În vară am fost cu toții martorii unei mișcări de solidarizare extraordinară, când a avut loc greva profesorilor. Am apreciat vocile care ne-au susținut. Am asistat însă și la hărțuirile celor care, după caz, se aflau fie în tabăra greviștilor, fie a celor care au continuat să predea. Zilele acestea s-a discutat despre cazul Goethe, unde o mămică a acuzat un profesor de bullying după ce nu și-a mai trimis copilul la el la meditații. De ce nu ne solidarizăm și în astfel de cazuri? De ce nu ne solidarizăm să reclamăm abuzurile?
De Ziua Internațională a drepturilor copilului, trei adolescenți din Boardul Copiilor din România susținut de UNICEF le-au scris oamenilor mari. Au vorbit despre cum se simt la școală și cât de mult contează pentru ei să fie parteneri de dialog.
După aproape 40 de ani în învățământ, Marcelina Popa, profesoară de matematică la Colegiul Dobrogean „Spiru Haret” din Tulcea, nu se teme să admită că învață de la elevii săi. În ultimele două săptămâni a fost în grevă, la fel ca toți colegii săi de cancelarie. La fel și Mihaela Murgoci, care își împarte zilnic orele de istorie între o școală din București și două din județul Giurgiu. Cele două profesoare au vorbit, pentru Școala 9, despre problemele de care s-au lovit în sistem și despre nevoile de la clasă.