„Nu mi se pare corect că băieții pot să iasă seara și să stea cât vor fiindcă sunt băieți”, spune Anda Duțescu, o adolescentă din Slatina. „Dirigintele le-a făcut pe niște colege «panarame» pentru că aveau părul colorat în roz”, dă un alt exemplu Carla Pantilie, liceană din Câmpina. Ambele fete ilustrează mentalitățile din comunitățile lor. Cele două coordonează cinecluburile feministe F-SIDES din orașele lor și încearcă să ducă mai departe, printre colegi și profesori, discuția despre egalitatea de gen. E o victorie pentru ele când la proiecțiile lor de filme vin și băieți, chiar dacă aduși de prietenele lor.
În învățământul profesional și tehnic, rata de succes la examenele de certificare este de 100%. Madlen Șerban, profesor asociat la Universitatea din București, cu experiență în arhitectura politicilor educaționale, explică de ce nu ar trebui să ne bucure această reușită: aceste certificate nu au și calitatea pregătirii în spate și trebuie revizuite. Profesoara a fost coordonatoarea grupului de lucru „Curriculum școlar pentru meserii emergente” în contextul elaborării Strategiei de digitalizare a educației și a explicat pentru Școala 9 care sunt pașii pentru a adapta școala cu piața muncii. „Oamenii deja au aflat că există viață în afara cutiei pe care o numim România. Și pleacă.”
Profesor de istorie și conferențiar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Dan Lazăr, a făcut o analiză a învățământului din perioada comunistă. El însuși a început facultatea în comunism și absolvit-o în democrație. Dan Lazăr este și doctor în Istorie contemporană și cercetător acreditat al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Se ferește să tragă o concluzie în alb sau negru la întrebarea „a fost școala de mai bună calitate pe vremuri?” Fiindcă nu ar reprezenta „un adevăr convenabil majorității”. Și totuși, ce-a fost bun și ce nu?