
Vicepreședintă și directoare de comunicare ALIAT pentru Sănătate Mintală, Coach la Clinica ALIAT București.

Astăzi, când din ce în ce mai multe primării gâfâie de povara plății facturilor pentru utilități în școli, iar elevii se întreabă cu ce vor ajunge la școală, cred că este momentul potrivit să (re)aducem în discuție subiectul reorganizării administrative. Implicit, cred că este de datoria societății civile să facă presiune pe Guvernul României pentru un proces onest de deliberare.
Am vorbit cu cinci directori de școli generale și licee despre cum arată la firul ierbii măsurile de austeritate aplicate în educație. În școlile mici de la țară, de exemplu, profesorii titulari vor lua ore din materii pe care nu le-au mai predat, doar ca să aibă un salariu întreg sau își vor completa norma în cinci școli. „Elevul va avea cel mai mult de suferit”, spun aproape la unison.
Cadrele didactice, părinţii şi copiii din comuna Curcani, Călăraşi, fac front comun pentru a ţine pasul cu educaţia online. Ei învață împreună că tehnologia nu e cunoaștere, tehnologia este instrumentul cunoașterii. Aşa depăşite moral şi fizic cum erau, cu WC-ul în curte, cu clase arhipline, cu program în trei schimburi, şcolile şi grădiniţele nivelau, de bine, de rău, diferenţele dintre copii. De pildă, manualele veneau târziu pentru toţi, şi de la sate, şi de la oraşe. Și tot, teoretic, erau gratuite. Pe când Internetul nu vine la fel peste tot. Învăţarea online a subliniat cu roşu inegalitatea de şanse în ceea ce priveşte accesul la educaţie.