Andrei, 44 de ani, s-a mutat în Franța, în septembrie 2014, cu soția și fiica lor, care abia terminase clasa zero în țară. Bărbatul povestește pentru Școala9 cum e viața pe băncile unei școli private din sudul Franței.
“Aici toți copiii sunt elevi, nu contează culoarea pielii, de unde vine, cine sunt părinții”, spune Andrei, despre politica de egalitate a unei țări care vineri, 16 octombrie, a suferit o tragedie: un profesor a fost decapitat în apropierea liceului de un extremist, fiindcă le arătase elevilor caricaturile cu Profetul Mohamed, realizate de Charlie Hebdo.
Bullyingul este întâlnit în toate straturile societății și în toate domeniile. Eu îl văd la ordinea zilei la catedră. Am avut și am colegi care consideră drept normale comportamente de-a dreptul abuzive. Le-am împărțit după modelul agresor - victimă, în cinci categorii. Mă aștept să-mi reproșeze colegii: dar, elevii, ei sunt sfinți? Nici poveste, dar ar trebui să începem discuția de la adulții care le furnizează acestora modele. Așadar, despre non-modele vorbesc azi.
„Dana, 14 ani”. Astea au fost primele lucruri scrise de mine în jurnalul care stă și acum în camera mea. În momentele în care mă urăsc, chiar și pentru o secundă, mă pun să-l recitesc. Când l-am primit eram încă fericită. Îl primisem de Crăciun, era 2015 si aveam 13 ani.