
Socialist din fabrică, sunt pasionat de sociologie, filozofie, neurologie și tot ce ne mai înconjoară. Sunt intrigat de ideea lui Robert Sapolsky, aceea că nu avem niciun strop de liber arbitru în noi, iar tot ceea ce suntem nu este nimic mai mult decât cursul inevitabil al tuturor evenimentelor petrecute de la Big Bang încoace. De aceea nu judecăm oamenii, ci îi observăm la rece, găsind mecanismele robuste care le declanșează comportamentele și îi formează. E ca un manifest pentru mine.
Peace!

„Transport”, „psiholog”, „inspectorat” sau „bullying” sunt cam singurele cuvinte pe care le-am înțeles într-un atelier de educație în limba ucraineană. Pot spune că am fost audientă, așa cum sunt și copiii refugiați la orele din școlile românești și am văzut cum se simte bariera lingvistică pentru ei. Aceasta este însă doar una dintre problemele cu care se confruntă zilnic. Le-au dezbătut pe toate într-un forum și apoi le-au prezentat autorităților.
În lipsa unei educații sexuale mai clar și ferm asumată de autorități, organizații și medici de planificare familială încearcă să umple golul și să-i învețe pe copii și adolescenți despre corpul lor, relații, emoții, consimțământ și protecție. Cu ce rămân tinerii din asta? Am vorbit la a doua dezbatere Școala9 pe tema educației sexuale.
Esta vara lui 2018, sunt acasă ca să particip la lansarea volumului meu de teatru. Alături de mine sunt Cristina Modreanu și Nona Rapotan, cât și actorii Katia Pascariu, Rareș Florin Stoica și Ioana Predescu. După lansare, mă cinstesc cu o piesă de teatru pe un text total necunoscut mie: Gardenia de Elżbieta Chowaniec. Îmi place mult ce văd pe scenă și, pentru că îmi place așa de tare, când ajung înapoi în State și lucrez la programa unui curs nou de scriitură feminină, vreau să folosesc numai texte dramatice contemporane.