
Am 16 ani, scriu, îmi plac călătoriile cu trenul, aricii, culoarea galben și, uneori, școala.

În toamna anului trecut, profesoara de engleză Teodora Trișcă punea public întrebarea: „Vrei să predai o lună la țară?”. Practic, voia să organizeze rezidențe educaționale în Lechința, Bistrița-Năsăud, un sat cu dealuri verzi și poezie, dar cu puține oportunități de activități extrașcolare pentru elevi. Nebunia de a atrage orășeni să lucreze cu copiii de la țară i-a ieșit. A avut loc deja sesiunea de teatru și de aikido și urmează tabăra de informatică.
Educatorii trebuie să îi încurajeze pe băieți – copii sau adolescenți – să își exprime vulnerabilitățile și să scape de prejudecăți. Violența nu face parte din identitatea masculină, subliniază cercetătorii, deși această idee a rămas înrădăcinată în viziunea multor tineri. Rezolvarea conflictelor prin violență sau dezvoltarea unei imagini de „dur” nu ar trebui să mai facă parte din educația băieților.
Aproape un sfert dintre copiii care intră în clasa întâi nu mai ajung să își ia diploma de opt clase. Sunt pasageri prin școală, se pierd în greutățile cu care se confruntă familiile lor: sărăcie, violență domestică, segregare. Două profesoare din Constanța încearcă, prin discuții repetate cu părinții, să îi reintegreze în școli pe acești copii cu griji de oameni mari.