Procurorii și polițiștii de la Crimă Organizată au făcut, la începutul săptămânii, 23 de percheziții la domiciliu, în dosarul „droguri în licee”, cum e cunoscut deja în spațiul public. Colegiul Național „I.L. Caragiale” și Liceul „Jean Monnet” se numără printre instituțiile preuniversitare etichetate „de fițe” din București unde s-ar fi vândut droguri precum cocaina și canabis (popular, iarbă). I-am întrebat pe reprezentanții elevilor de la aceste licee dacă au auzit până acum că ai lor colegi cumpără droguri în școală. Ei spun că știau că elevii, în general, se droghează, însă nu în liceul lor. Și nu-și amintesc clar cum și când s-au desfășurat activitățile de prevenție din aceste instituții.
Profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș arată prin exemple concrete ce urmări poate avea lipsa predictibilității. De exemplu, cum poți să mai penalizezi absențele care de obicei erau calculate pe semestru în absența semestrelor? O altă problemă este exmatricularea care pare imposibilă cu noile regulamente. Cei doi explică de ce.
O directoare de școală dintr-un sat din Sălaj a reușit, cu metode simple, să-i aducă pe elevi cu drag la școală și astăzi copiii își aduc ei dimineața colegii la cursuri. Delia Monica Petran, de la Școala gimnazială Dobrin, cu 120 de elevi, a dat responsabilități tuturor profesorilor, a strâns relația cu familiile copiilor și a premiat prezența la școală. O politică a școlii este ca fiecare elev să primească atenție. „Să nu existe copil care să vină la școală și nimeni să nu-l întrebe nimic până merge acasă”, explică profesoara. Iată câteva exemple concrete de ce funcționează în combaterea abandonului școlar.