
Am 16 ani, scriu, îmi plac călătoriile cu trenul, aricii, culoarea galben și, uneori, școala.

Mame cu copii în brațe continuă să intre în România pe la vama din Sighetul Marmației. Unele plâng, altele se străduiesc să nu-și arate supărarea în fața celor mici. Într-o atmosferă cernită, jucăriile de pluș, purtate în brațe de la sute de kilometri, lipesc puțină culoare pe un tablou sfâșietor. Redau speranța în umanitate zecile de adolescenți și tineri români veniți la frontiera Sighetul Marmației să ajute: centralizează date, împart pachete cu dulciuri și mâncare, sunt translatori. Echipa Școala 9, aflată la granița cu Ucraina lovită de război, vă prezintă lecția de umanitate pe care o dau românii.
La nici o săptămână de la atacul armat într-o școală din Texas, SUA, imaginile cu ministrul de Interne Lucian Bode înconjurat de copii cărora li s-au prezentat puști și pistoale mi-a ridicat o întrebare: este în regulă ca cei mici să fie în prejma armelor? Da, România nu e SUA, dar universul copiilor de azi e mai apropiat de cultura americană decât ne închipuim. Jocurile violente, armele de jucărie și cu atât mai mult armele adevărate au efect asupra felului în care copiii se raportează la pericole, arată cercetările științifice.
Ca să ajungă din Afganistan în România cu mama și frații lor, Homaira, Fatima și Hadia au schimbat trei avioane. Respiră ușurate pentru că au plecat dintr-o țară în care pe stradă „nu știi cine trece pe lângă tine și dacă are o bombă”, însă au lăsat în urmă o parte din familie, la care se gândesc constant, mai ales acum că talibanii au preluat puterea. Aici au luat-o de la capăt ca refugiate și au aflat ce înseamnă bullyingul în școală și răutățile la locul de muncă. La 19 ani, Fatima lucrează full-time ca să-și ajute familia. Dar viața a început să li se contureze și aici: și-au făcut prietene și rămân senine cu privire la viitorul în țara adoptivă.