Am mers alături de patru adolescenți într-un tur al Bucureștiului comunist, împachetat sub forma unui joc.
Profesorul Juergen Handke este cunoscut în lumea academică drept „primul profesor care a avut ca asistent un robot umanoid”. Refuză să-și numească această excentricitate tehnologică ca fiind „futuristă”. „It’s not the future, this is the present!” („Nu e viitorul, acesta e prezentul!”), spune proful. Are un cui și împotriva denumirii de „educație online” care nu are nicio legătură cu ce fac școlile azi. Ar schimba fără remușcare și numele de „profesor” cu „partener de învățare” și roagă lumea întreagă să răsufle liniștită: educația viitorului nu va fi doar online. Va fi mereu dublată de întâlnirile față în față.
Un elev de clasa a zecea și profesorul său de geografie explică de ce e importantă pentru ei protejarea mediului. Unul din generația activistei suedeze Gretei Thunberg, cu ochii pe summit-urile de mediu și pe rețelele sociale tot mai active în lupta împotriva încălzirii globale. Celălalt, format într-o perioadă în care nu exista plastic și în care elevii aveau, totuși, o „cotă obligatorie” de deșeuri de adus la școală. Lucian Cismaru (16 ani) și Dan Eremia (46 de ani) de la Colegiul Național „Grigore Moisil” din București încearcă să atragă atenția cu privire la Planeta pe care o lăsăm moștenire, mai ales în contextul în care războiul din Ucraina ridică nivelul poluării.