Și-a cumpărat primul aparat foto de ciudă, după ce-a scăpat în râu unul primit cadou, și de atunci tot caută fotoreportajul vieții.
O profesoară aplică la clasă învățarea bazată pe proiect pentru ca elevii să fie mai creativi și mai responsabili față de propriul proces de învățare.
În 1999 Liane Holliday Willey publica Pretending to Be Normal, o carte inspirată din propria experiență cu sindromul Asperger care face parte din multele manifestări ale autismului. Autoarea a scris cartea reflectând la copilăria ei, la felurile aparte de a reacționa, la „ciudățeniile”, idiosincraziile ei, dar și pentru a face loc unui dialog care pe vremea copilăriei ei nu exista. Autoarea se duce mult mai mult în timp, la sfârșitul anilor ’70 și întreaga decadă a anilor ’80 atunci când în Statele Unite unui copil ca ea, cu rezultate excepționale, bizareriile din comportament, stângăciile sociale erau mai puțin percepute ca fiind un semn al unei boli.
Numai în pandemie, 8.000 de copii s-au întors din străinătate și au fost înscriși la școli din toată țara. Prin acești elevi, sistemul românesc de educație este pus față în față cu cel din Italia, Spania, Franța, Anglia. Despre adaptare, a elevilor remigranți cu noua școală și a profesorilor români la nevoile acestora, vorbesc în această săptămână profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș.