Sorin Cîmpeanu a spus, la începutul lunii, că neregulile găsite la ARACIP „sunt atât de grave încât depășesc limitele de competență ale Ministerului Educației, raportul Corpului de control a fost trimis astăzi (3 august -n.r.) către Curtea de Conturi, către Agenția Națională de Integritate și către Parchetul de pe lângă Judecătoria București.”
ARACIP (Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii Învăţământului Preuniversitar) realizează evaluarea externă a calității educației din școli și din grădinițe. Astfel că orice unitate de învățământ din mediul preuniversitar pentru a funcționa legal trebuie să primească acreditare sau autorizare de la ARACIP. Printre standardele cerute de ARACIP școlilor se află: dotarea corespunzătoare a sălilor de clasă, asigurarea de servicii medicale și de consiliere, protecția împotriva incendiilor sau accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități. Alte standarde se referă la existența de laboratoare de informatică sau a cabinetelor medicale ori la numărul de profesori calificați.
Școala 9: Ministerul Educației acuză că la nivelul ARACIP este „o comunicare defectuoasă“ cu școlile. Cum comentați?
Șerban Iosifescu: Ultimul control, din iulie, pe care l-a realizat Corpul de Control al Ministerului Educației a avut la bază cinci reclamații primite la Minister cu numere consecutive. Probabil că au fost aduse de cineva în aceeași zi, la aceeași oră. Unele dintre ele se referă la faptul că ARACIP a întârziat cu niște răspunsuri pentru anumite petiții de la școli sau de la persoane fizice.
De exemplu, unul dintre reclamanți a constatat o eroare într-un ordin de ministru legat de unitatea de învățământ pe care vrea să o înființeze și a solicitat să fie corectată. Noi suntem conștienți că în anumite situații întârziem cu răspunsurile, pentru că la ARACIP sunt doar 13 angajați plus încă unul cu jumătate de normă (urmează să fie angajate alte patru persoane), și-atunci sesizările le ordonăm în funcție de importanță.
Multe dintre sesizările pe care le primește ARACIP sunt de natură juridică, iar instituția are un singur consilier juridic. În plus, în ultimele luni, consilierul juridic a trebuit să stea la dispoziția Corpului de Control al Ministerului, deci nu a mai putut să răspundă la solicitările venite din alte părți. Așadar, da, întârzierile au fost accentuate.
Ministerul Educației cum a comunicat cu ARACIP?
Secretarul de stat Radu Szekely (unul dintre fondatorii școlii private finlandeze din Sibiu - n.r.) a fost numit responsabil și pentru școlile private din luna martie, dar noi am fost informați abia în luna iulie. Or, ARACIP a făcut între timp niște propuneri de ordine pentru învățământul privat, care ne-au fost respinse pentru că nu erau semnate de domnul Szekely. Asta apropo de comunicare defectuoasă, ca să nu mai zic de faptul că ARACIP a muncit în plus ca să refacă documentele.
Cât despre domnul ministru Sorin Cîmpeanu, am cerut, telefonic, audiență la dumnealui, la sfârșitul lunii martie, ca să discutăm mai multe probleme, cum ar fi: presiunile la care este supusă ARACIP din partea Asociației Școlilor Particulare și din partea unor școli care vor înscrierea în registrul special (al școlilor care funcționează după curriculum străin) și despre implementarea noilor standarde de evaluare a școlilor. Nu mi s-a răspuns nici până acum.
Când a început controlul Corpului de Control?
Pe 9 iulie și s-a prelungit până aproape de sfârșitul lunii. Cei de la Corpul de Control au ales una dintre cele mai aglomerate perioade din an pentru ARACIP, când trebuie terminate evaluările pentru sute de școli și grădinițe. După părerea mea, controlul a fost realizat intenționat în această perioadă ca să dovedească că ARACIP nu funcționează bine.
Au mai fost alte controale recent la ARACIP?
