Lumea e mai mare decât mine

Prin proiectele Expert Forum, think-tank pe politici publice, Septimius Pârvu, un activist civic de 33 de ani, îndeamnă oamenii să fie cetățeni activi tot timpul, nu doar la alegeri (dar oricine alege să fie observator îl face fericit). Să caute surse de finanțare pe cont propriu, să le monitorizeze pe cele ale instituțiilor locale. Îi îndeamnă pe tineri să viziteze primării, instanțe sau muzee, pe profesori să nască dezbateri sau să fie punți între administrațiile locale și elevi.

Școala

Programul Expert Forum Școala pentru democrație a pornit în 2012 dintr-o frustrare personală cumva. Eram supărat pe modul în care nici în școală nici acasă nu învățăm chestii simple precum ce înseamnă să fii cetățean la urma urmei. Ce înseamnă să votezi, ce înseamnă să îți pese de locul în care trăiești, ce înseamnă să-ți pese de ceilalți și de legăturile tale cu ei, de comunitatea ta.    

N-am început cu profesori, ci cu tinerii. Am zis să-i luăm pe cei care încearcă să facă o schimbare, oricât de mică, în comunitatea lor. Pe noi ne interesează să știm dacă s-a schimbat scara blocului și că oamenilor a început să le pese de grădina din spatele blocului, mi se pare că dacă vrei să schimbi ceva, nu poți să începi să schimbi legi. Eu cred că lucrurile mari sunt făcute din lucruri mici și cu astea trebuie să începi, de fapt. 

Am spus apoi să încercăm și cu profesorii, pentru că impactul poate fi mult mai mare. Dăm call național, s-a întâmplat ca oameni faini din locuri în care nu e agitație foarte mare să se înscrie. Cerem candidaților să ne spună în două pagini despre ce ar schimba concret. Poate fac o trecere de pietoni sau o mică campanie de advocacy la școala primară. Pentru noi, asta arată că ceva trebuie să se întâmple. Am început cu profesori din sfera educației civice, dar ne-am dat seama că să crești ca cetățean nu înseamnă doar educație civică. Am avut și profi de română sau biologie, care erau implicați în comunitățile lor. Mai ales în locurile mici, profesorul este un mic sau mare lider, rămâne persoana care poate să modeleze lucrurile care se întâmplă în comunitate și vrem să investim în zona asta. Am ajuns la 15 candidați pe loc, deci există un interes.

Cu ce-i ajută pe profesori și elevi Școala pentru Democrație

Avem o săptămână în care folosim educația nonformală ca mijloc prin care să creștem interesul față de cetățenia activă. Primele două-trei zile sunt dedicate metodelor, ce e nonformalul, cum putem folosi metodele și la română și la dirigenție. Apoi vrem să transmitem ce facem la Expert Forum: bună guvernare, transmitem cât mai mult din ce producem în policy briefurile noastre, ce încercăm în dialog cu Guvernul. Se implică toți colegii, avem și sesiuni despre justiție, fake news, bani publici. Mai avem o sesiune despre scriere de proiecte, în care îi ajutăm să-și structureze gândurile, cum pot găsi bani pentru ideile lor, avem și mici granturi dar îi încurajăm să găsească resurse locale, sau îi implicăm în alte proiecte de-ale noastre. Lucrăm și cu One World Romania, aducem filme pe care le folosim ca să pornim dezbateri. Unul dintre cele mai cerute a fost A goat for a vote.

Vrem să mișcăm un pic lucrurile la nivel local, facem și vânători arhitecturale ca să înveți despre orașul în care trăiești. Am mai făcut cafenele publice sau teatru labirint, metodă mai sofisticată.

Îi încurajăm pe participanți să implice în toate activitățile lor și administrația locală, pentru că de multe ori nu există contactul ăsta între tineri și primari. Câteodată nu faci o schimbare, dar creezi dezbateri, iar ideea de a crea discuții despre o temă mi se pare foarte importantă. Am avut una în Zimnicea despre Belene, centrala nucleară pe care vor s-o construiască bulgarii, dar e cu risc, cutremure, probleme. Lumea nu prea știa. Încercăm în tot ce facem să avem o legătură. Am făcut și simulări de vot (și vor mai urma), pornind de la discuții despre importanța votului, nu despre proceduri.

