
Raluca Nagy este antropologă şi scriitoare. Din 2005, a contribuit cu eseuri la majoritatea revistelor culturale din România şi cu proze scurte la diverse antologii. A publicat romanele premiate „Un cal într-o mare de lebede” şi „Teo de la 16 la 18” (Editura Nemira, 2018 respectiv 2021). De un an locuiește din nou în Japonia unde este cadru didactic la Hokkaido University şi Hokkaido International School.

În căsuțe de lemn sau clădiri renovate cu termopane și table magnetice, peste 122.000 de elevi învață în clase cu regim simultan în România, cu aproape 65% mai mulți ca în urmă cu cinci ani.
Profesoara de 24 de ani Bianca Darabă predă limba franceză prin intermediul benzilor desenate sau prin teatru, unde elevii fac schimb de roluri. Iar jocurile bazate pe emoții și convorbirile online cu vorbitori nativi i-a făcut pe elevi să aibă mai mare încredere în a vorbi limba. Bianca e profesoară de doar un an, dar creativitatea sa i-a adus titlul de Profesoară Merito, premiu acordat pentru profesorii dedicați din toată țara.
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).