
Profesor de Psihopedagogie Specială la Şcoala Gimnazială Specială pentru Surzi nr. 1 din Bucureşti, din anul 2010. A obținut titlul de profesor MERITO în 2018. Este formator acreditat, trainer în cadrul Finnish Teacher Training. Lucrează de peste 10 ani în învăţământul special spune despre această profesie că i se potriveste foarte bine.

De trei ani de când fiica mea, Olga, nouă ani, merge la școală, obiceiul ședinței cu părinții îmi stă în gât ca un sâmbure.
În București sunt peste 222 de mii de elevi, iar 10% dintre aceștia se îngrămădesc în doar 13 școli. Am mers la trei dintre cele mai aglomerate instituții preuniversitare, cu aproape 2000 de elevi și peste, din sectoare diferite, însumat, cât populația unui oraș ca Lehliu Gară din Călărași. Doar că elevii sunt adunați cel puțin patru ore pe zi pe o suprafață de 8000 de ori mai mică. Am întrebat conducerea școlilor și mai mulți părinți cum au făcut față în vremea coronavirusului. Măsurile de igienă se respectă, distanțarea în bănci, mai greu. Dar oricare ar fi fost situația, cei mai mulți părinți spun că și-ar fi adus oricum copiii la orele cu prezență fizică.
Românca Laura Dachin și-a deschis trei centre în regim afterschool, în Danemarca, în care le predă copiilor limba, istoria și cultura română. O face după modelul danez, adică fără „vânătoare” de premii și note. „Dacă s-ar întâmpla acest lucru, ar însemna o încălcare a regulilor legate de egalitatea de șanse a fiecărui copil și s-ar crea diferențe”, explică profesoara. Educația este cu adevărat prioritatea autorităților. Când și-a înființat prima școală, acum șase ani, statul danez i-a pus la dispoziție spațiul și cele necesare desfășurării orelor: un smartboard, un proiector, laptop și acces gratuit la internet.