
Greu de încadrat în tipare, pe alocuri filosoafă, vorbăreață. Elevă într-a zecea.

Dezamăgirea resimțită de cadrele didactice la început de an școlar nu ține doar de lipsa resurselor, ci și de fragilitatea emoțională pe care o provoacă sentimentul că duc greul singuri. Consecințele acestei stări se reflectă atât în sănătatea lor psihologică, cât și în relația cu elevii. Psihoterapeuta Domnica Petrovai a vorbit înainte de un început de an școlar complicat, cu proteste și incertitudini, despre primele semne ale epuizării și strategiile care îi pot ajuta pe profesori să-și păstreze echilibrul interior.
Profesor de istorie și conferențiar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Dan Lazăr, a făcut o analiză a învățământului din perioada comunistă. El însuși a început facultatea în comunism și absolvit-o în democrație. Dan Lazăr este și doctor în Istorie contemporană și cercetător acreditat al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Se ferește să tragă o concluzie în alb sau negru la întrebarea „a fost școala de mai bună calitate pe vremuri?” Fiindcă nu ar reprezenta „un adevăr convenabil majorității”. Și totuși, ce-a fost bun și ce nu?
Am descoperit teatrul în anii ’80, când căutam în marea plictiseală care ne umplea copilăria să ne găsim activități. Am continuat să studiez, mi-am luat doctoratul în teatrul comparat/medicina umanistă. Văzut nedrept ca pe o joacă, teatrul nu are încă impactul menit. Eu însă mi-am luat cele mai importante lecții de viață din teatru și vreau să le dau mai departe.