„Schimbarea este că, din momentul acela când am stat de vorbă toată clasa, ați făcut lecțiile și mai distractive și mai ușor de înțeles decât erau, și am observat că ați început să vorbiți puțin mai mult cu mine și asta m-a făcut să fiu mai atent la oră”, i-a spus Alex profesoarei sale de română Cristina Bărbosu-Ene.
Aceasta a început de patru ani să fie și mai preocupată de cum ar putea să predea mai bine și să-i apropie pe elevii ei de la Școala gimnazială din Sihlea, Vrancea, mai aproape de învățătură. Așa că a mers către organizațiile neguvernamentale care oferă pregătire profesorilor în acest sens. Din 2019 a intrat în programul „Mentalitate deschisă în educație” al SuperTeach și este absolventă a Academiei de Leadership Pedagogie a organizației Teach for Romania.
Dirigintă pentru clasa a VII-a, a reușit să crească rezultatele școlare atunci când i-a implicat pe elevi mai mult și i-a făcut să conștientizeze propriile capabilități.
Orele de română unde elevii sunt ascultați
Cristina s-a întors la Sihlea, după o frumoasă aventură, de patru ani prin două școli din București, ca profă de religie. Revenită acasă, spune că a dat nas cu o realitate cruntă. Are elevi care vor să ajungă la liceu, dar și unii care nu văd rostul școlii și nu se simt motivați să învețe. A înțeles că cei din urmă au nevoie de oameni care să le mențină vie această flacără a motivației, să le dea curajul să creadă că pot reuși și să îi susțină. Pentru unii și-a asumat ea acest rol.
„Mulți dintre ei nu au susținerea necesară în familie, iar acolo intervenția e bine să fie făcută cu blândețe și multă răbdare. În mare parte, copiii care urmează și studiile liceale, chiar și universitare, sunt susținuți și de familie”, spune tânăra.
A început prin a pune în fiecare oră un strop de dinamică aparte, pe lângă creativitate și dragostea față de ei și față de materia pe care o predă.. „Când elevii văd că ai integrat, în ore, și sugestiile lor, se motivează și mai mult”, adaugă profesoara din Sihlea.
Nevoile elevilor, mai presus de orice informație predată
A început să petreacă mai mult timp cu elevii săi și a început să-i asculte activ. „Dacă ar fi să aleg o mini definiție a relației noastre ar fi aceasta: «Călătoria către uimitoarea lume din interiorul vostru». Avem și un motto: «Dă-ți voie să experimentezi, iar dacă greșești, nu fi dezamăgit! Suntem împreună!«”
Profesoara și-a dat seama că nevoile elevilor trebuie să fie mai presus de orice noțiune și definiție pe care trebuie să și le însușească la disciplina pe care o predă. Uneori chiar se abate de la planul lecției pentru a ajuta.
„Îmi amintesc de o oră în care elevii mei erau foarte tensionați pentru că dăduseră test la o altă materie și nu reușiseră să scrie toate răspunsurile. În ora aceea începeam un conținut destul de dificil – funcțiile sintactice ale substantivului. Văzându-le starea, mi-am luat timp și i-am ascultat, i-am încurajat.”
Întoarsă la rădăcini
În 2005 absolvise facultatea de Teologie Ortodoxă și, după ce a susținut examenul de titularizare, a devenit ,,profa de religie” de la Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau”, din Pipera. Visa să fie la catedră chiar din clasele primare, grație învățătorului său. Sora sa, colegă de cancelarie în prezent, predă religie, în timp ce Cristina a ales să îmbrățișeze Limba și Literatura Română. Este titulară din 2011.
„Era un singur post titularizabil în acel an, la o școală dintr-o comunitate defavorizată. Anul acela m-a ajutat foarte mult, a fost, practic, un proces accelerat de creștere. După acel an m-am transferat la școala din comuna Sihlea, locul meu natal, școala unde eu însămi am fost elevă”, povestește Cristina Bărbosu-Ene pentru Școala 9.
