
Veronica Lazăr predă la Facultatea de Filosofie a Universității din București. A făcut cercetare la Cluj, Paris, Berlin, Viena și Stanford. Coordonează o serie de colecții de carte la Editura Tact. A publicat un volum dedicat surselor moderne ale gândirii istorice și, împreună cu Andrei Gorzo, o carte despre cinemaul lui Radu Jude.

Am fost în școala din Călărași unde deja s-au pilotat planuri-cadru diferite în ultimii patru ani. Cum au făcut asta și cu ce rezultate? Întrebări pe care și le pun azi profesorii multor licee, aflați în situația de a alege ce tip de planuri-cadru implementează, căci Ministerul Educației le oferă două variante. O opțiune „conservatoare”, în care „niciunei discipline nu i s-au tăiat orele” și una „curajoasă”, în care școlile au libertate să își facă orarul după capul lor și să pună în el și activități care până acum intrau la „extracurricular”.
Concerte, petreceri în cluburi, sport în aer liber, cluburi de carte, oameni noi la fiecare colț. În orașele mari pare că se întâmplă mereu ceva pentru tineri. Dar cum e să fii tânăr la sat sau într-un oraș mai mic din Europa? Ne spun cinci tineri din Germania, Țările de Jos și Marea Britanie.
„Găsim orice «la un click distanță», așa că nimic nu mai e special”, mi-a spus Ilinca, o pasionată a fotografiei pe film. Împinsă de trenduri de pe social media care decretau „2026 - anul analog”, am pornit să aflu ce-i așa special să te întorci la pasiuni de pe vremea părinților și bunicilor.