
Greu de încadrat în tipare, pe alocuri filosoafă, vorbăreață. Elevă într-a zecea.

OP-ED. „Buna ziua! Sunt Andreea, consilier parental voluntar în cadrul campaniei de susținere a părinților ai căror adolescenți urmează să susțină examene în perioada următoare. V-am contactat pentru a stabili, de comun acord, o dată și o oră pentru a avea împreună o primă ședință de consiliere.”
În rubrica în care ne întrebăm scriitorii părinți dacă și cum citesc copiii lor, al doilea invitat este Vasile Ernu. Textul lui se îndreaptă către modul în care combinăm tradiția și ce am acumulat istoric cu inovația și cu presiunea teribilă a noilor tehnologii, studiind continuu răspunsul noii generații.
În 1999 Liane Holliday Willey publica Pretending to Be Normal, o carte inspirată din propria experiență cu sindromul Asperger care face parte din multele manifestări ale autismului. Autoarea a scris cartea reflectând la copilăria ei, la felurile aparte de a reacționa, la „ciudățeniile”, idiosincraziile ei, dar și pentru a face loc unui dialog care pe vremea copilăriei ei nu exista. Autoarea se duce mult mai mult în timp, la sfârșitul anilor ’70 și întreaga decadă a anilor ’80 atunci când în Statele Unite unui copil ca ea, cu rezultate excepționale, bizareriile din comportament, stângăciile sociale erau mai puțin percepute ca fiind un semn al unei boli.