Și-a cumpărat primul aparat foto de ciudă, după ce-a scăpat în râu unul primit cadou, și de atunci tot caută fotoreportajul vieții.
O familie din Zalău vrea să meargă pe urmele unchiului mort în Al Doilea Război Mondial, în „marea încercuire de la Stalingrad”. Considerată una dintre cele mai sângeroase bătălii, armata română, în alianță cu Germania nazistă, a pierdut atunci zeci de mii de soldați. Înainte de tragedie, Vasile Har, un tânăr, de doar 24 de ani, fusese trimis să repună pe picioare o școală distrusă din satul Chisla-Salieva. Atunci localitatea se afla în Bucovina proaspăt alipită României, astăzi este în Ucraina. Scrisorile tânărului soldat absolvent al școlii de institutori sunt o pagină de istorie a unei comunități care încerca în vremuri grele să reinstaureze unclimat de normalitate și să-și readucă la școală copiii.
Cum ajung cei care ar trebui să-i protejeze pe elevi să îi lovească sau să-i hărțuiască sexual? Și de ce e importantă, dincolo de sancțiuni, consilierea profesorilor agresivi, indiferent de forma violenței folosite la ore? Diana Vasile, psiholog și președintele Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT), oferă răspunsuri într-un scurt interviu pentru Școala 9.
De la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, tot mai mulți profesori ruși sunt amendați, forțați să-și dea demisia sau chiar arestați pentru că nu susțin propaganda pro-război din instituțiile de învățământ, scrie ziarul independent rusesc The Moscow Times. De cele mai multe ori, chiar elevii sunt cei care contribuie la persecutarea cadrelor didactice. Își înregistrează profesorii și apoi îi denunță autorităților. Este și cazul unei profesoare de limba engleză din republica rusă Bureatia, care a fost amendată cu 40.000 de ruble (618 dolari) după ce a susținut în fața elevilor un discurs plin de empatie față de ucraineni.