Termenul de „bullying” provine din limba engleză, de la cuvântul „bully”, care înseamnă bătăuș, huligan. Conceptul de „bullying” reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici principale:
- intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;
- repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
- dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.
Termenul „bullying” este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenul de intimidare, dar nu se rezumă doar la asta, pornește de la simpla necăjire, etichetare, batjocură, răspândire de zvonuri până la violență fizică.
Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. Fenomenul bullying poate fi prezent în orice tip de comunitate, în grupuri sociale, unde persoanele interacționează unele cu altele: la școală, la locul de muncă, în familie, în cartiere, în biserică, în mass-media, chiar între țări.
În școală bullyingul exercitat de profesori se poate manifesta la mai multe niveluri.
Bullying profesor-elev
Se manifestă atunci când profesorul ironizează grosolan copilul sau adolescentul, îl ridiculizează în fața clasei, îl compară, îi prevede un viitor eșuat, îl mută din bancă într-un loc izolat, îl ascultă des și-i pune întrebări încuietoare, dă test întregii clase pentru că l-a supărat/enervat unul dintre elevi, amenință cu corijență, repetenție, faptul că nu-i va da voie să participle la Evaluarea națională sau la bac deoarece îl va lăsa corijent pe vară, face remarci jignitoare la modul în care arată sau este îmbrăcat elevul, îi pune poreclă, arată caietul/testul elevului întregii clase cu dorința expresă de a-l umili pe elev, îi pune pe ceilalți copii să voteze o pedeapsă pentru copilul considerat indezirabil sau cel luat în vizor. Exemplu de mesaj transmis de o profesoară pe Classrom: „17 martie 2022 ora 21 cine NU respectă termenul, are 3”.
Ce contează că avem și o lege care se referă clar la tratamentul copilului la școală, o lege din 2003: „În cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar şi cel administrativ şi de a fi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise. (Legea 272/2003 – cu privire la protectia si drepturile copilului)
De la vorbe, profesorul poate ajunge și la gesturi, cel mai des întâlnite fiind atingerile cu tentă sexuală, lovirile, în fața clasei sau în locuri izolate, bătaia, agresiunea sexuală.
Legislația în vigoare nu este destul de drastică cu cazurile de abuz grav ale unor așa-numiți dascăli. Cine a bătut sau agresat sexual un copil sau adolescent ar trebui să nu mai aibă voie niciodată să profeseze și, categoric, să facă închisoare.
Bullyingul profesor-profesor
Este la fel de răspândit. Cu toții avem în școlile noastre colegi care nu ne simpatizează sau pe care nu-i simpatizăm, cu un motiv sau chiar fără motiv. Acest lucru este absolut normal. Dar există colegi care, intenționat, jignesc, răspândesc zvonuri false despre anumite persoane, le urmăresc, le reclamă pentru acțiuni, gesturi, cuvinte făcute sau doar inventate de reclamant. Sunt persoane care, la locul de muncă, fac viața unora un calvar.
Dacă, de exemplu, avem comisie metodică, ne adunăm membrii comisiei și dezbatem unul sau două subiecte, căutăm soluții, este întotdeauna cineva care nu este de acord nici cu tema dezbătută, nici cu soluțiile propuse, nici cu procesul-verbal încheiat. În comisia din care fac eu parte este o colegă care nu semnează niciodată procesele verbale, asta deși uneori participă la ședințe. Pentru domnia sa ar trebui ca paginile procesului verbal să fie numerotate ca și cele de la examenul de bac, cu 1/7, 2/7 iar la sfârșit trebuie zetat, tot ca la lucrările de bac, ca nu cumva cineva să mai adauge ceva pe acel proces verbal, adăugare pentru care dumneaei nu a semnat! Sau, dacă pregătim o serbare, nu este în regulă ce roluri/poezii/cântece au fost destinate copiilor, asta ca să dau doar două exemple.
Există în fiecare școală persoane care îi urmăresc pe ceilalți, cel mai adesea aceste persoane nu sunt, ele însele, exemplu de dăruire, punctualitate, seriozitate. Sunt persoane care vorbesc urât, batjocoritor, își reclamă colegii pentru orice. Unii monopolizează discuțiile din ședințe, lungind inutil ședințele de consiliu profesoral. Sunt persoane care nu-și fac treaba la clasă, nici nu respectă termenele de predare a documentelor școlare, fac gesturi amenințătoare, vorbesc mult mai tare decât ar fi necesar, vorbesc cu elevii în termeni degradanți despre unii dintre colegii lor, îi etichetează, de față cu alți colegi sau chiar cu elevii. Sunt persoane pe care ai dori să le eviți și faci tot posibilul să le eviți, dar care caută cu tot dinadinsul să se facă văzute, ascultate, să-și impună punctul de vedere.
