Greu de încadrat în tipare, pe alocuri filosoafă, vorbăreață. Elevă într-a zecea.
Îmi amintesc de profesorul meu de română. Impunător, cu un mers regal. Intra în clasă (nu știu cum se făcea că ora de română era de cele mai multe ori după cea de sport), strâmba din nas și spunea: „Trei lucruri sunt urâte în lumea asta: să minți, să furi și să duhnești.” Înțelegeam ce voia să spună (mai ales atunci când folosea ultimul verb) și încercam din răsputeri să îndepărtăm de noi, în mica baie a școlii, cu apă rece, în acele vremuri în care antiperspirantele erau doar ilustrații de Neckermann, mirosul de transpirație. Ne atrăgea atenția acest ultim verb (bine, el nu folosea verbul „a duhni”, ci un altul, mult mai dur ca sonoritate), iar celelalte două treceau cumva în plan secund.
Cum îi afectează provocările de pe internet pe copiii din România și ce programe de prevenție există?
În 2007 a pus internet prin fibră optică la școală și a început să țină cursuri de digitalizare cu profesorii. Apoi, a bătut Europa în lung și-n lat cu echipe de elevi și profesori, în schimburi de experiență. Ca să ducă mai mulți copii în afară, profesorii dormeau pe jos în școala gazdă. A digitalizat pas cu pas toate clasele. A introdus standarde de evaluare și anul trecut a avut cei mai puțini elevi din istoria unității de învățământ cu note sub 5 la Evaluarea Națională. Totul se întâmplă la Școala „Gheorghe Popovici” din comuna Apateu, Arad, care îl are manager pe Claudiu Vlad. Un director care crede că școala de la sat poate să devină la fel de competitivă ca cea de la oraș.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.