
Am 16 ani, scriu, îmi plac călătoriile cu trenul, aricii, culoarea galben și, uneori, școala.

Alina Mirt este facilitator comunitar la Fundația Terre des Hommes. Adică merge în comunități, află care le sunt nevoile și caută soluții: de la nevoile emoționale ale copiilor și metodele de predare ale profesorilor până la construcția unui teren de sport sau a unei toalete moderne într-un sat în care toate WC-urile sunt în spatele casei. Și toate astea printr-o metodă neconvențională. „Sunt plătită să mă joc”, glumește băcăuanca.
Lavinia Braniște este scriitoare și traducătoare. Primul său roman, „Interior zero”, publicat în 2016, a fost tradus în trei limbi și adaptat pentru scenă în România și Germania. Lavinia este și cea care a creat personajele Rostogol, Anatol și Gregor, Toco și Colăcel, care se pot regăsi în cărțile dedicate copiilor pe care le-a scris. Am discutat cu Lavinia despre rostul poveștilor, despre copiii din ziua de azi și, bineînțeles, despre creativitate.
Să fii profesor la țară sau în urbanul mic e cu totul altă poveste decât a fi profesor în școlile bune de la oraș. Avea să vadă cu ochii ei asta, acum șapte ani, profesoara de română Ivona Munteanu, când a ajuns la Budești, Călărași. Primul ei an la catedră. Spune că dacă n-ar fi fost rețelele de profesori ale unor ONG-uri, probabil ar fi renunțat. Am discutat la REZOLVAT despre „singurătatea profesorilor” și burnout-ul din educație, dar și despre posibile soluții.