Nu e fizică cuantică să te duci să votezi, dar de unde te informezi? Știi ce e Parlamentul European? Înțelegi că trimiți un om care câștigă 10.000-15.000 de euro pe lună și poate votează împotriva intereselor României? Cum afli care-s ăia buni? Cum îți formezi o părere bazată pe niște argumente?

Noi ne orientăm pe liceu, poate și clasele VII-VIII. Încercăm să le combinăm și cu observarea. Acredităm ca observatori la alegeri doar pe cei peste 18 ani, dar lucrăm în ideea că vor fi alegeri și la anul, pregătim oameni pe termen lung, deși de multe ori ți se pare că nu ai realizat nimic, pentru că impactul nu este imediat. Împingem ideea că poate vrei să-ți dedici o zi din viață ca să afli ce înseamnă procesul de vot, ce se întâmplă în secția de votare. Sunt și mituri cum că se fură. Dar du-te și vezi cu ochii tăi, ajută-ne să ne asigurăm că poate în secțiile în care mergi tu nu se întâmplă nimic. Încercăm să ducem discuția spre ce se întâmplă în jurul votului. Încercăm să-i facem să înțeleagă de ce e important să voteze, dar și ce se întâmplă după. De multe ori zici „gata, am votat”. Poate nu-ți place parlamentarul tău, scrie-i o scrisoare. Ai dreptul să te duci într-o audiență, du-te la cabinetul parlamentar. Îmi dau seama că de multe ori nici noi nu facem chestiile astea, dar încercăm să arătăm ce se întâmplă în patru ani.     

La ce suntem atenți înainte de alegeri

Pe mine, personal mă deranjează că sunt liste închise, votezi partidul, nu omul, dar cred că este important să vedem în primul rând care sunt șansele fiecăruia și cam cine ar intra din partidul respectiv. Încep să-i iau la mână. Dacă te uiți pe capul de afiș al fiecărui partid, e adevărat că de multe ori, prima persoană, locomotiva, se retrage. Nu mă aștept ca toate capetele de listă să rămână. Mă uit să văd ce a făcut, ce a zis. Toți avem preferințe, stânga, dreapta, deși nu știu dacă la 18 ani conștientizezi, dar știi un pic: vrei mai multă proprietate, mai puțină, îți place cu bunuri la comun, mai multă democrație. Cred că avem mitul ăsta, că trebuie să votăm partidul perfect. Well, nu există.

Dar hai să vedem care e proporția de oameni pe care putem să-i votăm de pe lista aia și să fie cât mai apropiați de ce-am vrea noi sau de ce credem c-ar trebui să facă acolo. Nu cred c-ar trebui să pornim de la scuza că mie nu-mi place nimeni. Trebuie să scoatem ceva bun din ce există.

M-aș uita la oamenii care au fost un dezastru în mandatele trecute. Ăsta e un indicator bun, dacă vezi că cineva s-a dus X mandate și nu vorbește engleza. Ce faci tu la Bruxelles? Nu înțelegi cum funcționează instituțiile statului, nu înțelegi UE. Cred că toți vrem democrație, să fie bine, dar cred că trebuie să ne asumăm. Știu, e greu să zici cuiva asta, că poate nici nouă nu ne ardea la 18 ani să căutăm cine era candidat pe vremea aia. Dar cred că face parte din tot jocul să-ți dedici una-două ore să citești, să vezi cine sunt oamenii ăia, nu e ca acum zece ani când votai și nu aveai atâtea resurse. Acum ești inundat de informații.            

UE în contextul regional

La noi, cei mai mulți înțelegem ce face primarul, mai ales într-un oraș mic, apoi ai prezidențiale, parlamentare. Dar Parlamentul European e și departe fizic, funcționează altfel, dar ai și acolo filmulețe și nu durează mult să înțelegi, pe scurt, rolul de a face legile la nivel european. Trebuie să înțelegem că au un impact asupra noastră. Mi se pare că și în România, și în regiunea noastră (Georgia, Ucraina etc.), guvernele sunt principala sursă de știri false. Auzim mereu că UE ne vrea răul. Hai să vedem totuși. Am luat 40 de miliarde de euro și nu am dat nici 20% înapoi, dacă nici banii nu ne încântă, atunci ce? Nu mă aștept să citească toți votanții la prima rundă care e tot sistemul de vot în șapte runde, dar să înțelegi că ce face instituția e important.     

