Pandemia aceasta ne-a făcut să realizăm că, dacă încerci să îi mulțumești pe toți, de fapt, nu mulțumești pe nimeni, iar din toată această ecuație noi, elevii, am ieșit pe minus. Vin doar cu câteva argumente statistice: 900.000 de elevi nu au acces la ceea ce unii jurnaliști au denumit Marea Predare Online. Ministerul Educației și Cercetării a numărat 250.000, dar nu mai este o mirare, doar se chinuie de aproape zece ani să numere elevii navetiști și de fiecare dată le dă cu rest liderilor noștri de pe Berthelot.
Când a creat Filter, Valeria Kovtun, în vârstă de 25 de ani, s-a uitat la nevoile tinerilor: Ucraina se află pe ultimele poziții în Indexul Alfabetizării Media, doar puțin mai sus decât România. Alfabetizare media înseamnă să știi să deosebești o știre falsă de una adevărată și să fii capabil să nu te lași manipulat. Cu cât această educație începe mai devreme la copii, cu atât ei vor deveni adulți cu o gândire critică bine dezvoltată. Într-un interviu pentru Școala 9, Valeria Kovtun vorbește despre nevoia educației media la clasă și rolul pe care îl are școala în a-i educa nu doar pe copii, ci și pe adulții de-acasă.
Poveștile. Poveștile le plac în egală măsură celor mici și celor mari. Vindecă, educă, motivează. Ce e, în fond, altceva, întreaga istorie, întreaga lume, în existența ei diacronică, decât o narațiune? Nimic nu există în afara unei narațiuni, iar poveștile, în formele pe care le-a consacrat teoria literară, fie ca povestiri, basme, parabole sau legende, fie în altele, corelative, sunt narațiuni paideutice, ne învață cum să trăim, cum să alegem binele de rău, pe ce să punem preț și de ce să ne ferim.