
Claudia Goga este profesor psihopedagog în Cluj-Napoca din anul 1995, prima promoție de psihopedagogi de după Revoluție. A lucrat 3 ani în SUA ca profesor de educație specială. Scrie poezii pentru copii, a tipărit deja trei volume cu poezii pentru copii și una de exerciții gramaticale pentru elevi de clasa a doua. Împreună cu două prietene a dezvoltat, în timpul pandemiei, blogul cu resurse pentru cadre didactice https://teachers-make.com, pe care postează zilnic activități pentru școlari mici sau/și pentru copii cu cerințe educaționale speciale.

În funcție de instituția de învățământ, profil, profesori, un elev din România poate petrece chiar și patru-cinci ore pe zi rezolvând teme. Asta la capătul a unei zile de școală de alte cinci-șase ore. Un ordin de ministru din 2016 spune că temele pentru acasă nu trebuie să depășească două ore pe zi. O sută de elevi între 14 și 19 ani au răspuns la un chestionar realizat de Școala 9. Am aflat că munca suplimentară acasă este considerată necesară de adolescenți, dar n-ar strica să fie într-o cantitate mai mică.
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
Ce spun adolescentele din România despre siguranță, violență de gen și cu cine vorbesc despre asta?