Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
Nesfârșitele dezbateri pe tema direcțiilor de reformă ce ar trebui susținute de noile legi ale educației au avut și câteva rezultate notabile: o înțelegere mai profundă a dezechilibrelor sistemice, o definire mai evidentă a intereselor divergente care blochează de ani de zile restartarea sistemului, o implicare sporită a societății civile și a mediului de afaceri în generarea de soluții strategice funcționale pentru educație. Iată experiența noastră cu profesorii pe care îi susținem în comunitățile dezavantajate.
Melania Vamanu este profesoara care aduce dinozauri la clasă și își plimbă elevii virtual prin marile muzee ale lumii. Predă istoria la țară, în Sirețel, Iași și încearcă să fie partenera elevilor săi în actul de învățare, invitându-i într-o călătorie în trecut. De exemplu, ca să înțeleagă mai bine viața în timpul războiului, i-a rugat pe elevi să scrie scrisori pentru cei de acasă din ipostaza unor soldați aflați pe front. Ca material didactic le arată elevilor unelte și arme din piatră cioplită, realizează în echipe machete ale piramidelor, iar la lecțiile despre cruciade, elevii se costumează în cavaleri și-și confecționează armuri.