În vară am fost cu toții martorii unei mișcări de solidarizare extraordinară, când a avut loc greva profesorilor. Am apreciat vocile care ne-au susținut. Am asistat însă și la hărțuirile celor care, după caz, se aflau fie în tabăra greviștilor, fie a celor care au continuat să predea. Zilele acestea s-a discutat despre cazul Goethe, unde o mămică a acuzat un profesor de bullying după ce nu și-a mai trimis copilul la el la meditații. De ce nu ne solidarizăm și în astfel de cazuri? De ce nu ne solidarizăm să reclamăm abuzurile?
Au sosit, așadar, și cardurile. Cum care carduri? Cardurile cu prima de carieră didactică. Cei 1500 de lei (sau 500 de lei pentru personalul nedidactic), unul dintre rezultatele negociate în urma grevei din primăvară. Ceva ce a propus guvernul, în contraofensivă la solicitarea inițială de majorare a salariilor. S-ar putea crede că este ceva. Nici nu vrem să spunem că nu este ceva. Dar să vedem ce anume. Cei 1500 de lei (sau 500 de lei pentru personalul nedidactic) primiți o dată, ca o primă pentru acest an școlar.
„Cel mai mare impact este atunci când profesorii lucrează împreună și discută despre impactul lor”, crede profesorul John Hattie. Autor al mai multor volume despre ce înseamnă o educație cu impact, cel mai cunoscut - „Învățarea vizibilă”, profesorul a rezumat, într-un interviu pentru Școala9, care sunt indicatorii la care un stat ar trebui să se uite dacă vrea o școală mai bună. Spoiler: nu este infrastructura. Și nici curriculumul.