Se simte motivată că s-a întors în comunitatea sa. Sihlea este ,,acasă”, iar prin prezența sa, simte că dă înapoi din tot ceea ce a primit. Dintotdeauna a fost legată de câmpia și pădurile din sat.
„Copiii foștilor mei colegi îmi sunt astăzi elevi. Acest arc peste timp mă face să mă gândesc la romanele ciclice. Simt că sunt în locul potrivit, iar dorințele mele, ca fost elev, se reactivează și prind forme noi, sensuri noi, la fiecare întâlnire cu elevii mei.”
Blocajul de la catedră
Cum a început regândirea viziunii sale? Cristina a observat că elevii de la clasa la care era dirigintă, din al doilea semestru, nu mai erau la fel de motivați să învețe, iar rezultatele lor erau mai slabe.
Așa că s-a înscris la un simpozion pentru profesori unde a dat peste metoda „Piramida influenței” și a început transformarea. A început să-i privească pe elevi cu alți ochi, să-i perceapă ca un întreg cu nevoi, cu provocări. „Aplicând lecțiile Piramidei, am văzut că m-am blocat la nivelul Arăt și Comunic, așa că am început prin a coborî un nivel la Ascult, Înțeleg, Învăț”, spune profesoara.
„Arăt și Comunic” se referă la un mod de a te raporta la clasă din vârful piramidei, e un mod de a preda prin care elevii nu sunt implicați, profesorul își predă lecția în stilul clasic.
Reîntoarcerea la baza piramidei
Exact asta a schimbat Cristina, a început să-i implice mai mult pe elevi la oră, i-a ajutat să fie mai activi și să-și dea seama de abilitățile lor.
„Piramida Influenței poate avea cu adevărat rezultate dacă suntem conștienți la ce nivel al piramidei suntem și câte niveluri trebuie să coborâm pentru a obține rezultatul dorit, din rolul de profesori”, spune profesoara.
Practic, trebuia să se întoarcă la baza piramidei, un loc de unde îl privești pe celălalt ca pe o altă persoană, pe care o înțelegi întâi și o ajuți să ajungă în vârf. Când ești la catedră și doar emiți informație, ești deconectat de fapt de elevii tăi.
„Prima etapă și una extrem de importantă este autoconștientizarea, să îi facem pe oamenii cu care lucrăm să realizeze că mentalitatea în care ei sunt în centru, deconectați de toți cei din jur, nu este deloc eficientă – nici pentru ei înșiși și nici pentru cei de lângă ei. Apoi, printr-un set de instrumente, îi ajutăm să facă această tranziție, la mentalitatea în care îi vezi cu adevărat și pe cei din jur, în care oamenii de lângă nu mai sunt tratați ca niște obiecte și în care înțelegi că trebuie să iei în considerare și obiectivele și nevoile lor în loc să faci doar ce te interesează pe tine”, și-a explicat psihologia din spatele metodei Sam Whitney, Director Asociat al Dezvoltării Internaționale în cadrul Arbinger Institute, pentru PressOne. Acesta a participat la seminarii cu profesorii români.
Elevii au devenit pe rând profesori pentru colegii lor
Cristina a căutat să descopere cauza lipsei motivației. „Am început prin aplicarea unui chestionar, pentru că îmi doream foarte mult să aflu care erau cauzele rezultatelor lor scăzute. Am observat că mă blocasem la nivelul la care mă concentram doar pe transmiterea informației. Următorul pas a fost să petrec mai mult timp ascultând, înțelegând și învățând din ceea ce au să îmi spună elevii mei în cadrul proiectului «De vorbă cu noi».”
Elevii au fost foarte deschiși. Rezultatele lor au început să se îmbunătățească pe care o recunoșteau ei înșiși. Așa că au început să depună mai mult efort pentru a obține rezultate mai bune.
Împreună au realizat designul întâlnirilor, dar au și programat o activitate în care au vorbit despre ei, pasiunile lor. „Am încurajat elevii să vină cu sugestii pentru desfășurarea orelor de curs și i-am responsabilizat. Le-am dat încredere să își asume rolul de facilitator de conținut pentru colegii lor – peer learning, printr-o activitate ce se numește «Ștafeta învățării»”.
