Elevul șters, elevul premiant, elevul cuminte, cool, favorit al profesorilor, loaza. Am fost fiecare o categorie sau mai multe, puși în cutii pe nedrept sau pe merit. Până în vacanța mare - nu doar fiindcă era lungă de trei luni, ci fiindcă era de-a dreptul grandioasă, regat al plictiselii și libertăților - când eram toți altceva. Jurnalist, artist, manager cultural, manager de proiect, designer, PR cultural. De la distanța a ceea ce societatea zice azi că suntem, ne-am întors în vacanța mare, înainte de a începe școala, să retrăim ceea ce în epoca pre-parentingului nu avea un nume: anxietatea. Un text colectiv în care și-au adunat forțele și amintirile Școala9+Scena9+Rezidența9=Fundația9.
Am fost profesor supraveghetor la unul dintre liceele bune din Cluj. La noi nu s-au anulat lucrări, nici nu au fost eliminați candidați, dar am avut și noi aceeași problemă cu scrisul pe fiecare lucrare a titlului testării: „examenul de bacalaureat”. După o săptămână obositoare ca profesor supraveghetor am rămas cu întrebarea: de ce nu e tipărit direct pe foaie titlul examenului și cum ar putea fi cu adevărat combătută frauda?
Suntem 7 liceeni care stăm în fiecare zi pe telefon, însumat, 42 de ore. Într-o lună avem screentime de 52,5 zile. Când ne-am născut, graficele globale cu utilizatori de rețele sociale se duceau în sus vertiginos, se lansa Ipad-ul și rețelele 4G. Este realitatea pe care o știm, dar ne și întrebăm ce ne oferă și ce ne răpește tehnologia. Așa că ne-am uitat întâi în școlile noastre unde este interzis să folosim telefoanele mobile în timpul orelor. Teoretic…