Despre obsesia noastră pentru ratare vorbesc cei doi Profesori de Școala 9 în această săptămână. Monica Halaszi și Horia Corcheș au analizat discursul mass-media în timpul Jocurilor Olimpice de la Tokyo, centrat obsesiv pe ce nu au reușit să facă atleții români, nu pe ce înseamnă să fie acolo, printre cei mai buni sportivi ai lumii. Aceeași atitudine au întâlnit-o adesea și la școală, cu directori care urmărind de pe margine, găseau inutile participările la concursuri fără un loc pe podium și erau orbi la efortul participării.
Mai mulți elevi din Buzău au documentat întoarcerea la școală. Au vorbit cu colegii și cu profesorii, au analizat avantajele și dezavantajele școlii online și s-au scormonit în inimi ca să vadă ce simt când pășesc din nou în clasă. Au avut fluturi în stomac ca la prima întâlnire, le-a fost și teamă, dar s-au încărcat cu ghiozdane pline de speranță. Fiindcă lucrurile bune din școală, prieteniile și tot ce înseamnă liceul, cu notele, tezele și zarva sa le luminează credința că totul va fi bine. Anamaria Lupu, Claudia Damian, Andreea Cotună, Alexandra Elena Moldoveanu și Bianca Vasile au scris pentru Școala 9 impresiile primei zile din semestrul doi.
Când a devenit profesoară, Camelia Constantea se aștepta să prindă un post într-o școală în oraș. A ajuns la sat, unde nu a găsit „școala bună” la care visa, ci un catalog care se tot împuțina. „Eram total ruptă de realitate”, spune profesoara. După mai bine de 20 de ani de predat în satul Viișoara, azi în fotoliul de director, Camelia nu s-ar mai duce la o școală de la oraș. Am discutat cu cea care în 2024 a câștigat premiul Profesorul Anului din mediul rural la categoria „Prevenirea abandonului școlar”, pentru a vedea ce soluții a identificat ca să-i aducă pe copii în bănci.