
Greu de încadrat în tipare, pe alocuri filosoafă, vorbăreață. Elevă într-a zecea.

Pentru prima dată, în 15 februarie am sărbătorit Ziua Națională a Lecturii.
La ce este bună lectura? Cui prodest? întreabă unii. De ce trebuie să-i tâmpim pe copiii noștri cu texte pe care noi înșine le-am studiat? se întrebă alții. De ce trebuie să citim „Enigma Otiliei”? Sau „Ion”? întreabă unii elevi.
Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.
Bogdan Dincă a trăit din spatele camerei tensiunea și bucuria unui Bacalaureat ca niciun altul. Timp de trei zile de examen a stat alături de părinți și elevi la porțile: Colegiului Naţional „Gheorghe Şincai”, Colegiului Tehnic Energetic, Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”, Colegiului Național „Iulia Hașdeu”, Colegiului Național „Mihai Viteazul” și Colegiului Național Bilingv „George Coșbuc".