
Este fotograf, colaborează editorial cu publicații locale și internaționale și este autorul a două cărți de fotografie.

ANALIZĂ. Pe 1 iulie, Ministrul Educației, Daniel David, reasigura populația că din educație nu vor fi concedieri și nici nu se vor tăia salariile. Pe 23 iulie, a declarat că s-ar putea „să nu încheiem contracte noi de muncă”.
REZOLVAT. Întâi și întâi, vreau să adresez metaforicul elefant din cameră: România este penultima țară din Uniunea Europeană când vine vorba de investiții în educație (și cea mai slab educată țară din UE). Profesorul merită salariu mai bun, elevii merită școli mai dotate. Poate într-o zi, începând cu o presiune pe liderii politici și încheind cu un plan bine gândit și acțiuni concrete, nu vom mai fi la coadă. Dar până atunci… articolul acesta își propune să vorbească despre ce este în controlul nostru.
După ce am vorbit cu elevii despre școală, a venit rândul cadrelor didactice să ne răspundă ce înseamnă să fii profesor azi în România? E un job sau o vocație? Ce poate fi schimbat în bine și ce funcționează deja? Adresăm întrebări cadrelor didactice despre sistemul de educație românesc, de la angajarea în sistem până la lucrul la clasă, metode de predare, relația cu elevii și părinții. Și îl lansăm astăzi, la începutul unui nou an școlar care începe sub regulile unei noi legi a educației și a schimbărilor din sistem.