
Profesor de Psihopedagogie Specială la Şcoala Gimnazială Specială pentru Surzi nr. 1 din Bucureşti, din anul 2010. A obținut titlul de profesor MERITO în 2018. Este formator acreditat, trainer în cadrul Finnish Teacher Training. Lucrează de peste 10 ani în învăţământul special spune despre această profesie că i se potriveste foarte bine.

Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.
Mustrarea în fața clasei a fost pe punctul de a fi din nou introdusă în Statutul elevilor, la începutul acestui an. Deși este un mod de sancționare interzis din 2016, mai multe voci din sistemul de educație au reacționat spunând că profesorilor nu le mai rămân multe variante pentru a păstra disciplina în școală. Anca Petrescu, prodecanul Facultății de Psihologie și Științele Educației, explică pentru Școala 9 de ce criticile făcute public nu ajută climatul din clasă.
La 19 luni de când au fost închise pentru prima dată școlile, România tot nu și-a pregătit (sau echipat) profesorii pentru a preda online și nici să asigure condiții minimale pentru învățarea de acasă. Sute de mii de copii în continuare n-au o conexiune sigură la internet și nici dispozitive decente de pe care să poată lucra. Nu mai vorbim de o formare minimală pentru ei sau părinții lor. Guvernul nu pare să aibă o strategie pentru a remedia situația dezastruoasă, iar pe termen lung consecințele le vom plăti cu toții.