
Am 16 ani, scriu, îmi plac călătoriile cu trenul, aricii, culoarea galben și, uneori, școala.

Cum ar fi dacă profesorii nu s-ar trezi în septembrie față în față pentru prima oară cu o clasă plină de elevi, cu o cancelarie pe care nu o cunoaște, cu o comunitate plină de provocări? Ce-ar fi dacă ar avea un antrenament înainte, ar merge prin comunitate, ar vorbi cu toți oamenii, cu părinții copiilor, dar și cu autoritățile? Un astfel de model implementează Teach for Romania în fiecare vară.
Pe Superman, Iron Man și Wonder Woman i-am tot văzut în reviste de benzi desenate. Și pe Thor, pe Captain Marvel și pe Nick Fury. Dar Pristanda, Trahanache, Felix și Otilia imaginați cu căsuțe de dialog deasupra capului sunt o noutate. I-a creat ca personaje în reviste Mihai Grăjdeanu, profu’ de benzi desenate care vrea să-i ajute pe copii să înțeleagă mai ușor o lecție predată la școală.
Eseu. Școala românească ne stinge scânteile și ne taie aripile. Ne agită în sus și-n jos până devenim amețiți, ne pune unii împotriva celorlalți într-o competiție absurdă și ne face să ne desconsiderăm atunci când greșim.