La 6:40 dimineața, în Domnești, Argeș, fumul de țigară, mirosul de cafea și sunetul de bilete mototolite la pariuri sportive deschid ziua pentru mai mulți liceeni. La doar câteva sute de metri de școală, două case de pariuri funcționează ca loc de întâlnire pentru elevii navetiști care ajung înainte ca școala să fie deschisă.
Sunt profesor educator la o grădiniță privată și am cea mai frumoasă profesie de pe Planetă. De pe 9 noiembrie suntem din nou acasă. Grădinița online nu mă încântă mai deloc, dar întreținem legăturile cât mai mult posibil. De trei ori pe săptămână, atât dimineața, cât și după-amiaza, ne vedem pe Zoom. Lucrăm în caiete respectând temele săptămânale din planificarea anuală, împărtășim impresii, ne jucăm. Pentru mine este foarte dificil să urmăresc copiii, să repet lucruri, să mă asigur că ei înțeleg tot. Și totuși, dacă în primele zile țipau în microfon și se forma haos, acum ne așteptăm rândul și ne respectăm între noi.
Ce simte un elev când stima lui de sine devine direct proporțională cu numărul notelor de 10 și al premiilor pe care le câștigă?