Da. Au început din luna august anul trecut. Succesiunea lor s-a întins până în luna octombrie, dar nu s-au finalizat cu un raport. În noiembrie 2020, am făcut o solicitare către Ministerul Educației prin care am întrebat care este temeiul controlului. Pentru că la toate controalele au fost încălcate mai multe prevederi legale, inclusiv din ordinul care reglementează activitatea Corpului de Control al Ministerului. Nu mi s-a răspuns decât prin intermediul echipei de control care mi-a zis: „noi facem ce vrem și putem cere orice document când dorim“.
Toate controalele au fost declanșate în zile care coincid cu anumite refuzuri din partea ARACIP sau acțiuni din partea mea sau altor angajați din ARACIP care au deranjat persoane din Ministerul Educației. -Șerban Iosifescu
Puteți detalia?
Controlul din august, anul trecut, a fost declanșat la câteva zile după ce, la solicitarea cuiva din minister, adjunctei mele i s-a cerut să trimită niște documente confidențiale privind o școală privată, care funcționează într-un sistem internațional de învățământ. Adjuncta a spus: „sigur, dar trimiteți o solicitare scrisă pentru a explica motivele, fiindcă nu pot să vă dau astfel de date în baza unui telefon“.
Controlul din octombrie a fost la două zile după ce am dat un interviu în care mi-am exprimat un punct de vedere, critic, referitor la învățământul privat și la finanțarea acestuia. Am fost chemat la Ministerul Educației, ca la Judecata de Apoi, la o ședință la care a participat un secretar de stat, secretarul general și secretarul general adjunct. Am fost certat că îmi permit să-mi exprim o opinie diferită de politica ministerului.
Ultimul control ce nemulțumire credeți că ar fi putut să aibă în spate?
A fost declanșat la două zile după ce am publicat un articol în Tribuna Învățământului, unul destul de critic. Nu știu dacă este doar o coincidență. Dar, în ultimul timp oricum erau tensiuni din ce în ce mai mari, doi secretari de stat cerându-ne explicații referitoare la decizii privind anumite școli private.
S-a dovedit că punerea în funcții de decizie doar pe baza unicului criteriu ”promovarea liniei partidului”, dar fără a cere viziune și capacitate administrativă, este o rețetă sigură a eșecului, mai ales în situații de criză. În alte sisteme școlare, mai ales în cele descentralizate, oamenii nu au așteptat să li se spună ce să facă, întrucât erau, deja, obișnuiți să ia decizii. - paragraf din numărul din iulie al publicației Tribuna Învățământului, semnat de Șerban Iosifescu
Așadar, cele mai multe atacuri îndreptate către ARACIP și către dumneavoastră vin din partea școlilor private. Cum comentați?
Atacurile au venit din partea unor școli private care au avut probleme la evaluare privind două aspecte majore. Primul se referă la directorii puși în funcție care nu îndeplineau cerințele legale. Cea mai mare problemă, însă, este legată de condițiile ce țin de securitatea în școli, în special de securitatea la incendiu. Multe grădinițe și școli, în special din orașele mari, sunt înființate în spații cu altă destinație decât școală (înainte nu au fost școli -n.r.). Ca urmare, au mari probleme în obținerea de autorizație pentru securitate la incendiu.
Dar nu intrați peste atribuțiile care țin de ISU?
Nu, pentru că le avem în standardele de acreditare ARACIP. (2.4.2. Proiectarea sistemelor de sănătate şi securitate a muncii şi de PSI, prevenirea și stingerea incendiilor prevăzute de legislația în vigoare - n.r.). Noi trebuie să ne uităm și la siguranța copiilor, când acredităm sau autorizăm o școală.
Chiar dacă ARACIP nu mai solicită autorizație de securitate la incendiu, trebuie să verificăm niște condiții minimale, stabilite de legislația ISU. Sunt probleme pe care nu le putem ignora. Haideți să ne gândim ce se poate întâmpla într-o școală unde izbucnește un incendiu, iar clădirea nu va putea fi evacuată rapid de copii și de personal pentru că are o singură intrare, scările sunt prea înguste sau ușile de la ieșire se deschid spre interior.
Asociația Școlilor Particulare a reclamat că, deși legea prevede evaluarea obligatorie a școlilor o dată la cinci ani, există 1785 de unități de învățământ de stat care nu au fost evaluate în perioada 2010-2020. Cum comentați?
