Și-a cumpărat primul aparat foto de ciudă, după ce-a scăpat în râu unul primit cadou, și de atunci tot caută fotoreportajul vieții.
„Toți dansatorii când stau în bancă ba dau din picior, ba se joacă cu pixul.” Și dacă părinții lor sunt atenți la asta, îi pot ajuta să transforme extraenergia lor în artă. Se întâmplă asta la Școala performativă de la Centrul Național al Dansului București. Și săptămâna trecută, pe 26 mai, micii absolvenți ai cursurilor de dans contemporan și-au dat examenul final pe scenă, în fața celor dragi. O celebrare a mișcării într-o lume tot mai sedentară.
Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.
Proaspăt absolventă a Colegiului Național „Vasile Alecsandri” din Galați, Lăcrămioara Mușat nu s-a așteptat niciun moment să ia locul întâi la Olimpiada Națională de Limba și literatura română. Crede însă că a reușit să impresioneze comisia prin discursul sensibil și prin bucuria de a scrie și de a vorbi despre cărți, bucurie cu care speră să își contamineze și viitorii elevi. Fiindcă vrea „să încerce” să fie profesoară de română. Într-un interviu pentru Școala 9, tânăra a vorbit despre ce înseamnă performanța la Uman și despre prejudecățile cu care se confruntă elevii care merg pe ruta asta.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
