Pe tabla de la a IX-a C, Alexandra Chirea scrie „LE SI CONDITIONNEL”. „Condiționalul «si»”, traduce profesoara în vârstă de 38 de ani. Elevii încep să scrie în caiete. „Ce faci, de ce nu scrii?”, îl întreabă Alexandra Chirea pe un băiat din primul rând, care încă scotocea prin ghiozdan. „E și el în grevă, doamna”, răspunde cineva din spatele clasei, stârnind râsete.
Concursul la franceză
Alexandra Chirea a avut două ore luni, 22 mai, prima zi de grevă generală, la clasa a IX-a C, una după alta. În prima, le-a predat elevilor condiționalul, făcând o paralelă cu „If” („dacă”, în limba engleză, n.r.) pentru a le fi mai ușor să înțeleagă gramatica franceză. Apoi a făcut cu ei câteva exerciții dintr-un fișier pe care l-a trimis în timpul orei pe grupul lor de WhatsApp.
În a doua oră, a făcut cu ei un joc, care, început timid, a devenit spre final o adevărată competiție.
Împărțiți pe echipe de câte cinci, elevii au primit o sumă imaginară de bani, 1.000 de euro, pe care să-i parieze în șapte runde. Fiecare rundă a însemnat să descopere greșeala gramaticală dintr-o propoziție în franceză, pe care Alexandra a scris-o pe tablă, or, dimpotrivă, să arate dacă propoziția respectivă este corectă.
În prima rundă, unde elevii au pariat câte 100 sau 200 de euro, doar o echipă a răspuns greșit. La a doua rundă, când au prins mai mult curaj și s-au aruncat la pariuri mai mari, o singură echipă a răspuns corect, câștigând alți 700 de euro imaginari.
De la a treia rundă, micul concurs arăta deja ca o competiție internațională în care fiecare răspuns corect înseamnă un pas în plus către un podium, cu aplauze, țipete de fericire și sărit din bănci. La ultima propoziție, la care toate grupele și-au pariat întregul câștig, Alexandra a încercat să-i păcălească și a inserat două greșeli. O singură echipă a descoperit asta.
„Pot deveni foarte competitivi”, remarcă profesoara la sfârșitul orei. „Și le place să facă genul ăsta de exerciții când sunt transformate în jocuri, așa îi țin antrenați la ore”.
„N-am cu cine”
În Colegiul Național „Gheorghe Șincai”, prima zi de grevă a profesorilor s-a desfășurat ca o zi normală de școală. Pe holurile clădirii istorice de lângă Parcul Tineretului a fost forfotă continuă în pauzele dintre cursuri, când elevii schimbă clasele pentru următoarea oră.
Până vineri, erau vreo 10 angajați, cadre didactice și personal nedidactic, care și-au declarat dorința de a participa la protest. S-au răzgândit peste weekend.
„M-am stresat un pic înainte dacă să fac sau nu grevă”, spune Alexandra Chirea.
Mică de statură, cu părul lung și drept, poate fi ușor confundată cu o elevă de a XII-a. Are 38 de ani și predă de la 24. A început la o școală generală din București, unde a stat un an, iar apoi s-a mutat la „Șincai”, unde e și dirigintă la o clasă.
Pe hol este salutată cu „bonjour, madame”, iar ea le zâmbește înapoi elevilor și le răspunde tot cu „bonjour”.
Deși susține în totalitate greva și revendicările sindicatelor din educație, de la majorarea salariilor până la aplicarea legii în ceea ce privește acordarea celor șase procente din PIB, Alexandra Chirea a ales să nu se alăture protestului.
Pe de-o parte, nu vrea să intre într-o mișcare pe care profesorii o vor opri printr-un compromis, la prima promisiune a Guvernului că totul se rezolvă.
„Nu am cu cine. Dacă aș alege să fac grevă, nu m-aș opri decât atunci când aș obține ce am cerut sau aproape ce am cerut. Până la urmă, vorbim de negocieri și aș obține aici și acum, nu promisiuni, nu vorbe, nu majorări eșalonate în nu știu câți ani”, spune profesoara.
E de părere că dascălii, chiar aceștia care sunt acum în grevă, nu au capacitatea de a duce un protest de la început până la un sfârșit cu rezultate reale. Asta pentru că majoritatea se lasă ușor intimidați la diverse presiuni care pot apărea pe parcurs și ar renunța de teama că nu-și mai iau gradele sau le vor fi rupte contractele. Din punctul ei de vedere, asta e lașitate.