Există un ordin al Ministerului Educației emis în 2016 care arată clar că Ministerul capătă obligația să ceară evaluarea școlilor printr-un contract anual cu ARACIP, astfel încât ARACIP să nu mai aștepte să vină școlile către aceasta pentru a fi evaluate. Conform Legii calității în educație, evaluarea nu se face la solicitarea ARACIP, ci la solicitarea furnizorului de educație. În ultimii doi ani Ministerul Educației nu a mai realizat acest contract, iar ARACIP, conform legii, nu are ce să facă. Cineva trebuie să ceară instituției evaluarea externă a școlilor: fie Ministerul Educației, fie chiar școlile.
Dar despre performanța școlilor private ce ne puteți spune?
Cei de la Asociația Școlilor Particulare, la un grup de lucru de anul trecut organizat de Ministerul Educației, au solicitat sus și tare două lucruri: școlile să primească bani de la stat, pentru fiecare elev - la fel ca la stat, indiferent dacă este acreditată sau doar autorizată. Deocamdată, doar școlile acreditate primesc acea finanțare de bază per elev.
Ei doresc ca toate școlile private să fie ca mielul care suge de la două oi: să primească bani și de la stat, și de la privat. -Șerban Iosifescu
A doua chestiune pe care au cerut-o a fost înmuierea regulilor ARACIP în cazul învățământului privat, care, susțin cei din asociație, este de vârf și performant. Ceea nu se confirmă dacă ne uităm la rezultatele copiilor. Dacă înlăturăm influența factorilor care țin de familie - venituri, statut social, nivelul de educație al părinților- rezultatele școlilor private nu sunt mai bune decât cele ale școlilor publice, din contră.
Din 2016, de când școlile private acreditate au primit finanțare de la stat nu și-au îmbunătățit performanțele, dar nici taxele percepute de la părinți nu le-au scăzut. Aici este și o contradicție: ne declarăm antreprenori educaționali, dar vrem bani de la stat.
În spatele școlilor particulare sunt interese financiare mari. S-au făcut mai multe analize despre câte sute de milioane de lei pe an atrage învățământul privat, chiar dacă se declară non-profit. Noi am propus Ministerului Educației ca directorii de școli private să-și publice declarațiile de avere ca să vedem dacă nu cumva banii de la părinți sau de la stat ajung în buzunarele lor. Nu ni s-a răspuns la această solicitare, trimisă acum mai bine de un an.
Una dintre cele mai grave acuzații care vi se aduce din partea Ministerului este legată de un conflict de interese. Sunteți acuzat că v-ați apărat interesele personale în detrimentul instituției pe care ați condus-o pentru că ați dat în judecată ARACIP, dar în același timp nu ați asigurat apărarea instituției.
Personalul din ARACIP este salarizat la nivelul celui din Ministerul Educației. De exemplu, președintele este la nivelul directorului general din Ministerul Educației. În 2016, eu și colegii mei am aflat pe căi neoficiale că în 2008 fusese publicat un ordin de ministru prin care se acordau niște sporuri angajaților din Ministerul Educației.
Noi, angajații ARACIP, n-am primit niciun spor. Ne-am pus problema ce se întâmplă cu drepturile noastre salariale care nu ne-au fost respectate atâția ani. Drepturile salariale pe care le aveam și eu, în calitate de președinte ARACIP.
Am contactat Ministerul Educației și Ministerul Finanțelor. Nu mi s-a comunicat nicio cale administrativă prin care să rezolv această problemă. Singură opțiune care ne-a rămas a fost să dăm în judecată ARACIP, bazându-ne pe câteva precedente judiciare.
Au mai fost situații la primării, unde primarul și toți angajații au dat în judecată primăria pentru drepturi salariale. Sunt acuzat că am acționat împotriva interesului instituției, dar dacă nu făceam nimic pentru drepturile angajaților nu ar fi fost abuz în serviciu? Să ne uităm la ce scrie în Codul Penal (Art.297). Eu consider că miza din spatele acestei acuzații și a celorlalte este politică.
Drumul către „o privatizare facilă“
De ce spuneți asta?
