Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a fost o zi importantă din istoria României - dar cât tratează manualele ce s-a întâmplat înainte sau după 1 decembrie? Ce ar mai trebui menționat pentru elevii din România - fie ei români sau maghiari - și pe ce evenimente se pune accentul la clasă, în funcție de etnia elevilor?
Câteva răspunsuri vin de la Mihai Kovács, 28 de ani, profesor de istorie la Liceul Teologic Romano-Catolic „Gróf Majláth Gusztáv Károly” din Alba Iulia. Kovács a observat - de-a lungul celor trei ani de când e în învățământ - entuziasmul copiilor pentru subiecte celebre precum Holocaustul, comunismul, războaiele mondiale, Cezar, Napoleon, dar încearcă să-i atragă și spre alte părți ale istoriei și speră să aibă din ce în ce mai mulți copii cu care să dezbată, de ce nu, și Marea Unire.
„Încercăm să facem lucrurile altfel, să-i încurajăm să întrebe”, spune Kovács. „Sunt tot felul de prejudecăți, dintre care cea mai simplă românii/ungurii mint”. „Dar există mai multe puncte de vedere și asta încerc să-i fac să înțeleagă”.
Școala9: De ce istorie?
Mihai Kovács: Mi-a plăcut istoria din copilărie. Pur și simplu e bine să știi anumite lucruri. Iar pasiunea de a citi lucruri despre trecut s-a transformat într-o profesie.
Ș9: Ce știți despre istoria Marii Uniri prin prisma familiei, școlii, facultății?
M.K.: Sunt din Călan, județul Hunedoara, am făcut facultatea la Cluj, acum lucrez în Alba Iulia.
În familie n-a prea fost subiect de discuție, iar la școală am învățat așa ca toată lumea. În clasele I-VIII am făcut școala în limba română și a fost cu elanul acesta patriotic. Eu cred că Marea Unire este pentru școlile cu predare în limba română un fel de happy end al poveștii de la ora de istorie.
În facultate a depins mult de profesor. Am avut mai mulți de istorie modernă cu abordări de la cea clasică, foarte patriotică și înflăcărată, impresionată de Marea Unire, până la cea extrem de obiectivă, care privește lucrurile factual, conjunctural, care percepe faptul că ceea ce pentru noi e o sărbătoare, pentru alții poate să nu fie. Dar nu pot să spun că a existat un consens pe tema asta.
Ș9: Cum este prezentată Marea Unire în manualele de istorie de-a VIII-a și de-a XII?
M.K.: Am predat prima oară la o școală generală din Turda, apoi am ajuns la liceul romano-catolic din Alba. Cred că manualul de-a VIII-a se concentrează mai mult asupra faptelor legate de Unirea din 1918, pe când manualul de-a XII-a încearcă să dea niște interpretări, plecând de la premisa - fundamental greșită, spun eu - că elevii de-a XII-a știu deja ceea ce au învățat sau auzit într-a VIII-a.
Într-a XI-a se fac diverse concepte, fenomene legate de istoria contemporană a Europei. Acolo vine vorba și de Primul Război Mondial, și de consecințe, în treacăt povestim și de Marea Unire, dar în sine este o temă la a VIII-a și a XII-a.
Ar trebui ca toată istoria românilor să fie integrată în istoria universală, să le facem pe amândouă în IX-XII, pentru că nici strămoșii noștri n-au trăit pe lună, evident, au trăit într-o lume, într-un context pe care-l înțelegem mai bine făcând niște paralele sau văzând ce s-a întâmplat în altă parte, în aceeași epocă.
Sunt de părere că informațiile din manuale sunt nerealist de multe, prea multe detalii pe care copiii nu le pot reține, asimila, așa că încerc să simplific cât mai mult lucrurile. Într-a XII-a suntem destul de legați de programa pentru Bacalaureat, încercăm să predăm încât să știe să rezolve subiectele de la examen.
Ș9: Ce simbolizează, de fapt, unirea?
M.K.: Avem un capitol care încearcă să prezinte drumul României de la apariția statului până la Marea Unire ca un proces de modernizare. Încununarea acestui proces este Unirea. E practic un ultim pas pe drumul acesta al modernizării, sau, cel puțin, un pas foarte important. În contextul ăsta încercăm să vorbim despre ea și la clasă.
Un manual de școală va trata problemele puțin superficial pentru că nu poate discuta foarte detaliat totul. Povestea cu modernizarea începe - în manuale cel puțin - undeva în secolul al XVIII-lea: încercările de reformă ale fanarioților, răscoala lui Tudor Vladimirescu, generația pașoptistă, 1859, Carol 1, independența.
