Elevul șters, elevul premiant, elevul cuminte, cool, favorit al profesorilor, loaza. Am fost fiecare o categorie sau mai multe, puși în cutii pe nedrept sau pe merit. Până în vacanța mare - nu doar fiindcă era lungă de trei luni, ci fiindcă era de-a dreptul grandioasă, regat al plictiselii și libertăților - când eram toți altceva. Jurnalist, artist, manager cultural, manager de proiect, designer, PR cultural. De la distanța a ceea ce societatea zice azi că suntem, ne-am întors în vacanța mare, înainte de a începe școala, să retrăim ceea ce în epoca pre-parentingului nu avea un nume: anxietatea. Un text colectiv în care și-au adunat forțele și amintirile Școala9+Scena9+Rezidența9=Fundația9.
România era în Al Doilea Război Mondial și Regele Carol al II-lea nota în jurnal cum nu lăsa serile să treacă fără „pocher”. Jocurile de noroc nu au ocolit nici saloanele regale, nici cartierele rău famate. Sunt profesoară de istorie și îți propun să parcurgem vreo 5.000 de ani până astăzi ca să învățăm despre ele.
După ce propria fiică i-a fost elevă, o profesoară de engleză a înțeles cât de importante sunt apropierea de elevi și susținerea morală.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