ARACIP a întâmpinat, de regulă, ostilitate din partea Ministerului Educației sau, în cele mai bune cazuri, indiferență. A fost o excepție, în timpul mandatului de ministru al Educației al lui Mircea Miclea (2004-2005). El a fost cel care a înființat ARACIP.
Am fost amenințat de nenumărate ori cu controale sau că voi fi demis. În 2013, pe timpul miniștrilor Pricopie și Costoiu, a fost demarat un control la ARACIP de către Corpul de Control al Guvernului. Am fost acuzat de conflict de interese în contextul realizării unor proiecte pe fonduri europene și de fals intelectual. Dacă vedeți ce scrie în raportul respectiv, ați crede că suntem infractori. După ce raportul a fost trimis la ANI, DLAF, ANAF, Parchet, Curtea de Conturi, s-a constatat că nu există acele infracțiuni.
Prin loviturile date ARACIP, se va subordona politic una dintre ultimele instituții independente din educație și se va da drumul privatizării facile a învățământului.
Nu au fost încălcate elemente de încălcare a legislației privind regimul juridic al conflictelor de interese. - ANI despre acuzațiile aduse de Corpul de Control al Premierului din 2013
Cauza va fi clasată sub aspectul săvârșirii conflictului de interese (...) nefiind săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București despre acuzațiile aduse de Corpul de Control al Premierului din 2013
Din raportul ANI
Din raportul Parchetului
Eliberarea dumneavoastră din funcție reprezintă un mesaj din partea Ministerului Educației pentru dezvoltarea învățământului privat?
Dacă judecăm la rece, am vedea că în sistemul privat sunt mai puțin de 3% dintre elevii din România. Majoritatea sunt elevi din familii bune, care ar performa bine la orice școală ar fi, pentru că părinții le pot oferi suportul financiar, motivațional și educațional necesar.
Eu pot să înțeleg și chiar apreciez inițiativele celor care fac școli (inclusiv și mai ales grădinițe) private, acolo unde sistemul public nu face față, dar asta nu reprezintă un motiv întemeiat pentru a face rabat de la respectarea legii.
Au fost presiuni asupra dumneavoastră să favorizați anumite școli private?
Nu cred că există cineva în minister, de la directori generali, secretari de stat, oameni de la cabinetul miniștrilor care să nu se fi interesat de o anumită școală sau grădiniță particulară care era în procedură de evaluare la noi. Este vorba de oameni care dețin școli particulare sau care predau ori au alte legături cu școlile private. Tot timpul ni s-au cerut informații confidențiale legate de școli pe care noi am refuzat să le dăm. Nu au fost intervenții directe, ci mai degrabă în stilul: Ce puteți să-mi spuneți despre școala privată x? În ce stadiu se află școala y?
Aceste demersuri nu ne-au intimidat. Noi n-am dat autorizații către grădinițe sau școli, fie ele private sau publice, dacă nu respectau condițiile cerute de lege. Cred că asta a deranjat foarte mult. Mai deranjează și că, prin statut, ARACIP este o instituție cu un grad mare de autonomie. Regulamentul de funcționare ARACIP se aprobă prin hotărâre de guvern, nu prin ordinul ministrului Educației.
În plus, ARACIP este o instituție aflată într-o relație de coordonare cu Ministerul Educației, nu de subordonare. Noi am rezistat presiunilor și acest lucru a deranjat. Eu sunt la conducerea instituției din 2005. Am schimbat 15 miniștri ai Educației, drept urmare, nu pot fi acuzat că sunt un om politic.
Tot ARACIP este acuzată de Ministerul Educației că n-a pus la dispoziția Ministerului Educației documentele cerute de Corpul de Control al instituției.
Să vă spun cum s-au desfășurat aceste controale. La penultimul control, dacă nu mă înșel, Corpul de Control a venit la sediul ARACIP în jurul orei 10.30 cu o listă de 20-30 de documente și situații pe care ne-au cerut să le dăm până la ora 13.30. Aceste documente, unele dintre ele cu mii de pagini, trebuiau căutate în arhive.
