Este „deschis la alte puncte de vedere”, calm și empatic, nu „reacționează urât” când greșești. Așa definesc elevii de la Liceul Teoretic „Marin Preda” din București un profesor de încredere. De doi ani, școala face parte dintre cele 200 de școli și grădinițe din toată țara care învață de la terapeuți și mentori cum să dezvolte relații sănătoase, prin proiectul „Școala încrederii”. Și cu toții descoperă puterea greșelii în procesul de învățare și cum să-și gestioneze emoțiile.
Într-o școală din cartierul Ferentari, psihopedagoga Ana Vasile a implementat un model educațional inspirat din sistemul american care sprijină copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) sau pur și simplu pe cei cu dificultăți de învățare, care au rămas mult în urmă. Practic, a înființat un laborator unde copiii vin să lucreze în ritmul lor, să devină independenți în învățare ca apoi să țină pasul cu cei din clasa lor.
Mai puțin de jumătate din timpul de muncă al unui profesor este rezervat predării efective. România nu face excepție. O cercetare realizată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) arată cât anume predau profesorii în cele 37 de țări membre și cât timp rezervă celorlalte activități din afara orelor. În Finlanda, de pildă, una dintre țările cu cel mai bun sistem educațional al lumii, profesorii de liceu predau 3 ore pe zi sau chiar mai puțin. În România, media e de cinci-șase ore.