
Raluca Nagy este antropologă şi scriitoare. Din 2005, a contribuit cu eseuri la majoritatea revistelor culturale din România şi cu proze scurte la diverse antologii. A publicat romanele premiate „Un cal într-o mare de lebede” şi „Teo de la 16 la 18” (Editura Nemira, 2018 respectiv 2021). De un an locuiește din nou în Japonia unde este cadru didactic la Hokkaido University şi Hokkaido International School.

Trăim vremuri critice, în care e necesar să (re)învățăm o multitudine de lucruri: să ne raportăm la resursele naturale într-un mod mai sustenabil, să ne reconciliem relația cu mediul înconjurător, să le înlesnim generațiilor tinere o conexiune mai profundă cu natura și să le sădim respectul pentru toate formele de viață existente.
Astăzi, când din ce în ce mai multe primării gâfâie de povara plății facturilor pentru utilități în școli, iar elevii se întreabă cu ce vor ajunge la școală, cred că este momentul potrivit să (re)aducem în discuție subiectul reorganizării administrative. Implicit, cred că este de datoria societății civile să facă presiune pe Guvernul României pentru un proces onest de deliberare.
În șase puncte, profesorii de Școala 9 Monica Halaszi și Horia Corcheș au clasificat așteptările pe care le are societatea de la școală. De la cum să te comporți în public până la cele mai bune note la examene, majoritatea consideră că școală este responsabilă pentru tot ce eșuează ceilalți să facă. Dar ce ar trebui să fie școala de fapt?