Anul acesta, printre altele, ne-au cerut o listă cu toate unitățile de învățământ evaluate în anul 2020 și în 2021, precum și dosare după cum le venea lor. Ne cereau să căutăm în timp record în totalul celor 1.400 de dosare - atâtea școli am evaluat în ultimii doi ani. După un sfert de oră, unul dintre domni ne-a spus supărat: „A trecut un sfert de oră și nu mi-ați adus niciun dosar?“
S-au supărat când le-am cerut să facă solicitare în scris pentru toate documentele pe care vor să le vadă. Am făcut asta pentru că discuțiile dintre ARACIP și Corpul de Control erau cam așa: „Vrem să vedem trei dosare de acreditare. Ba nu, mai bine cinci. Să ni le aduceți pe ultimele. Ba nu, dați-mi două de luna trecută“. Succesiv se schimbau solicitările. Le aduceai niște documente, iar ei spuneau: Aaa, nu. M-am gândit mai bine. Trebuie să-mi dați altele.
Sunteți acuzat și că ați făcut o angajare fictivă și că, din nou, nu ați prezentat documentele cerute de Corpul de Control legat de această problemă.
Este vorba de statisticianul nostru care ne calculează indicii de eficiență, pe care îl plătim două-trei luni pe an. El nu realizează o muncă care să depindă de prezența la birou. Mai ales că a fost pandemie, iar tuturor instituțiilor publice li s-a recomandat să practice telemunca în măsura în care pot.
Avem mailuri doveditoare care arată că persoana respectivă a prestat muncă pentru noi. Corpul de control a vrut dovadă pe hârtie, așa că pentru a satisface această solicitare am printat tabelele Excel, cam 200 de pagini, la care a lucrat persoana respectivă. Alte documente legate de activitatea acestui angajat nu avem.
O altă critică este că cereți foarte multe hârtii de la școlile pe care le evaluați.
Documentele absolut necesare sunt prevăzute de hotărârea de guvern care aprobă Metodologia de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie. Noi începând cu luna iunie, pe baza unui OUG, facem evaluarea școlilor exclusiv online. Documentele cerute se încarcă în aplicația noastră. Întreg sistemul este birocratizat și încâlcit, iar ARACIP este doar o rotiță prinsă în mijlocul acestui conglomerat. Pe deoparte, încercăm să diminuăm cât mai mult hârtiile. Pe de altă parte, nu putem pentru că sunt diverse acte normative care obligă școlile să aibă anumite hârtii.
Dacă în școală are loc un accident de muncă, pentru că școala nu a asigurat condițiile pentru siguranța muncii, răspunde nu doar școala, ci și ARACIP.
Și acele fotografii cu zecile de dosare de la o inspecție ARACIP pe care le-a distribuit secretarul de stat Radu Szekely pe Facebook la începutul lunii iulie?
A fost un gest evident de rea-credință, după părerea mea, având în vedere că acele bibliorafturi n-au legătură cu ceea ce cerem noi. După cum am spus anterior, noi cerem toate documentele online începând din luna iunie a anului 2020.
În ordinul dumneavoastră de demitere ce scrie mai exact? Care sunt motivele invocate de ministrul Sorin Cîmpeanu?
Singurul motiv precizat este că am ajuns la vârsta de pensionare. Asta deși eu am depus în luna aprilie anul trecut o cerere de prelungire a mandatului cu trei ani, după cum este prevăzut acest drept în Codul Muncii. În acea sinteză a Ministerului în care prezintă toate neregulile pe care le-ar fi găsit la ARACIP spun că trebuia să se emită ordin de ministru anual pentru păstrarea mea în funcție.
Presupunând că era nevoie de un ordin de ministru anual în acest sens, nu eu ar fi trebuit să fac acest lucru. Ordinul prin care am fost demis îl consider, deci, ilegal și instanța va decide în acest sens, pentru că am de gând să dau în judecată Ministerul Educației. Am înaintat, deja, Ministerului, o plângere prealabilă în acest sens. De altfel, consider întregul controlul ilegal - ceea ce va fi subiectul unei alte plângeri prealabile, pe care o voi înainta, în curând, Guvernului și Ministerului Educației. Plângerea prealabilă este un pas administrativ, obligatoriu, înainte de a acționa în instanță.
