
Greu de încadrat în tipare, pe alocuri filosoafă, vorbăreață. Elevă într-a zecea.

Nu a mai rămas mult până când se numără bobocii și porțile grădinițelor se deschid pentru un nou an școlar. Oare o să se obișnuiască? O să-i placă? O să plângă mult? Se va acomoda și o să-și facă prieteni? Sunt câteva dintre întrebările îngrijorate ale părinților când copiii lor merg pentru prima dată la creșă sau la grădiniță, întrebări la care vor încerca să răspund în acest articol.
Unu din trei elevi de la Liceul Tehnologic „Nicolae Iorga” din Negrești, Vaslui, face naveta. Doar 170 au primit anul trecut bursă rurală. Iar acum, în urma unui ordin de Ministru, acești copii, ca mulți alții din țară, vor rămâne fără cei 200 de lei pe care, spun ei, îi foloseau ca să-și plătească transportul. După un val de critici, Ministerul Educației a venit la schimb cu o sumă forfetară care să le acopere transportul acestor elevi. Două eleve din liceul vasluian vorbesc, pentru Școala 9, despre lupta zilnică pentru a rămâne la școală, în ciuda dificultăților financiare.
O publicație locală mi-a propus să scriu, pentru suplimentul cultural al lunii septembrie, un text despre prima mea zi de școală, pe care să-l însoțesc cu o fotografie sugestivă din perioada în care eram elevă. Am acceptat fără să stau pe gânduri, spunându-mi că nu poate fi greu (și mi-am amintit de compunerile cu acest titlu pe care obișnuiam să le primim, sistematic, în clasele I-VIII).