Cred și că trebuie să înțelegem riscul a ce înseamnă să ieșim din UE. Hai să ne uităm în jurul nostru. Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Serbia. Sunt țări care n-au intrat, sunt în derivă. Dacă n-am fi intrat în UE cred că am fi arătat foarte rău. Dar acum ne uităm la tinerii care călătoresc gratis cu trenul prin Europa. Apoi, lucrurile la care nu ne gândim neapărat: DNA. Nu vreau să glorific o instituție, dar hai să ne uităm: în Republica Moldova câți judecători au intrat vreodată la închisoare?

Nu vedem direct, dar viața ar fi fost mult mai rea. Oligarhii ar fi fost cu totul alții, banii furați ar fi arătat cu totul altcumva. Poate sunt lucruri la care ar trebui să ne gândim, să le punem în context, pentru că nu sunt toate albe/ negre. Asta e o altă lecție importantă: să nu gândim că toți sunt doar răi sau buni, și în partide e un mare amestec, și cei despre care credem că sunt foarte apropiați de idealurile noastre ne dezamăgesc des. Niciodată în politică sau în alegeri lucrurile nu se văd peste noapte.  

Cum cultivăm gândirea critică

Noi lucrăm cu profesori care deja sunt interesați să vină, dar ce se întâmplă cu restul școlilor? Acolo ar trebui să ne îndreptăm atenția. Mare parte din materiile care au legătură cu educația pentru democrație ca concept general sunt opționale. Dar e fain să înțelegi cum să te uiți la separarea puterilor în stat, la ce e aia o lege, la lucruri care pot fi abstracte dacă nu te apuci să citești. Din păcate, nici Constituția n-o citim. Noi ajungem la un număr prea mic de oameni (1000 și-un pic), de-asta spunem tot timpul celor cu care lucrăm: mai ia de mână trei oameni. Ai fost observator? Ți-a plăcut? Mai ia doi colegi.

Democrația nu se învață în clasă, nu totul se învață din manuale. Noi insistăm. Faceți o vizită la primărie, la o instanță, undeva. Vedeți cum arată realitatea. Mergeți la un muzeu. Încurajăm ieșitul din clasă. La clasa a XII-a unii pot fi observatori. Valorează mai mult decât orice fel de lecție. Multă lume are impresia că mergem acolo și le arătăm noi lor, dar trebuie să te duci foarte independent acolo. Și ăsta e un exercițiu, să nu-ți arăți opțiunea politică în secția de votare.            

Interesant e și să urmărești dezbateri electorale, să citești cât mai mult, ca să compari, să pui în context, gândire critică. E adevărat că pentru europarlamentare nu dau pe afară de dezbateri, iar cele de la TV nu sunt cele mai bune exemple – de multe ori merg oameni din partid care nu sunt candidați pe liste și nu vorbesc pe teme europene. Eu, unul, mă și uit la multe documentare și călătoresc. După ce ai studiat o săptămână despre europarlamentare, n-o să dezvolți gândire critică, dar cred că faptul că intri în contact cu alte culturi ajută la dezvoltarea ei. Recunosc că în meseria mea am avut norocul să nu călătoresc doar turistic, am intrat în contact cu politicieni, ONG-iști, dar dacă nu ieși de la tine din oraș, țară, ca să vezi ce e dincolo, n-ai cum să pui lucrurile în perspectivă. 

Mitul votului care nu face nicio diferență

La locale au fost mulți primari care au ieșit la câteva zeci de voturi distanță, în localități mici. Noi avem și sistemul ăsta (prost) într-un singur tur la locale și ai primari care au ieșit cu 27, 28, 30%. E foarte puțin, deloc reprezentativ. Iar în București a fost una dintre cele mai proaste prezențe. Dacă ne uităm pe cifre, vedem că da, un car de oameni au zis „eu nu mă duc să votez”.

