
Socialist din fabrică, sunt pasionat de sociologie, filozofie, neurologie și tot ce ne mai înconjoară. Sunt intrigat de ideea lui Robert Sapolsky, aceea că nu avem niciun strop de liber arbitru în noi, iar tot ceea ce suntem nu este nimic mai mult decât cursul inevitabil al tuturor evenimentelor petrecute de la Big Bang încoace. De aceea nu judecăm oamenii, ci îi observăm la rece, găsind mecanismele robuste care le declanșează comportamentele și îi formează. E ca un manifest pentru mine.
Peace!

În fiecare vineri din luna iulie, propunem scenarii de creștere pe timpul verii. Începem cu trei idei pentru profesori.
OP-ED. Dezbaterea publică privind proiectele noilor planuri-cadru pentru învățământul liceal, lansată de proaspătul ministru al Educației, psihologul și profesorul universitar Daniel David, ne arată o implicare surprinzătoare a tuturor vocilor din societate. Pare că lumea dă năvală pe poarta deschisă în sfârșit de minister cu speranța rezolvării tuturor problemelor educației românești, după mulți ani de tăcere, de complicități și de consultări netransparente.
12 limbaje de programare și 10 mii de absolvenți de liceu, o trupă de teatru și musical și peste 30 de meciuri de fotbal elevi-profesori. E o simplificare telegrafică a celor 50 de ani pe care Marcel Homorodean i-a petrecut la catedră, în Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”. Profesor de informatică, în 2012, dintr-o „aberație”, cum îi place să spună, a strâns laolaltă o mână de elevi și a creat trupa de teatru a colegiului, o trupă care îi aduce pe elevi la liceu alături de faima rezultatelor la olimpiade internaționale. Trupa Vianu a lui Homorodean a fost pentru unii absolvenți rampă de lansare către scenele mari, dar a fost pentru toți ceva-ul care i-a pus liceului majusculă.