Și-a cumpărat primul aparat foto de ciudă, după ce-a scăpat în râu unul primit cadou, și de atunci tot caută fotoreportajul vieții.
Fiindcă nu i s-au echivalat studiile, un tânăr irakian a luat-o de jos în școala românească și, acum, când are 17 ani, a ajuns în clasa a cincea. Povestea ambiției lui de a răzbi, spusă pentru Școala 9, este parcursul, în oglindă, al copiilor români care merg, alături de părinți, spre Vest, în sisteme de educație care le dau o șansă mai bună de viață. Ne uităm la Hassan și ne vedem pe noi. Astăzi, primul episod.
Educația ar trebui să ne ajute să fim oameni mai buni, nu doar să ajungem „angajabili”, crede Mitch Whitehead. Pentru el, filosof la bază și designer de experiențe de învățare, scopul educației nu e succesul măsurat în note și diplome, ci capacitatea de a trăi o viață cu sens, alături de ceilalți.
OP-ED. Mulți elevi asociază ora de matematică, testele și examenele cu definiții, teoreme și formule. Ca orice disciplină, matematica are terminologie specifică, restrictivă în primul rând datorită preciziei și gradului de abstractizare. Dar nivelul de rigoare se poate adapta vârstei și pregătirii elevilor. Profesorul care știe când să reducă acest nivel, chiar cu prețul pierderii generalității, înțelege că rolul său nu este să pregătească specialiști.