Și pentru aceste probleme sunt articole de lege care îl protejează pe cel hărțuit.
Bullying-ul profesor-director
Se manifestă în fiecare școală. Sau aproape! Există peste tot câte un profesor/profesoară care merge la direcțiune cu orice problemă, oricât de mică ar fi sau care s-ar putea rezolva apelând, de exemplu, la femeia de serviciu, la portar, la un alt coleg. Există din păcate cadre didactice care vizitează direcțiunea aproape zilnic, reclamând, cerând, spunând, pârând, rugând, amenințând.
Directorul trebuie să o asculte pe persoana respectivă, dar când cineva vine zilnic sau de trei ori pe săptămână cu câte o problemă, asta deja se numește hărțuire. Directorul are o privire de ansamblu asupra instituției pe care o conduce, faptul că este contactat constant de către o persoană, cu probleme minore, închipuite sau care pot fi rezolvate de altcineva din colectivul școlii, duce la segmentarea problemelor globale ale instituției, îl face pe director să se concentreze pe probleme nerelevante (femeia de serviciu a mutat băncile cu 10 cm când a spălat pe jos!), în timp de trebuie rezolvate probleme care afectează toată școala (o conductă spartă, planul de școlarizare, probleme de agresiune între elevi sau absenteismul).
Directorul este și el numai un om iar deranjarea sa constantă de către una, două persoane îi afectează capacitatea de muncă. Am citit într-un ziar că o directoare de undeva din Moldova, exasperată de faptul că o subalternă îi făcea constat reclamații și, ca atare, în școala sa erau comisii peste comisii de control, comisii care nu găseau ilegalități, a dat-o în judecată pe profesoara care o reclama. Procesul a durat doi ani, directoarea a câștigat iar reclamanta profesionistă avea acum de plătit cheltuieli de judecată și compensații morale. Dar oare câți directori au puterea, răbdarea și timpul să ducă o astfel de luptă în instanță? Legea ar trebui să prevadă că hărțuirea fără rost și obiect a directorului, dovedită prin cel mult 3 controale sau reclamații nefondate, să ducă la sancțiunea persoanei reclamante. Nu este normal ca un director, care are o mulțime de probleme de rezolvat zilnic, să fie deranjat doar pentru că sunt persoane cu imaginație bogată, cu timp berechet sau cu afecțiuni psihice netratate.
Bullying-ul director-profesor
Se manifestă atunci când directorul, constant, îi face unui subaltern viața grea prin adresarea de cuvinte inadecvate, prin ridicarea vocii atunci când îi vorbește în public sau în privat, prin amenințări, prin sancțiuni disproporționate cu faptele (dacă sunt reale) profesorului vizat. Bullying este și manifestarea abuzului de putere prin atribuirea de sarcini dificile, prea multe, cu termene de rezolvare scurte. Hărțuire este și utilizarea cuvintelor obscene, a glumelor deplasate, a apropourilor cu tentă sexuală, a atingerilor nepermise, a propunerilor indecente.
Bullying este și organizarea de ședințe prea multe, prea lungi și obositoare, pretenția ca angajații să adune sume de bani pentru protocol (dacă vine o inspecție, ARACIP sau RODIS), pentru hârtia de xerox sau pentru toner.
Bullyingul director-director
Se manifestă atunci când cei doi directori nu se înțeleg! Aceștia, în timpul ședințelor, stau alături în prezidiu, de ochii lumii, dar pe la spate se sapă unul pe celălalt. Fiecare dintre ei se crede cel mai bun, fiecare încearcă să-și adune adepți, să aibă susținători. În loc ca munca lor să fie convergentă, pentru bunul mers al școlii, fiecare îl boicotează pe celălalt, îi subminează acțiunile sau autoritatea. Rezultatul este o școală divizată între oamenii directorului, oamenii directorul adjunct, neimplicații sau cei neutri. Fiecare dintre cei doi directori îi oprimă pe adepții adversarului, îi privesc cu suspiciune pe cei neutri, îi protejează pe adepții proprii. O astfel de școală este în haos. Suferă toată lumea, de la elevi la portar.
Fenomenul de bullying este larg răspândit în școlile românești. Nu numai, dar pe noi asta ne doare, ceea ce se întâmplă la noi. Soluții s-ar găsi prin respectarea anumitor standarde de natură profesională și umană. Simplul „ce ție nu-ți place altuia nu-i face” ar fi destul să ducă la o schimbare de mentalitate.