Dar până să ajungem la vot, ne uităm pe scara blocului. Pentru mine ăsta e etalonul. Suntem o țară preponderent modelată de comuniști care au distrus case și ne-au transformat într-un animal care stă la bloc și nu ne pasă de scara blocului. Ăsta e locul în care locuim, se întâmplă multe lucruri. Mi se pare fascinant că multe scări au o cutie în care arunci hârtii, cu munți de pliante electorale, ceea ce zice ceva de interesul oamenilor față de alegeri. Până să ajungă să ne pese de vot cred că trebuie să începem cu lucrurile astea mici, să ne pese unde locuim. Să ne pese de cum putem face o diferență pe etajul nostru, pe scara noastră, în fața blocului. Lucrurile astea mici pot face încet o schimbare. Mi se pare că unul dintre marile riscuri la adresa democrației este tăcerea. Dacă tăcem, nu ni se va întâmpla nimic. Lăsăm pe altul, lasă că se întâmplă, face ONG-u’. Dar ONG-ul nu poate să le facă pe toate.     

Noi nu am încercat neapărat să promovăm doar votul tinerilor. Am insistat, e adevărat, că ai făcut 18 ani, gata, exercită-ți votul. Dar nu cred că o persoană la 70 de ani nu ar trebui. Ideea de cetățenie implică faptul că trebuie să mergi tot timpul, o faci toată viața. Cred că tinerii votează by far cel mai puțin, dacă ne uităm pe statistici la segmentul 18-25 de ani. Dar votul celor mai în vârstă nu implică că votează cu cineva rău, iar faptul că ești tânăr nu înseamnă că votezi cu un partid bun.

Să ne uităm la un raport apropo de viziunile legate de democrație ale tinerilor, făcut de fundația Friedrich Ebert. E îngrijorător să vezi tineri de 18-20 de ani că sunt nostalgici după comunism. La orice vârstă, o alegere informată e importantă. Nu știu dacă există neapărat vot greșit. Dacă totuși votezi pentru opțiuni care nu-s neapărat democratice – dacă îl votezi pe Nigel Farage, da, cred că un vot pentru el este greșit. Și în România sunt partide pe care nu ar trebui să le votăm, unele care au renăscut din cenușă și apar ca salvatori. Trebuie să ne uităm și în trecut. 

Să avem dezbateri

Cred că pe lucrurile importante ne lipsește cultura dezbaterii, trebuie să discutăm mai mult, nu să facem, spre exemplu, referendum. Nu doar în România, Brexitul e exemplul-etalon. Și când avem legi importante, politicienii nu fac consultări (referendumul pe Justiție se va întâmpla în același timp cu europarlamentarele – n.r.). Hai să întrebăm 100 de oameni random ce știu despre amnistie sau ordonanțele de urgență. Pentru asta ai nevoie de o campanie de informare pentru că OUG sunt (deja) instrument de abuz. Câte urgențe poți să ai?     

Europarlamentarele sunt mai degrabă importante pentru alegerile care vor urma. Își mai fac partidele calcule, vedem unde suntem, cine ne mai votează.

Eu cred că toate alegerile sunt importante, dar astea cred că sunt văzute cele mai puțin importante. O să fim, oricum, dintr-un exercițiu într-altul: vin prezidențialele, localele și ultimele parlamentarele.

Câteodată vorbim la Școala pentru Democrație despre ce efecte poate genera faptul că nu te duci la vot. Încercăm să fim constructivi, evităm „ăia răi, hoții”, hai să vedem ce s-ar întâmpla dacă. Câteodată simulările de vot sunt cât se poate de reale. Câteodată îi facem să conștientizeze accesul persoanelor cu dizabilități, ce înseamnă să nu ai acces la educație, să nu știi să citești. Mi se pare și un exercițiu de empatie. Ce faci în cabină dacă nu știi să citești? Ești în scaun rulant, secția e la etajul trei. Ce faci? Sunt chestii care trec de vot, dar poți face un tânăr să se gândească: „stai, că lumea e mai mare decât mine, care sunt sănătos, am mâini, picioare, poate și ceva bani acasă”. Dar ce fac dacă sunt sărac și vine primarul și-mi dă o șpagă și mi-e jenă să refuz că mă amenință?