
Raluca Nagy este antropologă şi scriitoare. Din 2005, a contribuit cu eseuri la majoritatea revistelor culturale din România şi cu proze scurte la diverse antologii. A publicat romanele premiate „Un cal într-o mare de lebede” şi „Teo de la 16 la 18” (Editura Nemira, 2018 respectiv 2021). De un an locuiește din nou în Japonia unde este cadru didactic la Hokkaido University şi Hokkaido International School.

ANALIZĂ. Lipsa de timp, de cunoștințe, dar și de interes îi face pe elevi să umple pagini de caiet cu teme copiate de la ChatGPT, cu tot cu informații complicate sau greșite. Și profesorii îl folosesc, însă de cele mai multe ori, îi cer să adapteze, să simplifice. Am discutat cu câțiva profesori despre sarcinile pentru care apelează la inteligența artificială și cum li s-a schimbat predarea odată cu pătrunderea acestei tehnologii de ambele părți ale catedrei.
Adolescenții petrec mult timp online. Fie că evadează în gaming de câte ori au ocazia și nu-i mai extragi de-acolo decât sub amenințarea că le tai netul, fie că petrec ore în șir pe TikTok, Instagram sau alte platforme aducătoare de likeuri, când îi vezi cu ochii țintă în câte un ecran de câte ori intri în camera lor, ca părinte, simți că o iei razna.
Am considerat întotdeauna că școala este acea instituție care trebuie să fie înaintea vremurilor, că profesorii sunt primii care descoperă noutățile și tendințele din domeniul lor ca să poată crea competențe adevărate pentru copiii din fața lor. M-au mirat mereu studiile care spuneau că profesorii sunt categoria cea mai rezistentă la învățare, și nu doar prin țara noastră – să nu perpetuăm mitul unicității noastre absolute.