Ba da. Am citit, dar mai demult. Era o carte voluminoasă, cu o copertă alb cu verde pe care scria Cobzarul. O carte cu poezii de Taras Șevcenko și îmi amintesc că m-a surprins tristețea versurilor în care își cânta Ucraina asuprită. Afirmația „În viața mea n-am citit o carte scrisă de un ucrainean” nu are însă legătură cu lecturile noastre.
Când a înființat în 1993 grădinița Happy Kids care avea să devină Transylvania College, profesoara Simona Baciu era convinsă că școala trebuie să însemne altceva decât „mâinile la spate și ochii la mine”. Așa că a-a întors întâi ea la școală, s-a așezat pe jos în sala de clasă ca să vadă ce vede un copil și a descoperit că centrul clasei nu mai poate fi catedra. „Noi suntem ghizi și parteneri în educație”, crede Simona Baciu. Într-un interviu pentru Școala 9 a explicat de ce starea de bine a profesorilor este cheia în educație.
În timp ce Ministerul Educației promite de ani de zile digitalizarea școlilor, un grup de profesori de la Colegiul „Nicu Gane” din Fălticeni, județul Suceava, au luat problema în propriile mâini. Au identificat sponsori din mediul privat, printre ei chiar foști absolvenți, și au construit prima sală de clasă SMART din unitatea de învățământ. Doar că nu s-au oprit aici: au mai construit alte trei și o „reading room”, o sală de lectură amenajată în stil britanic.