
Am 16 ani, scriu, îmi plac călătoriile cu trenul, aricii, culoarea galben și, uneori, școala.

Cum crește un elev când un ONG îl susține pe termen lung, pornind de la nevoile, motivațiile și lipsurile lui, nu de la ceea cred adulții că trebuie să învețe.
De ce scriem?
De ce am ales să scriem?
Ce ne îndreptățește să scriem?
Sunt întrebări la care am decis să răspundem ca urmare a comentariilor generate de unele dintre articolelor noastre, mai ales a acelora care au scos la lumină firele de praf de sub preșul educațional. Sigur, am ridicat doar puțin colțul preșului respectiv, iar haterii nu au întârziat să apară. „Jurnaliștii lui pește”, „niște frustrați”, „habar n-au de sistem”, „îi urăsc pe profesori” sunt câteva dintre caracterizările care ne-au fost făcute.
Așa că am decis să aducem câteva clarificări.
În timp ce legea care impune certificatul verde obligatoriu la locul de muncă este dezbătută în comisiile Camerei Deputaților, alte țări au introdus deja regula vaccinării obligatorii a anumitor categorii profesionale: profesori, doctori sau funcționari publici. Italia este prima țară din lume care a impus vaccinarea obligatorie la locul de muncă, la stat sau la privat. A început însă cu restricționarea profesorilor de a intra în clasă fără certificat din septembrie, când a început școala. A fost urmată de alte țări, precum Ungaria, Israel, Noua Zeelandă, regiuni din Australia, state din SUA.