Dă și exemplul unor profesori dintr-un alt liceu care au oprit săptămâna trecută greva de avertisment, care a durat două ore, pentru a supraveghea un examen. Aceștia au reluat-o după ce au corectat lucrările. „După mine, asta nu e grevă”, critică Chirea. „Greva înseamnă că nu fac ceea ce trebuie să fac conform fișei postului. Sunt convinsă că motivul a fost că greva nu trebuie să aibă impact asupra copiilor. Dar atunci nu mai faci grevă. Așa, o să ajungem să facem greve duminicile, în vacanțe, Guvernul chiar ne va mulțumi că facem o economie la buget”, afirmă profesoara.
O grevă-șantaj
Ea remarcă și o altă problemă, observată și de alți dascăli și criticată de Guvern: faptul că greva are loc într-un moment dezavantajos pentru elevii pentru care Evaluarea Națională și, respectiv, Bacul, se apropie cu pași repezi.
„Mi se pare o grevă imorală, o grevă șantaj, i-aș spune. Din punctul meu de vedere, o grevă se face la început de an școlar, existând timpul necesar pe parcursul anului școlar să așez lucrurile și să redresez situația mai ales pentru absolvenții claselor a VIII-a și a XII-a”, explică profesoara.
E însă de acord cu toate revendicările sindicatelor: majorarea salariilor, care acum sunt „obscen de mici”, acordarea sporurilor, investițiile extrem de necesare în întregul sistem. Ia în calcul să se alăture grevei la un moment dat, dar numai dacă se dovedește că acțiunea asta de protest „nu e doar de fațadă”, iar ceilalți profesori au curaj să o susțină dincolo de promisiuni și vorbe-n vânt.
La negocierile din weekend, sindicatele din educație au respins propunerile Guvernului de a le acorda stimulente financiare debutanților și cadrelor didactice titulare care predau în zone defavorizate. N-au băgat în seamă nici promisiunea că salariile tuturor vor fi mărite prin noua lege a salarizării, care va fi gata abia în iulie. Ele au cerut măsuri concrete.
Deși aceste propuneri au fost respinse categoric de profesori, Ministerul Educației s-a apucat să lucreze la ele.
A început cu un salariu de 800 de lei și trebuia să plătească o chirie de 900 de lei
În 2009, când s-a angajat, Alexandra Chirea avea un salariu de 800 de lei. Din banii ăștia, nu putea acoperi nici măcar chiria, care îi depășea venitul: 900 de lei. Dacă nu ar fi fost părinții să o ajute, admite profesoara, nu ar fi avut nicio șansă să reziste în învățământ. Nici acum, după 14 ani de predat, salariul ei nu depășește 4.000 de lei, cu tot cu orele de dirigenție și sporul de hrană.
„Este o chestiune de logică elementară că nu poți aduce printre cei mai buni absolvenți din învățământ oferindu-le un salariu de 2.400 de lei. Aud foarte des în rândul părinților și copiilor că nu sunt profesori buni de informatică. Mi se pare logic, ce absolvent de info ar zice că nu se duce pe un salariu de trei-patru ori mai mare și vine în învățământ? Mi s-ar părea ciudat să se întâmple asta”, glumește Chirea.
Alexandra Chirea atrage atenția că deficiențele sistemului de învățământ încep, într-adevăr, la salariile profesorilor, dar se întind mult dincolo de ele, către baza materială și calitatea predării. Insistă însă pe cea din urmă.
„Nu putem dubla salariile profesorilor și să ne așteptăm ca de mâine, totul să se rezolve: vor veni la ore și profesorii care chiulesc, se vor purta frumos cei care nu... Este fals”, spune cadrul didactic, care e de părere că profesorii înșiși trebuie să facă „curățenie” printre ei.
„După mine, în lumea mea ideală, cred că ar trebui să fim cu toții dați afară și să începem să angajăm de la zero. Trebuie făcută o formare reală, nu una pentru diplome, examene serioase și mai ales, să nu-i lăsăm pe dascăli de izbeliște. După ce au intrat în sistem, profesorii au nevoie de foarte multă îndrumare, să le arătăm când greșesc”, afirmă Alexandra Chirea. Un prim examen ar putea fi o dictare pentru toți profesorii care intră în învățământ. „Și cred că deja am face o triere”, punctează.
„Auzim foarte des că profesorii, directorii se plâng că nu pot lua măsuri împotriva unui profesor care abuzează verbal elevii, care nu știe carte, care chiulește constant de la ore. Există comisia de etică, dar managerul trebuie să-și asume o decizie și să spargă acea solidaritate de breaslă care funcționează extraordinar de bine în astfel de cazuri. Profesorii trebuie să fie primii care să-și dorească să facă curățenie printre ei și să nu se acopere unii pe alții”, explică Chirea.
Dezinteresul profilor
Din cauza unor astfel de profesori a plecat de la școala de cartier în care a predat în primul an. Când vorbește despre el, îl descrie într-un singur cuvânt: bullying. Bullying pentru că „nu am intrat cu ei în horă. să accept că nu se poate face nimic”. I s-a tot repetat o expresie pe care nici acum nu o poate înțelege: „hai să ne înțelegem ca oamenii”.
