„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Peste 1.400 de studenți ai Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași au fost cât pe ce să rămână fără bursele pentru care au învățat un semestru. Universitatea a decis în mijlocul anului academic să acorde burse acelorași studenți de pe semestrul întâi. După proteste publice, instituția a decis să le dea și lor bursă încă patru luni. De unde vine însă toată zăpăceala și ce se va întâmpla cu bursele studenților la anul?
O bibliotecară din București a schimbat percepția asupra locului în care lucrează, prin implicarea comunității.