O profesoară de limba română dintr-un sat vrâncean duce o luptă continuă cu abandonul școlar. Știe că există două praguri când poate pierde elevii în fața muncilor câmpului sau șantierelor din zonă: clasa a patra și clasa a opta. Așa că merge regulat acasă la copiii care nu vor să continue școala și la cei repetenți și vorbește cu părinții lor. „Profesorul face cât poate, dar este nevoie ca elevul să vadă că și părintele spune aceleași lucruri”, s-a convins Cristina Ene Bărbosu. Pe lângă această muncă suplimentară, profesoara își face orele cât mai creative, prin șotron sau escape rooms.
Desființarea specializării învățător la liceele pedagogice, introducerea admiterii la liceu și noi modalități de acordare a burselor școlare au fost comentate abitir pe rețelele de socializare, stârnind revoltă în rândul elevilor, profesorilor și părinților. Toate aceste dezbateri care au antrenat opinia publică s-au făcut, însă, pe marginea unor proiecte de lege apărute pe surse, fiindcă într-atât de mult preț pe transparență decizională pune coordonatorul României Educate, „cea mai amplă și de durată consultare publică desfășurată până acum în domeniul politicilor publice din educație”, ajuns astăzi ministru.
Aproape 30 de mii de copii din România învață în școli speciale. Asta înseamnă că programa școlară este adaptată deficienței lor și că mulți dintre ei primesc asistența permanentă a profesorului, de apropierea lui fizică. Iulia Măndășescu este profesor psihopedagog la o școală pentru copii surzi din București și a povestit pentru Școala 9 care au fost provocările să le predea online copiilor care fie nu suportă masca pe față, fie au contraindicații de a sta în fața ecranelor.