Părinții care au copiii înscriși la Grădinița „Rază de soare” din Bacău au primit în documentul care le explica procedura de plată a costurilor cu masa, un total de 612 lei, și mesajul: „Părinții care nu plătesc la timp nu mai aduc copii în grădiniță până nu aduc dovada plății”.
„Mi se pare un abuz fără margini, discreționar și discriminator pe motive sociale. Refuz să cred că în deceniul trei al secolului XXI educația încă mai este condiționată de plata unor sume de bani, într-un stat membru al Uniunii Europene, de peste 15 ani...”, este revoltată o mamă care a vorbit cu publicația Școala 9 sub anonimat.
Informarea de plată către părinți
Mai mult, pe dulapul din clasă existau și liste nominale cu părinții și ce consumabile au adus pentru copii: hârtie igienică, săpun lichid, prosoape de hârtie, pahare de unică folosință, șervețele umede.
„Educația de stat trebuie să fie accesibilă tuturor, nu condiționată de plata unor sume de bani sau de anumite excluziuni de ordin social, pentru că un copil de 3-6 ani nu are nicio vină că societatea în care trăiește este una bolnavă”, a mai spus mama din Bacău. Împreună cu alți părinți a trimis și o scrisoare deschisă către Inspectoratul Școlar Bacău.
„Unii părinți doresc, în mod voluntar, să sprijine cu donații”
Conducerea Școlii gimnaziale „Mihai Drăgan” din Bacău, de care aparține grădinița în cauză, regretă exprimarea nefericită din comunicarea către părinți, dar susține că nu a încălcat legea.
„Părinţii au fost informaţi la şedinţele cu părinţii din luna septembrie de faptul că pot sprijini, dacă doresc, activitatea grădiniţei prin Asociaţia de părinţi a acesteia”, ne-a transmis într-un răspuns școala băcăuană.
Potrivit acesteia, părinții vor ei să cumpere consumabile: „Putem confirma că unii părinţii doresc, în mod voluntar, să sprijine cu donaţii gen consumabile, adică hârtie igienică, săpun lichid, prosoape de hârtie, pahare de unică folosință, șervețele umede, pentru a suplimenta materialele în cadrul unei grupe, din dorinţa de a se implica.”
Potrivit conducerii, în bugetul școlii există bani pentru aceste produse, „asigurate în standardul prevăzut prin buget, contabilizat de departamentul financiar-contabil şi aprobat de consiliul de administraţie al şcolii, unde există membru reprezentant al părinţilor din cadrul grădiniţei”
Primăriile care au eliminat fondul clasei
De la primărie, Școala „Mihai Drăgan” a avut în acest an un buget de 3,3 milioane de lei pentru funcționare. Consiliile locale asigură o finanțare complementară școlilor, bani care merg de obicei către funcționarea și întreținerea imobilelor. Cele care vor pot plusa și cu bani pentru astfel de cheltuieli mărunte, dar necesare.
Primarul din Bacău, Lucian Stanciu-Viziteu, susține că oricând directorii de școală i-au cerut fonduri inclusiv pentru tipul acesta de cheltuieli, au primit. „Situațiile acestea penibile în care profesorii ajung să ceară bani părinților pentru consumabile nu ar trebui să se mai întâmple și rog profesorii să mă caute direct atunci când directorii spun că nu au bani sau că primarul nu le-a alocat”, a spus acesta pentru Școala 9.
Tabelul cu consumabile și copiii care nu au adus materialele la grădiniță
În țară, și alți primari au alocat un fond special pentru aceste cheltuieli ca să nu mai fie nevoiți directorii să ceară de la părinți. S-a întâmplat în Sfântu Gheorghe, Covasna, unde primăria a alocat bani cu o destinație exactă: să înlocuiască tradiționalul fond al clasei. Și primarii din Piatra Neamț, Brașov, Zalău sau Cluj-Napoca au făcut la fel.
Pentru claritate: fondul clasei și al școlii, adică strângerea directă de bani de la părinți, sunt interzise de lege. Prin asociațiile de părinți școlile pot primi donații să-și rotunjească veniturile.
Totuși, în bugetul de la Ministerul Educației sunt prevăzute sume de bani pentru cheltuieli care să acopere consumabilele pentru funcționarea școlii. Sunt de ajuns? De ce mai există în continuare școli din țară unde școlile reușesc să-și desfășoare activitatea datorită sprijinului de la părinți?
