„S-a gândit vreunul dintre voi să devină arhitect atunci când va fi mare?”

E luni, puțin trecut de ora 10. 18 elevi sunt prezenți. Doar unul lipsește. Toți sunt îmbrăcați în alb și albastru, iar fetele poartă pampoane albe și cozi împletite. 

Din ultimele bănci, pe peretele din Est, vezi litere colorate care formează o propoziție importantă: „Ne jucăm, învățăm și creștem împreună”. Lângă, un grup de afișe care informează despre bullying. 

Pe fiecare bancă în parte, în pungi transparente cu zip lock, găsești Kitul de Arhitectură. E un kit format din piese de lemn, șuruburi din metal și carton pliat.

„Acoperișul este cel care ne acoperă de ploaie acasă”

Cea de-a patra lecție începe cu o scurtă recapitulare. Cei mici ies rând pe rând din bănci, urcă pe scena din fața tablei digitale, și dau definiții pentru termeni ca „fundație”, „acoperiș”, „mansardă” sau „arhitect”. 

„Acoperișul este cel care ne acoperă de ploaie acasă”, spune un băiețel.

Apoi învățătoarea le explică copiilor tipurile de locuințe: individuale și colective. După recapitularea termenilor specifici arhitecturii, începe partea practică a cursului. Fiecare copil își deschide kitul și începe asamblarea. Fac întâi fundația, apoi stâlpii și acoperișul. 

Piesele, asamblate ca un puzzle

„O să construiesc și eu odată cu voi”, le spune învățătoarea. Îi învață apoi cum să lucreze cu chertările, adică decupajele din lemn prin care sunt îmbinate două sau mai multe piese. 

„Le asamblezi ca pe un puzzle”, spune învățătoarea Diana. Cu patru chertări în jos, trei chertări în sus și cu ajutor de la învățătoare, fiecare copil reușește să asambleze fundația propriei căsuțe. 

Copiii observă, totuși, că fundația nu e stabilă. „Următoarele elemente sunt stâlpii. Avem nevoie de patru piese”, le spune învățătoarea. 

„Avem nevoie și de șuruburi și de piulițe”, răspunde unul dintre copii. 

Șuruburile și piulițele mai cad pe jos. În a treia bancă de la geam, un băiețel a inventat propriul sistem prin care să le păstreze pe bancă. Și-a dat jos brățara de la mână și le-a pus în interior. 

Pe rândul din mijloc, un alt băiețel spune că nu are șuruburi. Primește șuruburi, apoi se uită la colega lui de bancă ca să recupereze teren. „Așa?”, se asigură. 

Când nu asamblează corect, copiii sunt nevoiți să desfacă șuruburile și să o ia de la capăt. Dar nimeni nu se supără. Sunt concentrați, au zâmbetul până la urechi și anticipează de multe ori care e următorul pas. 

O fetiță cu două clame roz neon și puf de aceeași culoare se uită mândră la fundația și la stâlpii pe care tocmai i-a construit. „Este foarte bine”, o încurajează învățătoarea Diana. 

Cu fundația și stâlpii asamblate, învățătoarea și copiii trec la construirea grinzii, contravântuirilor și a căpriorilor. 

„Această construcție ne va fi utilă în activitatea viitoare cu instalații și designeri”, îi pregătește învățătoarea. „O să mai fie un curs?”, întreabă un băiețel și se entuziasmează când primește un răspuns afirmativ. 

În timp ce copiii finalizează construcția, învățătoarea le arată pe tabla digitală imagini ale unor construcții proiectate de arhitecți celebri. „Podul lui Traian” de peste Dunăre, sau „Sagrada Familia” lui Gaudi sunt proiectate pe tablă. 

„S-a gândit vreunul dintre voi să devină arhitect atunci când va fi mare?”, îi întreabă învățătoarea la final de lecție, iar copiii răspund „Da!”, în cor. 

Ce cred copiii și părinții

Sofia Cazan este unul dintre copiii beneficiari ai acestui proiect. Spune că a patra lecție a fost interesantă și că dacă o să devină arhitect, o să facă „lucruri foarte frumoase”. 

„Cel mai mult de la lecții mi-a plăcut când am construit pentru că îmi place să rotesc piulițele”, povestește eleva de clasa a II-a. Cel mai greu i se pare să desfacă șuruburile. 

Spune că lecțiile îi vor inspira pe ea și pe colegii ei să devină arhitecți. 

După lecții, copiii se duc acasă și le povestesc părinților ce au învățat la curs. „Părinții sunt foarte încântați pentru că este totuși inedit să faci un curs de arhitectură la școală”, povestește învățătoarea Diana. 

Piese de lemn, șuruburi din metal și carton pliat

Înainte să le predea celor mici, cadrele didactice din Breaza trec printr-un training susținut de Carolina Pascal, trainer și designer educațional la eematico. La fiecare două săptămâni, 16 cadre didactice care au ales să predea opționalul de Arhitectură, merg la curs într-o unitate de învățământ din Breaza, unde învață de la Carolina fiecare fază a proiectului. 

Diana Corfu este unul dintre ei. Învățătoarea merge la training, studiază încă o dată materialele și apoi le predă celor mici. Clasa la care e învățătoare, clasa a II-a a Liceului Teoretic „Aurel Vlaicu”, a ajuns la cel de-al patrulea curs de Arhitectură la finalul lunii mai. 