Eu cred că Unirea e rezultatul unui complex de cauze, evident e și dorința românilor din Transilvania de a se uni cu România și dorința României de a obține Transilvania; sunt și negocierile din 1916.
Practic, nu e un secret că România de-asta a intrat în război: i s-a promis Transilvania; e, până la un punct, și o chestiune politică. Plus că e ceea ce se întâmplă în Ungaria, fapt asupra căruia manualele de la noi nu insistă: vin la un moment dat comuniștii la putere, demobilizează armata și armata română ocupă, practic, o bucată bună și din Ungaria de astăzi. În condițiile astea, facilitează adunarea de la 1 Decembrie - care până la urmă decide, până la un punct, ce-și dorește poporul român din Transilvania. Dar decizia finală o aduc marile puteri la Trianon.
Ș9: Care sunt diferențele între 1 decembrie și Tratatul de la Trianon; Câtă importanță dăm fiecărui eveniment la clasă?
M.K.: Cred că e o mică diferență de percepție pentru publicul vorbitor de limba română, respectiv elevii români, pentru care principalul eveniment e ce s-a petrecut la 1 decembrie, Adunarea Națională. Publicul maghiar nu știe aproape nimic despre 1 decembrie, în schimb știe relativ multe despre Trianon, pentru ei e principalul eveniment și din cauza asta multă lume crede că la 1 decembrie s-a semnat Tratatul de la Trianon.
Cred că se întâmplă asta dintr-un considerent național: cum pentru noi 1 decembrie este sărbătoarea, pentru maghiari 1 decembrie este, practic, un eveniment neutru, din punctul lor de vedere nu s-a întâmplat mare lucru. În schimb, Trianonul este tragedie națională.
Eu îl prezint [Trianonul] factual, pur și simplu: marile puteri au negociat separat cu statele învinse câte un tratat, de exemplu au semnat cu Ungaria tratatul de la Trianon, în urma căruia următoarele teritorii au trecut în componența următoarelor state, două puncte. Și copiii le cam știu.
Încerc să intru cât mai puțin în dispute și să folosesc cât mai puțin termeni care suscită emoții: „sărbătoare”, „tragedie”, „mare realizare” și așa mai departe, pentru că nu ăsta e scopul istoriei. Ideea e să știm, nu să le dau eu niște opinii prefabricate.
Foarte puțin îmi cer ei opinia, cred că e și foarte greu să spunem în general despre fapte istorice că a fost bine, că a fost rău. Există mai multe puncte de vedere și asta încerc să-i fac să înțeleagă. „Bine” și „rău” sunt termeni relativi, în funcție de unghiul din care privești.
Ș9: Trianonul ar trebui predat mai pe larg (la toate clasele)?
M.K.: Nu cred că ar trebui neapărat tratat foarte pe larg, dar ar trebui musai menționat în toată povestea, pentru că fără Trianon nu înțelegem continuarea poveștii, statele revizioniste, al Doilea Război Mondial și așa mai departe. Pentru că, una peste alta, Ungaria a vrut să revizuiască Trianonul, nu marea Adunare Națională. Ar trebui menționat ca încheiere a poveștii, pentru că, până la urmă, la Trianon se definitivează granițele. Teritoriul ăsta pe care astăzi îl denumim generic Transilvania și care astăzi aparține României e o creație a sistemului de la Versailles, din care a făcut parte și Trianonul.
Ș9: Ce ar mai trebui subliniat în manualele de istorie?
M.K.: Ar merita menționate și evenimentele din imperiul Austro-Ungar, de după sfârșitul războiului, respectiv acțiunea armatei române de după finalizarea războiului. Până la urmă e și un motiv de mândrie națională, dacă putem vorbi despre așa ceva la ora de istorie. Armata română a contribuit la răsturnarea comuniștilor de la Budapesta.
Ar trebui totul privit într-o perspectivă mai largă. Adunarea de la 1 decembrie e, evident, foarte importantă, mai ales din punct de vedere național, dar ea în sine nu explică tot ce s-a întâmplat. Ar mai trebui incluși câțiva factori ca lumea să înțeleagă mai bine.
Noi discutăm de toate sărbătorile (10 mai, 24 ianuarie, 1 decembrie) despre ce s-a întâmplat, cred că e important ca și copiii vorbitori de limba maghiară să știe, pentru că nici ei nu trăiesc pe lună, trăiesc într-o comunitate care sărbătorește; trebuie să știm ce sărbătorim.