„M-am simțit singură. Nu am simțit că am suportul celorlalți ca să facem ceva pentru acei copii care aveau nevoie de ajutor. Nu am înțeles cum au ajuns în clasa a VIII-a fără să știe să scrie, nu mi s-a părut că cineva este îngrijorat de acest lucru. Lumea se purta ca și cum nimic nu s-a întâmplat”, explică ea, vorbind despre profesorii mai vechi din școală.
La un moment dat, își amintește, a fost criticată că a dat calificativul „Insuficient” unul elev de clasa a III-a, spunându-i-se că „e o lege nescrisă” și nu poate da un calificativ atât de mic unui copil.
„Copiii, de când intră în școală, trebuie să înțeleagă că sunt niște reguli. Dacă eu îl obișnuiesc până la clasa a VIII-a că îi merge și așa, așa se va obișnui. Când vine la mine la liceu la clasa a IX-a este mult prea târziu”, spune ea.
A fost criticată și online, când s-a arătat în dezacord cu reintroducerea exmatriculării în legea educației, afirmând că nu asta e soluția. I s-a spus că nu poate înțelege cum e să predea într-o școală „cu probleme”, pentru că lucrează într-un mare colegiu din Capitală.
„Mie mi-ar plăcea să am niște ore într-o școală cu probleme și să ajut niște copii. Dar singură nu pot”, explică ea.
Se atașează repede de toți copiii, mai ales de cei considerați „cu probleme”. Merge pe principiul că nu există copii răi, ci doar adulți care nu știu să se poarte cu ei. De exemplu, povestește, în prima săptămână din acea școală, a avut ore la o clasă de a VII-a, unde doi băieți au întâmpinat-o cocoțați pe un dulap, răzând și făcând gălăgie. I-a ignorat, vorbind numai cu restul clasei. A doua oră a fost identică.
„Fiind primele ore la ei, am început un joc, ca să-i cunosc mai bine. Le-am spus să se prezinte și să-mi răspundă la trei întrebări, printre care ce înseamnă școala pentru ei, dar să fie onești, să spună orice vor ei. Și atunci, cei doi copii care erau pe dulap au făcut liniște, s-au așezat în prima bancă, pentru că acolo mai erau locuri, și au zis că vor și ei să răspundă”, povestește profesoara.
„Niciodată nu am intrat într-o clasă ca într-o luptă”
Au folosit cuvântul „închisoare” când au descris școala și i-au spus Alexandrei că în timpul orelor se simt judecați și catalogați ca fiind răi. A făcut atunci un pact cu ei: dacă vor sta în continuare în prima bancă, vor scrie lecția în caiet și vor răspunde la ore, chiar dacă greșesc, atunci va face notarea lor de la nota 5. „Și așa au făcut până la sfârșitul anului”.
Cel mai mult a impresionat-o un moment spre finalul anului, când a avut nevoie să plece mai devreme de la oră și le-a dat drumul elevilor cu 10 minute mai devreme. I-a rugat să nu facă gălăgie pe holuri, ca să nu deranjeze celelalte ore și să nu o „certe” colegii profesori.
„Ei au coborât primii, eu am rămas în spate. Unul dintre acești doi copii de pe dulap le-a spus celorlalți: «șșș, că o să o certe pe doamna!»”, povestește ea.
„Și-au dat seama că cineva îi ascultă și le acordă atenție”, adaugă.
Eu am toată încrederea în copii. Copilul, dacă are o anumită ieșire, nu e ceva personal, unii profesori iau asta personal. Niciodată nu am intrat într-o clasă ca într-o luptă. Poate copilul are o zi proastă, poate am greșit eu și l-am făcut să se simtă într-un anumit fel. Nu am o problemă să le cer scuze. - Alexandra Chirea
Cel mai mult în meseria de profesor îi place să fie în sala de clasă. Îi place când un elev o face să râdă, când Elena de la a IX-a C îi urează „o zi frumoasă”, ori când Dragoș, de la a IX-a A îi spune că a fost simpatică la oră. Adoră satisfacția pe care o are când un elev ia 10 curat la un test.
Și-ar dori, pe lângă revendicările grevei, și altceva: să nu mai existe „victimizări pe internet, atâta jale” din partea unor profesori care se plâng că nu sunt respectați de elevi. Pentru că nu e vina elevilor, ci a dascălilor, crede.
„Îmi doresc să existe în fiecare clasă atitudine, coloană vertebrală și dragoste pentru copii. Ar trebui să ne asumăm evaluările, să nu ne mai simțim atât de atacați. Da, trebuie să avem salarii mai mari, dar nu asta ne dă respectul societății, ci noi, prin modul în care predăm, prin modul în care ne ocupăm de copii”, conchide Alexandra Chirea.
