Am 16 ani, scriu, îmi plac călătoriile cu trenul, aricii, culoarea galben și, uneori, școala.
Miruna Duracu, absolventă a Colegiului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, a fost admisă la West Point, cea mai veche academie militară din SUA. Fetele câștigă teren în acest domeniu considerat dintotdeauna al bărbaților. A făcut parte dintr-o generație în care numărul fetelor a fost aproape egal cu cel al băieților la colegiul din Câmpulung, fiindcă în anul ei nu li s-a mai restricționat numărul de locuri. Viitoarea cadetă pleacă săptămâna viitoare în SUA pentru o lună și jumătate de antrenamente dure, timp în care va fi izolată complet, fără acces la telefon. „Fix ca în filme”, spune Miruna. Se simte pregătită pentru orice experiență, mai ales că a visat la uniforma militară de la șase ani, când a văzut prima paradă de 1 decembrie la televizor.
În septembrie, începe noul an școlar. E perioada aceea în care toată lumea își dă cu părerea despre starea sistemului educațional, iar eu nu voi face excepție. Dar școala nu va mai fi niciodată la fel. În fond, ne dorim să mai fie?
„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.