Cum sunt finanțate școlile
Întâi de toate, trebuie înțeles de unde vin banii din bugetele școlilor:
- finanțarea de bază, de la bugetul de stat, pentru cheltuieli ce acoperă drepturile salariale, evaluarea periodică a elevilor și cheltuieli cu bunuri și servicii. De aici se calculează costul standard per elev. Din această alocare ar trebui să fie acoperite și costurile cu produsele de igienă ale școlilor;
- finanțarea complementară vine de la bugetele consiliului local și acoperă, printre altele, cheltuieli de tipul investițiilor, reparațiilor și întreținerii clădirilor, naveta cadrelor didactice, concursuri școlare, participarea în proiecte europene;
- finanțarea suplimentară este o sumă globală fixă din bugetul Ministerului Educației pentru premierea unor unități de învățământ cu rezultate în domeniul incluziunii sociale sau performanțelor școlare. Și consiliile locale pot contribui la finanțarea suplimentară cu granturi.
- venituri proprii - donații, sponsorizări sau alte surse;
- finanțări speciale ale Ministerului Educației (fie pentru învățământul special, burse speciale, cum sunt cele pentru studenții din Republica Moldova, evaluări și simulări, olimpiade etc.)
Organizația Funky Citizens s-a uitat la finanțarea școlilor în ultimii 8 ani și a realizat o analiză extinsă, pe baza fondurilor și cheltuielilor a 96% din școlile românești. Ce au remarcat este că „în niciun an alocările nu s-au apropiat de procentul de 6% din PIB cerut de Legea educației naționale (și nici de noul cadru de referință de 15% din BGC setat de Legea 198/2023)”.
Media europeană de alocare pentru educație este la 4,8% din PIB, în timp ce România este mult sub nivelul UE, la 3,2% din PIB. Potrivit noii legi, bugetul educației va fi calculat ca procent din bugetul general consolidat - BGC.
„Evident că ceri părinților bani pentru perdele sau văruit”
Cu fiecare an, din 2016 încoace, au crescut bugetele școlilor, în valoare absolută. Ce a rămas constant a fost pe ce sunt cheltuiți cei mai mulți bani: salariile sunt 78% din totalul cheltuielilor.
Aici vede o problemă Elena Calistru, președinta Funky Citizens: „Rămân foarte puține resurse inclusiv pentru bunurile și serviciile curente, de la încălzire, întreținere, reparații curente și așa mai departe. Iar pentru investiții sunt niște sume infime, rar depășesc 2%, ceea ce e și firesc într-un fel, pentru că nu școlile sunt cele care gestionează banii pentru investiții, ci sunt autoritățile locale care fac asta”.
Școlile ar avea nevoie de mai multă independență în gestionarea propriilor bani și asta, în opinia sa, nu ar mai duce la mâna întinsă către părinți: „Dacă ne uităm pe datele pe care le avem disponibile în acest moment, inclusiv banii pentru reparații curente, investiții minore, sunt limitați. Evident că ceri părinților bani pentru perdele sau văruit sau igienizat o clasă.”
Elena Calistru crede și că autoritățile locale ar putea contribui cu mai mult către educație. „Sunt și localități în care vedem că bugetul local a contribuit semnificativ la ce se întâmplă în școlile respective. Acolo se vede nu doar leadershipul, ci în ce măsură este prioritar acest domeniu. De dat bani pot da primăriile și, ca să fiu acidă, ar avea și de unde, pentru că dacă ne uităm la execuția bugetară în acest moment, bugetele locale sunt pe excedent.”
Există o prăpastie și între banii care merg la școlile din orașe și cele de la sat, asta în ciuda faptului că există un cost standard per elev din rural mai mare decât în urban. Astfel, școlile de oraș cheltuie de două ori mai multe fonduri decât cele de la țară, către care merg doar o treime din cheltuieli.
Discrepanța vine tot din salarii: tendința este ca profesorii calificați, care au și gradații de merit, să meargă către școlile din orașe, așa se ajunge ca media cheltuielilor pe cadru didactic din mediul rural să fie cu aproape un sfert mai mică decât pentru un profesor din urban.
Foto principală: Dumitru Angelescu
