
Greu de încadrat în tipare, pe alocuri filosoafă, vorbăreață. Elevă într-a zecea.

Ca să ajungă din Afganistan în România cu mama și frații lor, Homaira, Fatima și Hadia au schimbat trei avioane. Respiră ușurate pentru că au plecat dintr-o țară în care pe stradă „nu știi cine trece pe lângă tine și dacă are o bombă”, însă au lăsat în urmă o parte din familie, la care se gândesc constant, mai ales acum că talibanii au preluat puterea. Aici au luat-o de la capăt ca refugiate și au aflat ce înseamnă bullyingul în școală și răutățile la locul de muncă. La 19 ani, Fatima lucrează full-time ca să-și ajute familia. Dar viața a început să li se contureze și aici: și-au făcut prietene și rămân senine cu privire la viitorul în țara adoptivă.
REZOLVAT. „Dacă familia ta nu își permite produsele de igienă menstruală potrivite, alea nu sunt singurele lucruri pe care nu și le permite”.
OP-ED. Elevii din medii vulnerabile nu cer pomeni sau privilegii. Cer șansa de a continua școala. Bursele sociale, de reziliență și tehnologice sunt printre singurele forme reale de sprijin pentru copiii care, în ciuda sărăciei, nu renunță. Reducerea acestor burse înseamnă să întoarcem spatele exact celor care muncesc cel mai mult pentru a rămâne în educație.