
Este fotograf, colaborează editorial cu publicații locale și internaționale și este autorul a două cărți de fotografie.

REZOLVAT. Ani la rând, în predarea științelor, elevilor li s-au arătat legi descoperite de oameni care nu mai sunt pe lume, li s-au scris definiții pe tablă și li s-a propus seducător să le învețe pe de rost. Doar că metoda asta nu mai funcționează la noile generații. O alternativă este învățarea prin investigație pe care un ONG românesc a adus-o în clase în ultimii 14 ani.
În clasa a V-a, Ioana Pârvulescu învăța după-amiaza și întoarcerea acasă pe întuneric „avea mult farmec romantic”. Diminețile vorbea cu prietenele la telefonul fix, fără știrea părinților. Gânduri și preocupări poate nu cu mult diferite de cele ale elevilor de azi care ajung să-i citească textul „Prietenul meu” când trec la gimnaziu. În interviul pentru Școala 9, Ioana Pârvulescu a povestit despre operele din manuale care au traumatizat generația ei, a teleportat un copil din epoca jocurilor pe calculator în secolul al XIX-lea și și-a spus opinia despre „mașina de citit gândurile” – Facebook.
Generațiile, manualele și programele se schimbă, dar fricile din școală sunt tot acolo.