Pe lângă training, prin acest proiect, Asociația eematico oferă un pachet educațional format din nouă lecții care să îi ajute pe copii să înțeleagă provocările unui arhitect. Pachetul educațional conține materiale educative de asamblat pentru copii, activități pe calculator, videoclipuri explicative și materiale de îndrumare pentru profesori. 

La început, profesoarele „păreau puțin reticente”, după cum povestește Carolina. 

„Vorbim despre un domeniu al adulților, vorbim despre arhitectură, și atunci s-ar putea să pară complicat la început pentru că doamnele profesoare care participă la curs predau alte materii”, explică trainerul. 

Ea spune că pe durata întâlnirilor a observat pe fețele profesoarelor o bucurie ca cea a copiilor. „Este surprinzător să vezi cum de la lecție la lecție capătă și ele mai multă încredere”, povestește Carolina. 

Diana Corfu, învățătoarea micilor constructori de clasa a II-a, spune că a ales să fie parte din program pentru că știe cât de important e să-i pregătească pe cei mici pentru viață, să le dezvolte creativitatea și să îi ajute să își descopere pasiuni. Mai mult de atât, materialele ușor de manevrat, adecvate vârstei copiilor, au fost un alt motiv pentru care învățătoarea s-a înscris în program. 

„Întâi ne instruiește Carolina și apoi mai studiem și noi încă o dată materialele”, a povestit Diana.  

Recunoaște că nu i-a fost ușor și spune că acum, prin experiența ei de la training, îi consolează și pe cei mici când întâmpină dificultăți. „Înainte am învățat și noi lecția aceasta. Și nouă ne-a dat bătăi de cap”, le spune copiilor. 

„Sunt copiii noștri și trebuie să facem pentru ei” 

La Liceul din Breaza cursul de arhitectură nu e singurul care îi învață pe elevi despre cum e să fii într-o profesie. Aici, mai au loc cursuri de educație financiară, educație juridică, educație media, astronomie și robotică. 

Alina Nicola, directoarea Liceului Teoretic „Aurel Vlaicu”, Breaza, spune că inițiativa a fost primită cu bucurie pentru că implică și spirit practic, necesar în școli. 

„În modul în care se face educația în școli, lipsește foarte mult această aplicare practică”, e de părere directoarea. Ea spune că în școlile din Breaza proiectul se va desfășura în două etape: acum pentru copiii din școlile primare, din toamnă pentru elevii de gimnaziu și de liceu. 

„Încercăm să le deschidem copiilor cât mai multe uși. Ei vor alege după aceea”, explică directoarea scopul opționalelor inedite desfășurate în școlile din Breaza. 

„Sunt copiii noștri. Eu sunt din Breaza. Nu am predat o zi în altă parte, e școala mea. Și majoritatea colegilor mei au fost elevi aici. Sunt copiii noștri și trebuie să facem pentru ei”, adaugă ea. 

Participarea la activități culturale și învățarea experiențială

În plus, activitățile culturale îi ajută pe copii să cunoască și înțeleagă mediul social în care trăiesc. În primii opt ani de viață este importantă expunerea la astfel de activități culturale, deoarece acestea construiesc o bază pentru învățarea viitoare, pentru menținerea unei stări bune de sănătate și pentru obținerea succesului, potrivit kinderpedia.ro. 

Teatrul, spre exemplu, contribuie la dezvoltarea creativității, inteligenței emoționale, a răbdării, a limbajului și a capacității de comunicare, dar și la înțelegerea lumii înconjurătoare, conform aceluiași site. 

Învățarea prin practică, cunoscută și sub numele de învățare experiențială, este o abordare educațională teoretizată de filosoful, psihologul și reformatorul educațional american John Dewey, care îi implică pe cursanți prin experiență directă și participare activă, potrivit plurisacademy.com.  

Abordarea se bazează pe principiul că oamenii învață cel mai bine atunci când sunt implicați direct în procesul de învățare și aduce mai multe beneficii, printre care și dobândirea abilităților practice, dezvoltarea gândirii critice și a abilității de a rezolva probleme, stimularea implicării și a motivației. 

„Ne-ar plăcea să ajungem în cât mai multe școli. Problema este de fonduri”

„Nu este obiectivul nostru ca acești copii să devină arhitecți. Obiectivul nostru este ca ei  să afle că au mai multe oportunități indiferent de locul din care vin. Dacă cei din jurul tău sau dacă mediul tău îți vorbește doar despre anumite meserii, nici nu o să te gândești că ai putea să faci altceva”, a explicat Carolina Pascal, trainer și designer educațional la eematico.

În viitor, cei de la eematico plănuiesc să acrediteze cursul, însă momentan eforturile lor sunt orientate spre implementarea proiectului. 

„Nouă ne-ar plăcea foarte mult să ajungem în cât mai multe școli. Problema este de fonduri”, povestește Carolina. 

Kitul de Arhitectură este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) și de Primăria Breaza, bugetul alocat fiind de peste 33.000 de euro, bani care acoperă cheltuielile cu procesul de realizare al suportului de material didactic, dar și pregătirea profesorilor.

În perioada martie - noiembrie 2024, cel puțin 500 de copii de la unitățile de învățământ din Breaza vor lua parte la cursul Kitul de Arhitectură, alături de cadre didactice instruite și pregătite să susțină cursul la clasele la care predau, potrivit eematico.