
Am 16 ani, scriu, îmi plac călătoriile cu trenul, aricii, culoarea galben și, uneori, școala.

Regizor american cu mână sigură și exprimare fluidă atât în registrul mainstream, cât și atunci când practică un cinema mai puțin accesibil, Gus Van Sant s-a preocupat mereu de adevărurile mai mari sau mai mici ale diferitelor categorii de marginali. În chip firesc, școlile nu lipsesc din decor.
Miriam Mircea locuiește de aproape un deceniu în Berlin. Este profesoară de limbi străine și le predă engleza și franceza nemților pentru muncă și germana imigranților, dar face și pregătire cu elevii, ca să țină pasul cu școala. Elevii fac meditații fie la recomandarea unui profesor sau la cererea părinților „pentru a-i ține pe elevi ocupați mai multă vreme”. Miriam a învățat germana la același institut unde predă astăzi.
„Avem copii curioși, dar mai puțin motivați”. O spune profesorul universitar Dragoș Grigorescu, dar și multe alte cadre didactice din toată lumea. Asta și pentru că există mulți „vânători ai curiozității”, cum îi numește acesta - „expunerea la ecran, hipersocializarea”. Profesorul scrie o cercetare despre curiozitate și a explicat pentru Școala9 ce înseamnă să dirijezi curiozitatea copiilor în sala de clasă și cum poți regla necunoscutul pentru ei, astfel încât să faci din învățare un proces de descoperire.