
Am 16 ani, scriu, îmi plac călătoriile cu trenul, aricii, culoarea galben și, uneori, școala.

Frica acționează ca o busolă, îndepărtându-ne de potențiale amenințări. Tristețea, asemenea unui mentor înțelept, ne ajută să procesăm pierderile și să navigăm umbrele. Bucuria ne motivează și ne apropie de cei din jur, pe când furia semnalează o încălcare a limitelor noastre. Înțelegerea acestor răspunsuri emoționale ne împuternicește să ne devenim rezilienți și să alegem cu înțelepciune.
Miriam Mircea locuiește de aproape un deceniu în Berlin. Este profesoară de limbi străine și le predă engleza și franceza nemților pentru muncă și germana imigranților, dar face și pregătire cu elevii, ca să țină pasul cu școala. Elevii fac meditații fie la recomandarea unui profesor sau la cererea părinților „pentru a-i ține pe elevi ocupați mai multă vreme”. Miriam a învățat germana la același institut unde predă astăzi.
Întoarcerea la școală după șapte luni de învățământ online este un extemporal atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Școala nu a avut niciodată o pauză atât de lungă nicăieri în lume. Am adunat impresiile redeschiderii școlii de la profesorii și elevii de la Liceul Edouard Branly din Dreux. Ne-au vorbit despre ce înseamnă readaptarea la un program fix, dar și despre conștientizarea nevoii de școală, în forma ei clasică, în bănci, cu luat de notițe și cu pauze.