Cadrele didactice, părinţii şi copiii din comuna Curcani, Călăraşi, fac front comun pentru a ţine pasul cu educaţia online. Ei învață împreună că tehnologia nu e cunoaștere, tehnologia este instrumentul cunoașterii. Aşa depăşite moral şi fizic cum erau, cu WC-ul în curte, cu clase arhipline, cu program în trei schimburi, şcolile şi grădiniţele nivelau, de bine, de rău, diferenţele dintre copii. De pildă, manualele veneau târziu pentru toţi, şi de la sate, şi de la oraşe. Și tot, teoretic, erau gratuite. Pe când Internetul nu vine la fel peste tot. Învăţarea online a subliniat cu roşu inegalitatea de şanse în ceea ce priveşte accesul la educaţie.
Un studio din care profesorul își vede elevii pe ecrane imense, ca într-o sală de clasă, a fost lansat, de la începutul pandemiei în Nigeria, o țară unde jumătate dintre elevi nu merg la școală. Slum2School este un ONG care de ani de zile caută soluții virtuale pentru copiii din ghetouri, ca să participe la cursuri. Pandemia le-a forțat creativitatea și au realizat o sală de clasă virtuală hi-tech cum nu au nici cele mai dezvoltate țări. Ruth Ebe, directorul de programe al organizației Slum2School, a povestit pentru Școala 9 care sunt provocările creării unei clase virtuale cu 10 mii de elevi, cam cât toată populația din Sinaia sau Târgu-Frumos.
Ce am învățat de când ajut copiii din cea mai săracă și exclusă comunitate din orașul meu să meargă la școală