
Vicepreședintă și directoare de comunicare ALIAT pentru Sănătate Mintală, Coach la Clinica ALIAT București.

De sărbători dăruim pentru că iubim, pentru că prețuim, pentru că vrem să oferim bucurie și sentimente. Darurile sunt, în fond, materializări concrete ale sentimentelor noastre. Dacă vrem însă să condamnăm ceva, putem condamna ploconul. Ploconul, care etimologic se referă la un cadou oferit ca recunoaștere a suzeranității, deci a unei superiorități dominatoare și care în Țările Române a ajuns să desemneze un bir, de fapt, un cadou devenit obligatoriu.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Elisa Bouleanu este psihoterapeut și adesea are în cabinet adolescenți LGBTQ+ (lesbiene, gay, bisexuale, transgender sau queer). Rar, și pe părinții lor. Am vorbit cu Elisa despre cum pot părinții să le vorbească copiilor despre LGBT, adecvat vârstei, și despre cum ar putea părinții să gestioneze vestea „mamă, tată, sunt gay!”