismul după care a fost construit manualul.
Daniela Berchez, una dintre profesorii care au lucrat la Manualul de Fizică de clasa a VI-a, bazat pe metoda investigației
Profesorii care au lucrat la manualul de clasa a VI-a au avut doar două luni și jumătate la dispoziție. Berchez spune că a fost ca un al doilea job, pe lângă acela de la catedră: „În două luni și jumătate a trebuit să scriem manualul. Deci foarte repede. Se întâmplă foarte repede. Aveai nevoie, de fapt, de un an de zile, de un an școlar pentru că ești și în timpul școlii.”
„O întrebare așa de dură, care mă doare tare. Nu știu dacă am timp liber”
Astfel, timpul liber care îi rămâne unui profesor implicat și în alte activități, precum scrierea unui manual sau cursuri de formare pentru profesori, devine aproape inexistent, potrivit dascălului. „O întrebare așa de dură, care mă doare tare”, spune Berchez despre timpul ei liber. „Nu știu dacă am timp liber. Încep ziua la 5 dimineața. Eu sunt creativă între 5 și 7, deci între 5 și 7 dimineața lucrez. Apoi merg la școală, vin de la școală, trebuie să mă odihnesc pentru că sunt foarte obosită când mă întorc. Apoi încep iar treaba pe la ora 17 și merg până la ora 23. Dacă nu termin, merg și până la 1, 2. Aproape toată ziua lucrez”.
Singura vacanță pe care profesoara de fizică o vede ca pe o vacanță este cea de vară, deoarece în restul vacanțelor, lucrează.
Chiar dacă în paralel cu ceea ce face la școală Berchez se mai ocupă și cu alte lucruri, tot din domeniul educației, asta nu înseamnă că la orele de la clasă dă mai puțin randament. Profesoara încearcă permanent să facă orele de fizică plăcute și înțelese.
„Cei din generația Alpha cunosc așa de bine ecranul mobil, precum cunosc fața părinților lor”
„Când îmi place foarte mult ce le spun, când sunt relaxată și o spun din tot sufletul, atunci pur și simplu se creează o liniște. Și rămâi atent la mine în momentul ăla. Deci am partea de satisfacție. Am momente în care se întâmplă treaba asta. Sunt acolo cu ei. Sufletul meu e cu ei. Acum mă interesează foarte mult nu numai să-i învăț pe copii fizica, ci și să fac educație cu ei. Să vorbesc foarte mult cu ei. Adică îmi dau seama că ăsta e primul rol al meu - de educator și după aceea de profesor de fizică”, spune Berchez despre rolul ei ca profesor.
Dascălul integrează și tehnologia în predare: „Fără tehnologie nu se mai poate acum. Eu cred că fiecare trebuie să înțeleagă că acesta este un moment de cotitură. E un moment în care nu mai poți cu elevul din ziua de azi să comunici decât în limba lui. Ăsta este limbajul cu care e obișnuit. Acum eu lucrez cu două generații: cu generația Alpha și cu generația Z. Cei din generația Alpha cunosc așa de bine ecranul mobil, precum cunosc fața părinților lor. Deci e tot atât de prietenoasă, să zic. Nu pot altfel”.
Manualul de clasa a VI-a bazat pe metoda investigației are și o parte digitală. Aceasta constă în filmulețe de 1-2 minute care pot fi experimente sau animații. Aceiași profesori au lucrat și la această parte, ajutați la montat și filmat fie de elevi de-ai lor, fie de propriii copii.
„Ca profesor de fizică, cel mai mult mă bucur de un laborator de fizică. Adică fizica se învață făcând. Ai nevoie de materiale didactice și tehnologie, iar materialul de fizică e cel mai scump. Un laborator de fizică e cel mai scump pentru o școală. Dar așa poți să-i înveți pe copii”, mai spune profesoara.
Tabără de educație non-formală pentru elevi
Andrei Băleanu predă o altă materie care îi sperie pe unii elevi: matematica. Dintr-o observație pe care a făcut-o legată de comportamentul elevilor săi, s-a născut Learning Camp, o tabără de educație non-formală.
