
Jurnalist pasionat de foto-video. Crede în puterea informației și a poveștilor de a face oamenii mai empatici.

Bate din picioare, asemeni lui Goe, dar nu pe peronul din urbea X, ci pe o terasă cochetă de pe o îndepărtată insulă din arhipelagul dodecanez.
Bate din picioare, lovește cu furculița în farfurie, strigă.
„I deserve it!”
Părinții încearcă să-l liniștească, spunându-i ceva în șoaptă, dar copilul continuă să strige că i se cuvine acel ceva (nu contează ce) și că ei, părinții, trebuie să îi îndeplinească dorința. Scena a continuat încă vreo 5 minute, timp în care ospătarii au încercat să afle care este problema, iar mama a plecat cu copilul care nu contenea cu strigătele.
Teodora Trișcă (33 de ani) este profesoară de engleză la Lechința, în Bistrița-Năsăud. Conduce o oră în fiecare zi până la școală ca să le deschidă copiilor o nouă lume: face cu ei ateliere de poezie, iar vara a făcut o școală de vară cu teatru, dans și scriere dramatică. Crede că pentru a se dezvolta, și elevii și profesorii trebuie să mai iasă din spațiul rigid al școlii. „Eu am fost la multe activități pe lângă școală din dorința de a-mi explora eu personal, pentru mine, partea creativă. Pe urmă am aplicat-o și în meseria mea.”
Ioana Chicet Macoveiciuc, autoarea blogului „Prințesa urbană” și a mai multor cărți pentru copii, a surprins internetul în februarie când a decis să se mute definitiv împreună cu familia în Olanda. După aproape patru luni de „străinătate”, Ioana a povestit pentru Școala 9 cum s-au adaptat la educația olandeză copiii săi, Sofia și Ivan. Cei doi merg la „o școală de limbă”, unde mai vin doar trei români, o școală specială pentru expați, pentru acomodare și învățarea limbii, înainte de a fi integrați în învățământul de masă.