Am 16 ani, scriu, îmi plac călătoriile cu trenul, aricii, culoarea galben și, uneori, școala.
Cadrele didactice, părinţii şi copiii din comuna Curcani, Călăraşi, fac front comun pentru a ţine pasul cu educaţia online. Ei învață împreună că tehnologia nu e cunoaștere, tehnologia este instrumentul cunoașterii. Aşa depăşite moral şi fizic cum erau, cu WC-ul în curte, cu clase arhipline, cu program în trei schimburi, şcolile şi grădiniţele nivelau, de bine, de rău, diferenţele dintre copii. De pildă, manualele veneau târziu pentru toţi, şi de la sate, şi de la oraşe. Și tot, teoretic, erau gratuite. Pe când Internetul nu vine la fel peste tot. Învăţarea online a subliniat cu roşu inegalitatea de şanse în ceea ce priveşte accesul la educaţie.
Mihaela Anghelescu este astăzi profesoară de română la Cluj-Napoca, într-o școală privată. Dar în ultimii 23 de ani a lucrat și la stat și la privat, întotdeauna cu copiii și în special cu cei din categorii vulnerabile. A fost pe rând ba „doamna”, ba Mihaela și azi crede că respectul nu stă în cum ți se adresează lumea. A lucrat cu copii care i-au furat banii din poșetă, copii care nu aveau ce să mănânce și pentru care singurele evenimente notabile erau când „mascații” le spărgeau ușa. De la acești copii de care cei mai mulți adulți fug a învățat Mihaela cele mai prețioase lecții de viață.
După ce și-a ajutat fata cu cerințe educaționale speciale să treacă de primii ani de școală, o mamă lucrează manuale adaptate ca să dea mai departe ce a învățat altor părinți și copii.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.