
Greu de încadrat în tipare, pe alocuri filosoafă, vorbăreață. Elevă într-a zecea.

„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Ești profesor și ai bibliorafturi întregi de hârtii de completat: procese verbale, comisii, standarde de calitate, fișe de activitate, registre, regulamente, strategii? Hai să le tăiem împreună. Spune-ne câte documente ai de completat și de care dintre ele consideri că te poți debarasa. Noi transformăm o discuție de cancelarie într-o dezbatere națională, plecând de la soluțiile voastre.
Cehia, Finlanda, Danemarca, Suedia, Austria, Belgia, Germania, Spania, Italia, Franța, Cipru, Polonia, Croația, Irlanda, Emiratele Arabe Unite, Anglia. Sunt țări în care părinții români cu dor de casă și-au dorit ca și copiii lor, unii născuți în străinătate, să poată citi în română. În aproape patru ani, Biblioteca Prichindeilor are 23 de locuri de întâlnire, în 16 țări.