Și-a cumpărat primul aparat foto de ciudă, după ce-a scăpat în râu unul primit cadou, și de atunci tot caută fotoreportajul vieții.
În prima săptămână la catedră a vrut să-și dea demisia dintr-o școală unde, ca să chiulească de la ore, elevii o încuiau pe directoare în clasă. A rămas, gândindu-se la avantaje. A crezut că va avea mai mult timp liber, dar a ajuns să lucreze și în weekend. A întâlnit adesea părinți care veneau direct și îi cereau note mari pentru copiii lor, că „nu are oricum nevoie decât de diplomă”. Și directoarea școlii punea presiune pe ea să dea note mai bune. A devenit parte dintr-o anchetă DIICOT pentru descoperirea furnizorilor de substanțe care ajungeau la elevi. Este experiența a patru ani la catedră pentru o profesoară care a plecat în mediul privat. „Eu nu am putut să fiu profesor, psiholog, psihiatru, polițist, contabil, secretar și agent de pază simultan.”
Examenele s-au terminat, iar notele pe care le primește educația românească sunt subiect de contestație. În cea mai dificilă vară din anii 90 încoace, cifrele și studiile arată o societate din ce în mai ruptă în două, fără notă de trecere la materiile solidaritate și echitate. În acest context, este periculos să cădem și testul sincerității.
Majoritatea reprezentanților Generației Z, adică „tinerii din ziua de azi” (cei născuți între 1995 și 2010) sunt interesați de aceleași cariere „tradiționale” ca și generațiile dinaintea lor, arată un sondaj realizat de publicația americană Axios și Generation Lab.