Anul ăsta au susținut examenul de titularizare de trei ori mai mulți candidați decât posturi. Doar jumătate au luat media peste 7 necesară să prindă un contract pe perioadă nedeterminată. Concurență e mai ales pe catedrele umaniste, în timp ce la științe rămân locuri neocupate. Oricum, criza de profesori se simte nu doar în statistici, ci și în sălile unde candidații își primesc repartiția, după o procedură neschimbată de zeci de ani. Am fost în București la mai multe ședințe publice și am vorbit cu profesorii despre asta. Chiar și cei mai tineri dintre ei spun că „mai sunt multe lucruri de pus la punct până la a ne gândi cum ne titularizăm digital”.
Am considerat întotdeauna că școala este acea instituție care trebuie să fie înaintea vremurilor, că profesorii sunt primii care descoperă noutățile și tendințele din domeniul lor ca să poată crea competențe adevărate pentru copiii din fața lor. M-au mirat mereu studiile care spuneau că profesorii sunt categoria cea mai rezistentă la învățare, și nu doar prin țara noastră – să nu perpetuăm mitul unicității noastre absolute.
Predau la țară pentru că așa și-au dorit. Fac diferite programe ca să ofere șanse egale tuturor copiilor, îi conving să vină la școală și uneori chiar le fac rost de haine și rechizite ca să se asigure că nu abandonează, îi fac să iubească să învețe. Cinci dascăli care predau în județele Argeș, Călărași, Iași, Olt și Timiș au fost premiați în cadrul „Galei profesorului anului din mediul rural”, organizată de asociația Teach for Romania la Iași.