
Greu de încadrat în tipare, pe alocuri filosoafă, vorbăreață. Elevă într-a zecea.

„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.
Comuna Dumbrava din Prahova are 4500 de locuitori răsfirați în cinci sate. Fiindcă școala din Zănoaga rămâne cu un singur cadru didactic la trei clase simultane, restul copiilor vor trebui să meargă la unitatea de învățământ din Dumbrava, reședința de comună. Cum există un singur microbuz și un singur șofer, se vor face zeci de ture într-o zi ca să-i ducă și să-i aducă pe elevi. Bianca Borcea este din Dumbrava, astăzi liceană la Ploiești, și știe ce înseamnă viața de navetist. Într-un editorial pentru Școala 9, eleva face un apel către autorități să rezolve problema transportului școlar din comună.
În ultimii trei ani, au fost închise 260 dintre bibliotecile școlare, în special cele din rural, unde se împuținează și elevii. Finanțate din bugetele locale, multe supraviețuiesc din pasiunea unor bibliotecare care încearcă să-i câștige pe cititori și cu altfel de activități decât împrumutul de cărți. Am vizitat două școli din Onești, Bacău, unde aceleași bibliotecare au grijă de micii cititori de peste 30 de ani.