
Vicepreședintă și directoare de comunicare ALIAT pentru Sănătate Mintală, Coach la Clinica ALIAT București.

Accesul la educație în contextul pandemiei de COVID-19 este în continuare subiectul săptămânii în toată lumea. În Spania, un studiu arată că deschiderea școlilor nu a dus la creșterea semnificativă a numărului de cazuri. Tot ca măsură de protecție și ca să se asigure că e păstrată distanța, elevii unei școli din Italia merg să facă ore și pe plajă, când le permite timpul. Acești copii sunt norocoși. Fiindcă există în continuare copii care suferă că nu pot merge deloc la școală. În Kenya, fetele riscă violuri sau mutilare genitală cât școlile sunt închise. Peste restricțiile cauzate de pandemie, în Liban, explozia din august a distrus zeci de școli și 85.000 de copii din Beirut nu mai au efectiv unde să învețe.
În septembrie, începe noul an școlar. E perioada aceea în care toată lumea își dă cu părerea despre starea sistemului educațional, iar eu nu voi face excepție. Dar școala nu va mai fi niciodată la fel. În fond, ne dorim să mai fie?
OP-ED. Îl țineți minte pe primarul Cristinel Condrea din Rediu, Iași, care amenința la o ședință de consiliu local că nu mai pune săpun și hârtie igienică la școală fiindcă nu are „niciun rezultat”? Aceeași mentalitate de tipul „profesorii să sufere și să demonstreze” o vedem și în discursurile legate de măsurile de austeritate ale guvernului. Și nu e de ieri, de azi.