M-am întâlnit zilele trecute cu o învățătoare de la școala din cartier, școală la care au lucrat părinții mei și unde am cunoscut cam toate cadrele didactice. Multe învățătoare sunt acum pensionare, dar unele mai lucrează încă. Doamna cu care m-am întâlnit era cu nepoțelul ei despre care am întrebat-o dacă e la școală. „Nu, îl mai lăsăm un an la grădiniță. Colegele mele, învățătoarele, îi cam stresează pe copii. De fapt, așa fac și eu!”
E o realitate recunoscută și în interiorul sistemului: programa este încărcată, nu se poate aloca timp suficient pentru consolidarea deprinderilor de citit-scris, se merge într-un ritm alert.
În clasele primare important este ca elevii să învețe să scrie, citească și socotească, să gândească logic, să poată citi o hartă, să știe în ce oraș, țară, continent trăiesc. Să știe să nu vorbească cu și să nu se lase ademeniți de străini. Să fie prietenoși și empatici, să lucreze, să se joace în grup. Problemele cu segmente, din clasele a III-a și a IV-a, sunt foarte bune pentru dezvoltarea gândirii.
În clasele primare ar trebui să trezim dragostea copilului pentru cărți, pentru citit. Să începem cu texte scurte, cu scris mare, ilustrate color sau să-i dăm copilului fișe pe care să le coloreze el, după ce citește textul, așa cum dorește, sau cum indică textul. Acest lucru denotă înțelegerea mesajului scris, o competentă esențială de la copii la adulți.
Clasele nu sunt omogene. În fiecare clasă sunt doi-trei copii care au un alt ritm al învățării, cu o motricitate fină mai puțin dezvoltată, copii de care nu se ocupă nimeni acasă, din dezinteres sau din motive sociale.
De aceea am preluat câteva idei din lucrul de fiecare zi cu copiii mei atipici de la clasă care cred că le-ar folosi și profesorilor de la școlile de masă.
Trebuie lucrat diferențiat, ca fiecare copil să se simtă liber să ceară ajutor, să fie ajutat exact în momentul și pe părticica pe care are nevoie.
În învățământul special, metodele sunt în mare aceleași cu cele din învățământul de masă. Există și metode distincte însă. Pentru copiii cu tulburări din spectrul autist s-au dezvoltat metode specifice, cea mai cunoscută fiind ABA (Analiza Aplicată a Comportamentului -Applied Behavior Analysis), iar copiii cu deficiențe senzoriale beneficiază de terapii specifice care să-i ajute să devină cât mai independenți posibil (învățarea tehnicilor de deplasare cu bastonul, compensarea deficienței de vedere prin utilizarea simțurilor valide, învățarea alfabetului Braille pentru nevăzători sau învățarea limbajului semnelor și labiolectura pentru copiii surzi).
Ceea ce diferă în lucrul cu copiii cu nevoi speciale este adaptarea materialelor și mijloacelor didactice, desfacerea competențelor specifice în secvențe de învățare foarte precise și concrete, repetarea unei operații utilizând materiale diferite (numărăm frunze, pietricele, jucării, bile), creșterea timpului pentru asimilarea noțiunilor, deprinderilor, gesturilor motrice, munca pe grupe de nivel.
De exemplu, la scrierea literei A în clasa pregătitoare, pentru copiii tipici. Profesorul arată litera, le cere copiilor să o identifice, să o încercuiască în diverse cuvinte sau pe o fișă cu mai multe litere. Cerința este „Încercuiți cu roșu litera A”, de exemplu. Pe fișă sunt litere A scrise cu fonturi diferite, cu grosimi diferite, de mărimi diferite.
Apoi se trece la analizarea componentelor literei. Două linii oblice, cum sunt orientate, unde se unesc, și linia orizontală. Se scrie litera în aer, copiii imită, scriu 2-3 rânduri cu litera punctată, apoi încep să scrie fără ajutor.
Într-o oră, litera A devine cunoscută copiilor.
Rutina este bună
Pentru copiii cu nevoi speciale acest demers este mult mai laborios. Întâi este o muncă de rutină și repetată zile în șir pentru identificarea literei A. Folosim litere și tablă magnetice, litere decupate, litere din lemn, din plastic, din spumă colorată. Copilul cu CES are nevoie de obiecte concrete. Pune mâna pe literă, face șiruri de A pe tăblița magnetică, alege toate literele A roșii, pe toate verzi, și așa mai departe. Decupăm litera A. Pe un contur mare, punem pietricele, pioni, plastilină, boabe de fasole, tot ce ne trece prin cap, pentru a forma conturul literei A, în ordinea în care o vom scrie pe urmă.
Nepoata vecinei mele, în clasa întâi, a venit într-o zi foarte supărată acasă și umilită. Nu i-a ieșit litera f mic de mână și învățătoarea i-a dat peste degete. Nu era vorba că ar fi lovit-o tare, nu de durere fizică era vorba, ci despre umilința pe care o imprimă gestul. În învățământul special noi nu dăm peste degete niciodată. Ne bucurăm când copilul ține corect creionul în mână, când reușește să scrie prima literă, când citește corect un cuvânt din două litere! Dacă se dorește integrarea copiilor cu cerințe educative speciale în clase cu copii tipici, aceste strategii trebuie obligatoriu folosite.
Pe lângă, desigur, scăderea numărului de copii din clasă, asigurarea unui număr mult mai mare de profesori de sprijin, relaxarea programei școlare și modificarea atitudinii cadrelor didactice față de toți copiii.
Pe blogul Teachers make pe care l-am inițiat cu două colege, postăm zilnic activități adaptate pentru copiii cu CES.
Se poate începe cu fișe simple, unde copilul face asocierea literelor mari și mici de tipar, plus înțelegerea cuvântului. Apoi se trece la texte foarte simple. Copilul citește și colorează după cum spune textul.
Acest tip de fișe sunt pentru copiii începători la citit sau cu o ușoară întârziere, dată adesea de mediul familial neimplicat în educația copilului. Sau copii crescuți de rude, cu părinții la muncă în străinătate.
Ceea ce vreau să spun este că se începe de la un nivel foarte jos pentru a construi competențe și a crește stima de sine a copilului.