„Cumva, la foarte mulți dintre elevi le lipsește un spirit de inițiativă, deși sunt, în ghilimele, supărați pe faptul că la școală nu învață lucruri practice, foarte mulți dintre ei, deși au în afara școlii o viață destul de largă ca timp, nu au alte preocupări în afara de meditații, cumva tot conexe școlii. Și credem că unii din adolescenții de astăzi au capacitatea de a se dezvolta mult mai mult pe latura aceasta și dorim să venim în sprijinul lor și să vedem și noi în urma acestui proiect care e feedback-ul”, spune Andrei Băleanu despre motivația din spatele taberei pe care a organizat-o.
Andrei Băleanu, unul dintre inițiatorii taberei Learning Camp
Participanții la tabără implementează la finalul ei un proiect gândit în întregime de ei: „Timp de o săptămână, participă la o școală de vară la Bușteni, unde firul roșu al cursurilor este legat de faptul că ei învață în mod practic noțiuni de management de proiect, iar, pe parcursul săptămânii respective, alături de facilitatori cu experiență în domeniu, ei ajung să proiecteze în echipe o idee de proiect, să-i facă planul, iar ulterior, în București, vor avea o perioadă de implementare a proiectului respectiv”, adaugă profesorul.
„Mi-aș dori foarte mult să avem colegi tineri”
Andrei Băleanu spune despre tehnologia în predare că „este foarte important să formăm indivizi capabili să înțeleagă tehnologia și să poată învăța din mers pentru că tehnologia pe care o predăm noi astăzi, peste 10 ani, poate că nu va mai exista sau va avea cu totul altă formă. Și, de aceea, important e ca tinerii să se formeze cu capacitatea de a se adapta la ce va urma”.
Cei doi profesori observă faptul că în cancelarie nu sunt fețe tinere. Daniela Berchez spune că unul dintre motivele pentru care a participat la greva de la finalul anului școlar trecut este chiar acesta: „Am fost în grevă în primul rând cu gândul la profesorii tineri. Adică mi-aș dori foarte mult să avem colegi tineri. Eu simt în momentul ăsta că menirea mea e să îi ajut pe tineri”.
Dintre motivele pentru care tinerii nu mai vor la catedră, profesoara de fizică este de părere că „primul e statutul și al doilea partea financiară. Așa cred eu, dar trebuie să întrebăm tinerii. Probabil că dacă am întreba tinerii, poate că ei vor începe cu partea financiară. Dar eu cred și că mai e ceva, adică ce îmi spun copiii la școală când îi întreb: «Să avem noi răbdare cu tinerii, cu alți copii?» Și ăsta e un impediment”.
De ce elevii nu sunt atrași să fie profesori
„Chiar cred că în învățământ va urma o criză reală de personal. Realist vorbind, foarte puțini absolvenți de facultate își doresc la modul real să devină profesori. Și, de multe ori, sunt și mai puțini aceia care se situează peste medie în domeniul lor. Mi se pare foarte important să-ți dorești cu adevărat să faci meseria asta. Și este o situație care, cu siguranță, își va pune amprenta asupra societății noastre. Mi se pare că primul lucru de făcut este să avem grijă cum îi formăm pe viitorii profesori. Mai departe, dacă ai oameni de calitate la catedră, ei vor fi capabili să se adapteze la orice program, la orice schimbare, dar acesta este primul pas - să formezi oameni de calitate și să-i motivezi să fie acolo”, este ceea ce crede Băleanu despre lipsa de profesori tineri.
Profesorul de matematică mai crede că „atunci când un adolescent de 17-18 ani va vedea în jurul lui că să fii profesor îți oferă o serie de beneficii, unde beneficii poate însemna orice - de la o viață de calitate în care să ai acces la lucruri de bază, la respectul profesiei în societate. Sau un mediu plăcut în care să trăiești, astfel de lucruri esențiale. Atunci va zice: «Băi, uite, îmi place ideea asta, hai să o fac»”.
